Temelia

Temelia

de Ion Luca Caragiale


Atata munca fara preget!
    incet-incet, de-atatia ani,
De jos, din temelia stancii,
    casmaua smulge bolovani,
si macaraua suie-n muche,
    si dalta-n feluri ii ciopleste,
La rand ciocanul ii aseaza,
    frumos mistria-i rostuieste;
si - lucru vrednic de mirare
    din rasarit pana-n apus! -
Un grandios castel, d-asupra,
    spre nori se-nalta si tot creste:
Pe cat jos se scobeste stanca,
    pe-atat se-mpodobeste sus...
...Mai trebuie frontonul splendid,
    alegoria triumfala,
si-i opera desavarsita -
    e gat-a unui secol fala!...
Un ultim bloc enorm, acuma,
    trosnind, e smuls din grop-adanca
si ridicat din greu pe scripet...
    Dar blocul ultim nu-i sus inca,
si, din afund, din maruntaie,
    racneste stanca: Nu mai pot
Proptele iute! Merg de rapa!
    ma surp cu fala-va cu tot!

Morala

Ades, visand prea vesel,
    ai desteptare trista...
Sa nu te rezemi, Doamne,
    decat pe ce rezista! 




Temelia


Aceasta pagina a fost accesata de 2947 ori.