O lacuna
de Ion Luca Caragiale
Lache Diaconescu si Mache Preotescu sunt impiegati in aceeasi mare administratie si totodata sunt foarte buni prieteni. Pe langa acestea, Mache s-a logodit zilele trecute cu sora d-nei Diaconescu, d-ra Cecilia Pavugadi, care-si termina la vara cursul de piano la conservator. Colegi, prieteni si cumnati... in aceasta intreita calitate, cei doi camarazi ies de la cancelaria lor la sase ore seara si, sub aceeasi umbrela, pornesc pe Calea Victoriei la vale, sa se abata pe la o bacanie; trebuie sa targuiasca niste mezeluri pentru masa - Mache va pranzi la Diaconescu impreuna cu d-ra Cecilia. in treacat, Mache ia, de la o cofetarie, bomboane si prajituri, si dintr-o florarie doua buchete. Pentru cine?... Ghiciti... Se-ntelege ca dintre cei doi camarazi cel mai grabit nu este Lache. De aceea Mache ii zice, de cate ori Lache vrea sa se opreasca la vreo vitrina:
- Lasa, monser; ai mai repede, ca e tarziu; sa nu ne astepte damele!
La care, Lache raspunde:
- Lasa, monser; stiu eu; nu o sa ne punem la masa de acum.
Dar Mache replica:
- Da, decat iar nu face sa mergem tocmai la vremea mesii; sa nu ne astepte damele!
Mergand asa, ajung in Piata Teatrului...
Lache zice:
- Ai sa bem cate o bere la Gambrinus...
- intarziem, Lache...
- Lasa, monser, stiu eu... Numa cate o bere...
- Da, decat nu face pentru ca sa ne astepte damele...
si amandoi intra in berarie... Aci, se-ntampla sa gaseasca o suma de colegi, cari le fac loc la masa lor strangandu-se cat se poate. Colegii urmeaza o discutiune foarte animata: ei comenteaza decizia Curtii in procesul asasinatului si complotului bulgaresc1; si daca voim sa fim drepti, trebuie sa marturisim ca cea mai deplina armonie domneste in aceasta dezbatere: toti sunt de parere ca decizia este dreapta si bine cumpanita. Dar cei doi prietini intervenind in dezbatere, Lache, "pentru prima oara in viata lui", constata cu regret ca legea noastra penala prezinta o lacuna, ca "n-avem pedeapsa cu moarte". El nu este un om crud - toata lumea care-l cunoaste stie foarte bine aceasta...
- Dar cand vine, ma-ntelegi, un caz ca acesta, ca sa nu mai aiba cineva siguranta vietii in tara lui...
-tal! striga Mache batand in masa...
- ...Cand orice asasin, ma-ntelegi, platit de o mana criminala, poate pentru ca sa vie, sub pretext de politica, si in tara ta, cand esti linistit si cand esti cu constiinta impacata ca ti-ai implinit pana-n capat datoria, si nu esti intru nimic vinovat, pentru ca sa vie, ma-ntelegi...
- tal! tal!! striga Mache batand foarte tare in masa.
- Ci stai, monser!
- E tarziu, Lache!
- Ce tarziu?
- Nu face pentru ca sa ne-astepte...
- Stai un moment... Pentru ca sa vie, ma-ntelegi...
-tal!!!
- ...As!... Asta, nu! sa ma ierti!Asta, trebuie pedeapsa cu moarte!
Opiniile sunt impartite de acum incolo. Parerea lui Diaconescu gaseste la cativa camarazi aprobare, pe cand altii o combat "in numele principiilor moderne".
- Principiile moderne!? striga Lache. Da dumnealor, ma-ntelegi, moderni sunt?
-tal!!! striga desperat Mache.
- Ci stai! monser; ma plictisesti...
- E tarziu, Lache... sapte trecute...
- Nu e nici sapte si jumatate.
- Era vorba la sapte.
- Las' ca stiu eu... Ce-ti pasa?
- Da, monser; dar nu face pentru ca sa lasam s-astepte...
- N-asteapta, n-ai grije, stiu eu... Care va sa zica, daca vii si invoci principiile moderne, apoi, te rog, fa bunatate si le aplica dumneata mai intai, ca sa ai dreptul pentru ca sa zici "principiile moderne". Dar pumnalul d-tale tot principii moderne este?... Care va sa zica toporul tot principii moderne, ai?
- Lache !
- Las'ca nici noi nu suntem asa de prosti, cum credeti dv., pentru ca sa nu stim ce va sa zica principiile moderne.
- Lache!!
- Esti teribil, monser, cand iti abate tie ceva; esti teribil, parol! Lasa-ma, domnule, sa termin, si mergem... Esti teribil, parol!
- sapte si jumatate, Lache!
- Ia sa stie dumnealor ca este aici o justitie, care pedepseste cu asprime orice tentativa, ma-ntelegi...
- Lache!
- Ia sa stie ca sunt judecatori la Berlin!
- Lache!!
- Ca in materie politica nu-ti este permis a mai intrebuinta violenta fara sa mergi la ghilotina...
- Lache!!!
- Esti teribil, monser, parol!
- Opt fara un sfert, Lache; daca nu mergi, eu te las; ma duc singur...
- Cum, singur?
- Ma duc la un birt... Nu face sa lasam damele pentru ca sa ne astepte... tal! tal!!
Platesc in sfarsit, saluta pe camarazi si, pleaca. La use, Lache se opreste... I-a fulgerat prin minte inca un "argument". Se-ntoarce si porneste-napoi spre masa camarazilor:
- si-n definitiv, ma-ntelegi...
Dar Mache-l apuca, il invarteste-n loc si-l scoate pe usa.
- Esti teribil, monser, parol! zice Lache. Hai la bacanie... Trebuie sa luam mezeluri.
in bacanie, alti camarazi... Iau tuici si comenteaza - ce? decizia Curtii, fireste.
- Lache! zice Mache cu groaza... Haide-n alta partel
Dar Lache a intrat deja in dezbatere si, "pentru prima oara in viata lui", trebuie sa constate cu regret ca legea noastra penala prezinta o lacuna... De asta data insa, Lache intampina o opozitie crancena. Mai cu seama Sache Potropopescu se ridica in contra teoriei barbare a lui Diaconescu cu un formidabil bagaj de argumente stiintifice.
Dar Diaconescu zambeste caracteristic: se vede bine ca mesteca-n sine o replica zdrobitoare.
- Lache! zice dezolat Preotescu; lasa, Lache! Aide ca am cumparat mezelurile... Aide, Lachel lasa, Lache!
- Nu las, domnule!
- Aide, Lache! Opt trecute, Lache! Nu face pentru ca...
- Esti teribil, monser, parol!
Atunci Preotescu, foarte rugator catre Potropopescu, care urmeaza cu argumentatia lui:
- Lasa, Sache!... E tarziu, Sache!
- si-n definitiv... zice Lache.
Dar Mache il impinge spre usa, il scoate afara si-l urca-ntr-o trasura.
- inainte, birjar! si mana mai iute!
- Esti teribil, monser, parol! Trasura merge in fuga...
- Opt si jumatate, Lache; ne-asteapta damele; ne-am facut de rusine; sa vezi ce suparate o sa fie!
- Ia lasa-ma, monser! dumneata nu vezi ce absurditati sustin dumnealor... Cum?... Care va sa zica sa intri dumneata in casa la mine cu pumnalul, cu toporul, cu conspiratii, cu comploturi si asasinaturi, si eu sa stau cu manile in solduri si, in loc sa te iau de urechi ca pe un magar, si sa-ti zic: "destul! pan-aci! nu-ti permit mai mult in tara mea!" - eu, nu! eu sa viu pentru ca sa-ti zic: "bravo! bine faci! sa mai poftesti si aldata..." Sa ma ierti! astea sa le spuie d. Potropopescu la altii, asta nici o umanitate nu poate pentru ca sa fie!...
- Mana mai iute, nene! striga Mache catra birjar.
- Eu, orice-ar zice d. Potropopescu, eu sa-mi dai voie pentru ca sa zic ca legea noastra penala prezinta o lacuna.
Au ajuns... Mache sare repede jos, plateste birjarului si, incarcat in buzunare cu mezeluri, intr-o mana cu pachetele de la cofetarie, in alta cu doua buchete, suna destul de emotionat. Dinauntru s-aud valuri de armonie. Dar clopotelul zbarnaind, pianul amuteste ca prin farmec. Peste un moment, domnisoara Cecilia Pavugadi deschide... Scuzele d-lui Preotescu pentru intarziere sunt pe deplin primite de cele doua dame: il cunosc asa de bine pe d. Diaconescu... "Cand vine dumnealui vreodata la vreme?..." Doamnele sunt incantate de atentia d-lui Preotescu: asa frumoase buchete!... La masa...
- Domnule Preotescu - zice d-ra Pavugadi - ti-am preparat o surpriza: am studiat o bucata...
- Sublima! zice madam Diaconescu.
- A! domnisoara...
- ti-a placut - zice Lache catre Mache - ti-a placut d. Potropopescu cu absurditatile dumnealui... Auzi dumneata!...
- Lasa, Lache! zice Mache.
- Esti teribil, monser, parol!
- si ce bucata, domnisoara?
- O bucata noua... Stella confidente...
- Eu nu-i inteleg, pe onoarea mea, zice d. Diaconescu; cand vezi ca si popoarele cele mai civilizate...
- Lasa, Lache... O s-o cantati, sper...
- Fireste...
...Toata lumea se scoala de la masa. Cafeaua se serveste in salon. D-ra Pavugadi se asaza la clavir si-ncepe. Mache in picioare, transportat, extaziat, se lasa dus de acele valuri de armonie... Dar Lache il trage discret de maneca si-i zice incet, ca sa nu turbure linistea artistei:
- E absurd, monser, sa intru in casa dumitale cu toporul... si dumneata, ma-ntelegi...
- Lasa, Lache!...
- Lacuna asta trebuie, monser...
- Lasa, Lache... s-ascultam, Lache!...
- Esti teribil, monser, parol!...
Universul, 13 nov. 1900
O lacuna
Aceasta pagina a fost accesata de 4702 ori.
