Amici

Amici

de Ion Luca Caragiale


Domnul Mache sade la o masa in berarie si asteapta sa pice vreun amic; e vesel si are pofta de conversatie. N-asteapta mult. Peste cateva momente, iata ca-i soseste unul dintre cei mai buni amici, d. Lache. D. Lache e fara chef. S-apropie si sade si el la masa. Cititorul ma va ierta ca nu dau nici o indicatie de ton, de actiune si de gama temperamentala in tot decursul dialogului - indicatie atat de necesara pentru citire calda - si va suplini insusi cu imaginatia aceasta lipsa.

Lache: Bonsoar, Mache.

Mache: Bonsoar, Lache.

L.: Ai venit de mult?

M.: Nu... De vreo zece minute... Iei o bere?

L.: Iau.

M.: Baiete! doua mari... (Catre Lache:) Da... ce ai? te vaz cam...

L.: Nu prea am chef... Sunt obosit... Am stat azi-noapte tarziu la Cosman, pana la ziua.

M.: Cu cine?

L.: Cu niste amici... Am vorbit foarte mult de tine.

M.: Da?... Ce?

L.: E!... mai nimic... fleacuri! Nu stii cum sunt oamenii nostri?

M.: Adica... cum? ma vorbea de rau?... ma-njura...

L.: Uite, vezi! asta e cusurul tau - exagerezi.

M.: N-ai spus tu?


L.: Ce-am spus eu? nu ti-am spus nimica... ti-am spus ca asa sunt oamenii... Tu vrei numaidecat sa te laude toata lumea, si sa nu-ndrazneasca nimeni sa-ti faca o critica, fie cat de mica. Vezi, asta e cusurul tau - prea te crezi.

M.: Ba nu ma crez deloc, sa ma ierti; da ma mir ca nu gasiti alt subiect de conversatie decat pe mine...

L.: Daca a venit vorba... Mai la urma, nu te-a vorbit nimeni de rau pe fata... fireste ca n-ar fi intraznit: stie ce buni prieteni suntem... Da stii, asa ciupeli.

M.: Cam ce?

L.: Secaturi... Mai ales unul dintre el nu te poate suferi, si ti-e amic.

M.: Cine-i ala?

L.: Ei! asta e!... Ce-ti pasa?

M.: As vrea sa-l stiu.

L.: Nu se poate.

M.: Parola de onoare ca nu-i cer nici o socoteala; n-am sa-l fac niciodata sa-nteleaga ca am aflat ce-a spus...

L.: Mai intai, nici nu stii ce a spus...

M.: Ce-a spus?...

L.: Uite, asta e cusurul tau - esti curios.

M.: Bine, frate, fireste ca sunt curios sa aflu ce se spune pe socoteala mea, mai ales de amici, ca sa stiu cui sa ma increz, cum sa ma apar.

L.: Mai luam cate una mica?

M.: Da.

L.: Baiete, doua mici...

(Pauza. Chelnerul aduce paharele cu bere.)

M.: Ei?

L.: Ei!...

M.: Ei! ce spunea amicul?

L.: Nu te poate suferi... Nu stiu cum venise vorba de oameni destepti, si zic eu: Uite, Mache e baiat destept... ca stii ca eu te-am considerat intotdeauna ca foarte destept, nu ca mi-esti amic, fiindca mai la urma, da-mi dai voie sa-ti spun, n-am nici un interes sa-ti fac curte... Acu, ce sa mai vorbim?... te cunosc si ma cunosti, slava Domnului! toate defectele le pot avea; dar trebuie sa marturisiti toti ca am si eu o calitate - sinceritatea; si-ti spun sincer ca mi-ar parea foarte rau sa vie tocmai amici si sa zica, ma-ntelegi...

M.: Bine, monser, cine zice?

L.: Tu.

M.: Eu?

L.: Vaz ca te uiti la mine asa, cu un aer care de! parca vrei sa-mi zici ca nu crezi.

M.: Da mai intai ce sa crez? ca nu mi-ai spus nimic. Mi-ai spus ca unul dintre amicii cu cari erai aseara nu ma poate suferi, si ca tu ai sustinut ca eu sunt destept.

L.: Am sustinut, fireste.

M.: Dar amicul meu, care nu ma poate suferi?

L.: Apoi tocmai la asta vream s-ajung; dar daca ma intrerupi mereu! Uite, vezi! asta e cusurul tau - intrerupi!

M.: Ei! iaca nu mai intrerup; spune, ascult.

L.: Cand am zis eu ca esti destept, intai a zambit asa, adica: Prost esti! mie, si pe urma zice: O fi destept, nu zic; dar e cam... zevzec.

M.: Zevzec!

L.: Zevzec.

M.: Ei! dupa ce ma judeca dumnealui pe mine ca sunt zevzec?

L.: Dupa multe, cari le spunea el...

M.: Cam ce?


L.: Ca ti-ai neglijat totdeauna slujba...

M.: Nu-i adevarat!

L.: Ca era sa te dea afara pana acum de vreo trei ori...

M.: Minte!

L.: Ca joci carti, si rad toti de tine ca de o mazeta!!

M.: Eu, mazeta!

L.: Ca bei...

M.: Ce beau?... doua-trei pahare de bere pe zi.

L.: Ca te-ai insurat fara zestre.

M.: Treaba mea!... Ce magar!... Ma rog tie, cine e magarul asta, as vrea sa-l stiu...

L.: ti-am zis de la inceput ca nu ti-l spui.

M.: De ce sa nu mi-l spui, daca zici ca mi-esti amic sincer.

L.: Ca sa ma pui de fata?... N-am pofta.

M.: Pe onoarea mea ca nu... iti jur pe ce am mai scump ca nici n-am sa-i pomenesc vreodata. Vreau sa-l stiu numai, ca sa ma feresc de el si sa-l despretuiesc.

L.: Nu se poate, Mache.

M.: Pe onoarea mea! Ma rog tie, spune-mi-l.

L.: Uite, vezi, asta e cusurul tau - esti indiscret. intelege romaneste ca nu ti-l spui. Eu am toate defectele cate poftesti; da trebuie sa marturisiti toti ca am si eu o calitate - eu sunt discret... nu-mi place sa umblu cu plosca.


M.: Atunci da-mi voie sa-ti spun ca nu-mi esti amic cum te credeam.

L.: Eu! nu-ti sunt amic tie? eu? Bravos! Mersi...

M.: in sfarsit, un amic...

L.: Daca sunt eu prost... si-ti spun... da iaca tac... si aldata sa-mi dai cu tifla daca ti-oi mai spune ceva... (Catre chelner:) Baiete, inca doua mici...

M.: si... numa atata a zis amicul de mine?

L.: A zis mai multe... Da-n sfarsit, ce-ti pasa?

M.: Nu-mi pasa nimic... dar sunt curios sa vaz pana unde merge miselia omului... Zici ca mi-e amic.

L.: Bun.

M.: Amic de-aproape?

L.: Da.

M.: si ce mai zicea?

L.: Nu-ti mai spui, ca te superi... Ca asta trebuie sa marturisesti si tu ca e cusurul tau - te superi.

M.: Pe onoarea mea, nu ma supar...

L.: Zicea de nevasta-ta... ca...

M.: Ca ce?


L.: Ca... in fine, prostii! ce sa-ti mai spui?... Da! dar i-am taiat nasul. Nu-ti permit, zic, sa te atingi, ma-ntelegi, de onoarea femeii amicului meu!

M.: Cum! pe onoarea nevestii mele?

L.: Ca e prea frumusica si prea tanara pe langa tine; ca te-a luat fiindca era saraca, dar...

M.: Dar ce?

L.: Ca la teatru mereu... Zic:  Are loja gratis! - Da - zice el - la sosea cu bicicleta de doua ori pe zi, dimineata si seara? - Tot gratis zic eu. - Da vara la Sinaia, tot gratis? zice el; de unde atata lux?

M.: Mare canalie!

L.: si pe urma a facut aluzie aproape pe fata la un alt amic...

M.: La cine?

L.: Nu-ti spun...

M.: Asculta-ma, Lache! sa stii ca ma supar serios!... Trebuie numaidecat sa-mi spui...

L.: Daca nu vreau.

M.: Trebuie sa vrei! auzi! fiindca-ti trag palme, ma-ntelegi!

L.: Ei, uite, vezi? asta e cusurul tau - esti violent.

M.: Cusur, necusur, numaidecat sa-mi spui la cine a facut infamul aluzie?

L.: Vrei numaidecat sa stii?

M.: Da!

L.: La Fanica.

M.: La barbatul, sorii nevestii-mi! la cumnatu-meu?

L.: La Fanica, la cumnatu-tau.

M.: Mizerabilul! canalia! Cine e? trebuie sa-mi spui numele lui!

L.: Uite, vezi? asta e...

M.: Nu vreau sa stiu nimic!... Trebuie sa mi-l spui!...

L.: Nu-ti spun!...

M.: iti trag palme, ma-ntelegi!

L.: Ia poftim!... Ei! apoi nu ma lua asa repede, ca... Auzi dumneata! Dar nu strici tu; eu stric... Viu si-ti dau de stire sa te pazesti de amici, sa nu te-ncrezi in oricine ca un zevzec, si-ti atrag atentia asupra ce spune lumea despre onoarea ta si a nevestii, si tu, in loc sa-mi multumesti, te ratoiesti la mine... O sa ma faci sa te evit alta data...

M.: Care va sa zica, nu vrei sa-mi spui?

L.: Nu.

M.: Mersi.

(Cheama pe chelner si plateste. Pauza lunga, in timp ce Mache bate toba cu degetele pe masa, avand aerul ca planuieste ceva adanc. Un musteriu nou-venit, anume Tache, se apropie de masa celor doi amici.)

Tache: Buna seara.

Lache si Mache: Buna seara.

Tache: Mare secatura esti, amice Lache... Ma faci sa-mi pierz noaptea pana despre ziua, sa te astept ca un caraghios la Cosman.

Lache: Ma rog tie, scuza-ma... Eram zdrobit de oboseala; nu mai puteam; am stat sa ma odihnesc si eu o noapte ca oamenii; m-am culcat de la opt aseara.

Mache (drept in picioare, izbucnind furtunos): A! care va sa zica te-ai culcat devreme! n-ai fost az-noapte la Cosman?... Acu stiu cine e amicul... Poftim (Doua palme strasnice si pleaca.)

Lache: Uite, vezi! asta e cusurul lui - e magar!... si violent!... si n-are maniera!


Universul, 11 februarie 1900


Amici


Aceasta pagina a fost accesata de 34286 ori.