Calea agitarilor

Calea agitarilor

de Ion Luca Caragiale


Alegerea birourilor definitive ale celor doua adunari s'a facut. La Senat s'a ales prezident d. C. Bozianu cu 33 voturi contra 23, la Camera d. C.A. Rosetti cu 71 contra 42. Amandoua aceste alegeri ne dau aproximativ raportul voturilor de care guvernul ar putea dispune in chestiunea revizuirii. Guvernul are majoritatea absoluta in amandoua corpurile legiuitoare; prin urmare, pana la deschiderea chestiunii israelite, pozitia lui este asigurata. Care va fi insa pozitia guvernului rosu cand se va pune pe tapet aceasta chestiune ? si mai intai de toate cine o va pune ?

Dupa toate probabilitatile, guvernul nu are nici in Senat nici in Camera doua treimi, cari i-ar trebui pentru rezolvarea intr'un sens sau in altul a cestiunii art. 7. Multe glasuri nu-i lipsesc, insa cate-i lipsesc nu le poate avea cu nici un pret, de oarece guvernul pana astazi s'a abtinut de la rostirea unei pareri oarecare in cestiunea israelita.

Este cu putinta ca guvernul acesta, care posedeaza toate datele si elementele necesare in cestiunea israelita, care stie mai mult decat oricine, sau care mai bine zicand stie singur, cum stau dispozitiile puterilor straine in privinta aceasta, sa nu aiba si dansul o parere hotarata in aceasta cestiune ? Care este aceasta parere, care este, dupa parerea acestui guvern, limita concesiunilor ce s'ar putea face cerintelor manifestate prin tractatul de la Berlin, precum zice mesajul de deschidere ? Nu stie pana acum nimeni. Guvernul nu numai s'a pronuntat in nici un sens, dar inca ar voi ca sa se pronunte mai intai adunarile si in deosebi minoritatea. Sa vedem. O parere oarecare trebuie sa aiba guvernul, macar ca nu o da pe fata Daca parerea guvernului este in acord cu sentimentul tarii intru cat priveste limita concesiunilor, atunci nu se poate explica pentru ce guvernul, sau daca nu guvernul, cel putin organele partidului sau nu vin sa spuna curat: aceasta este parerea noastra in privinta art. 7 ? Ce nevoie au oamenii reclamei patriotice, mai ales astazi cand popularitatea le este zdruncinata din temelii, sa tainuiasca o parere care le-ar reintemeia aceasta popularitate ?

Daca insa guvernul are o parere contrara sentimentului public, si daca dela aceasta parere este angajat, fata nu stim cu cine, d'a nu se abate, atunci cum crede ca o va scoate la capat neavand doua treimi in adunarile de revizuire ?

Printr'un fel de comunicat dat in vremea alegerilor, precum si prin mesajul de deschidere a Camerelor, guvernul a aratat ca nu a prejudecat intru nimic rezolvarea cestiunii israelite. Aceasta nu avea guvernul nevoie sa ne-o spuna, afara numai daca nu voia sa ne asigure ca dansul n'a luat fata cu cineva vr'o anume hotarare in acea privinta, caci a prejudeca intr'o cestiune, va sa zica a lua o hotarare mai inainte de a asculta si alte pareri in drept a se rosti. Nimeni, mai ales acum, cand voturile din ambele corpuri s'au cam cantarit, nu ar avea sa se teama de primejdia unei hotarari nestramutate a guvernului rosu convenita cine stie cu cine, - nimeni, decat numai insusi guvernul si partidul sau. Nu e vorba prin urmare de prejudecare si hotarare, e vorba de o parere, de un punct de plecare. Guvernul acesta are un partid, are chiar majoritatea in adunari; el este prin urmare dator mai inainte de toti de a veni si a-si arata parerea, printr'un proiect in regula, pe langa care sa caute daca va putea sa-si alieze doua treimi ale Camerelor. De cand s'a ridicat pentru intaia oara cestiunea israelita, partidul rosu n'a incetat un singur moment de a striga ca partidele, lasand d'o parte urile si pasiunile lor, trebuie sa fie unite intr'o cestiune care atinge natia intreaga. Alaltaieri, d. C.A. Rosetti, ales prezident al Camerei cu 71 voturi contra a 42, ocupandu-si jetul, a chemat iarasi pe toate partidele la infratire si la unire, pentru scopul laudabil de a castiga admiratia Europei.

Lasand d'o parte a mai intreba ce a facut guvernul si partidul rosu pentru a inlesni aceasta unire; lasand d'o parte a mai cerceta daca procederea brutala a majoritatii rosie din Camera si Senat, cu ocazia verificarii titlurilor, este de natura a indemna la unire cu dansa pe minoritate, - intrebam: voiti unire in privinta cestiunii israelite ? unire - pe ce temeiul ? Aratati-ne temeiul pe care sa se faca aceasta unire, punctul ei de plecare. Dupa cum se face apelul la infratirea partidelor, asa vag si fara enuntarea unui temeiul, unirea nu se poate intelege a fi decat platonica, teoretica; ei bine aceasta unire intru catva s'ar presupune ca exista. Dar nu este vorba de asemenea lucru, este vorba de o unire de aplicare, care sa ne duca la o solutiune practica a cestiunii. Partidul si guvernul rosu, neavand cele doua treimi pentru revizuire, si avand totusi majoritatea necesara existentei ministeriale, propun unirea; arata-si parerea, intentiile ce au in privinta unei solutiuni practice, pentru ca minoritatile sa vaza daca poate fi sau nu vorba de unire. in amandoua Camerele, pe bancile minoritatii stau fostii ministri conservatori, dati acum trei ani judecatii de dd. Misail, Patarlageanu si altii (vezi catalogul menajeriei). Aceiasi oameni cari i-au dat acum trei ani in judecata pentru ca apoi sa-i ierte fara sa-i judece, ii cheama pe fostii ministri conservatori la infratire, la unire, spre a face impreuna admiratia Europei, dupa cum zice d. C.A. Rosetti. Foarte bine, conservatorii nu au nici o ura, nici o patima contra purtarii nebunesti ce au avut radicalii fata cu dansii; afara de asta admiratia Europei este un lucru foarte frumos si magulitor pentru o tara mica si tanara cum este a noastra; insa - pentru ca unirea sa se poata face, ramane a afla minoritatea de la d. C. A. Rosetti ce intelege d-lui prin aceste doua cuvinte admiratia Europei ? cat costa aceasta slabiciune a onor. prezident ?

D. C.A. Rosetti a umblat in lunile trecute prin tot apusul european, unde, dupa cat stim, numai admiratie nu prea i s'a acordat. D-sa este mai bine decat oricare dintre barbatii nostri politici in pozitie a-si fi facut o idee despre pretul admiratiei europene, adica despre limita concesiunilor ce suntem chemati a face cerintelor tractatului. Arate-si parerea deslusit si limpede, si apelul d-sale la infratire si unire poate sa aiba efectul, pe care pana acuma nu l-a avut.

in scurta vorba, minoritatile din Camere nu trebuiesc si nu pot sa arate o parere, pentru ca cum stau astazi lucrurile, cu zorul cu care suntem chemati sa retezam cestiunea, o parere aratata in Camere este o parere propusa, asupra careia neintarziat trebuie sa se deschida arzatoare dezbateri, si nu minoritatile sunt chemate a propune o delegare mai inainte de a-si fi dat guvernul si majoritatea parerea.

Asa sta lucrul, si de aci nu poate iesi guvernul si partidul rosu.





Calea agitarilor


Aceasta pagina a fost accesata de 2886 ori.