Ion Suchianu - Napasta

Ion Suchianu - Napasta

de Ion Luca Caragiale


Intre multele si feluritele functiuni pe care le-a ocupat Caragiale, a fost intre anii 1881 si 1882 si aceea de revizor scolar, intai in judetele Neamtu si Suceava si apoi in Arges si Valcea, cu resedinta mai mult in Pitesti, ca sa poata veni mai des in Bucuresti, unde-si avea familia si prietenii.
Cand venea la Bucuresti, cel dintai prietin pe care-l cauta eram eu, fiindca la mine tinea mai mult decat la toti si fiindca era sigur ca pe mine ma gaseste la Fialcovschi.
Cafeneaua Fialcovschi a fost unica in Bucuresti. Pe langa ce avea comun cu celelalte, ea mai era si un fel de club politic, unde veneau partizanii ambelor partide de guvernamant de pe atunci si unde discutiunile in timp de criza sau perioada electorala se faceau contradictoriu, si din aceste disuctii nu iesea, cum zice adagiul, totdeauna lumina, ci de multe ori o incordare si mai mare a antagonismelor. Apoi ea servea si ca local unor cercuri literare, carora nu le da mana sa aiba unul propriu: unii din membri, ca Bonifaciu Florescu, isi scriau chiar articolele acolo. In fine, intelectuali independenti, mai ales profesori care nu faceau nici politica, nici literatura efectiva.
In aceasta cafenea, intr-o zi, doi profesori si cu mine trei ne intelesesem sa petrecem vacanta de vara impreuna; nu ne puteam intelege unde anume, cand iata ca apare Caragiale, care dezlega chestia.
-Aveti fiecare din voi cate doua sute de lei? ne intreba el, fac sase sute; mai pui si eu doua sute, fac opt; ei, cu suma asta numai, eu va promit sa va tiu o luna si sa va fac sa vedeti unul din cele mai frumoase judete de munte din atar, apoi orasul Sibiu cu aspect emdieval, cum n-avem  noi in tara si cu o galerie de tablouri originale din toate scolile - lasate danie comunei Sibiu, impreuna cu un palat, de ultimul vlastar al familiei Bruckenthal - cum n-avem noi: iar drumul pana acolo pe soseauaa de pe valea Oltului, iarasi unic in toata tara.
Ceea ce ne propunea si ne promitea Caragiale nu admitea discutie si peste doua zile am plecat la Pitesti, unde n-am stat decat pentru dejun, caci de-acolo aveam trasura gata si gratis gasita de domnulr evizor, ca sa ne duca la Ramnic.
Intre Pitesti si Curtea de Arges ne-am oprit la un sat Tigveni, pe malul Topologului. La drum un fel de carciuma-han. Intram inauntru, ca sa ne mai racorim: o fata vine sa ne serveasca, o fata de o frumusete asa de desavarsita ca nu ne puteam lua ochii de la dansa, era cat p-aci sa ne incurcam acolo, daca nu venea vizitiul sa ne spuie ca trebuie sa ne grabim ca sa ajungem pe lumina la Curtea de Arges, caci noaptea nu-s tocmai sigure drumurile pe aici.
Cand am ajuns afara, mai multi flacai din sat asteptau, se vede, sa iesim noi, ca sa intre ei. Caragiale tot sub impresia din carciuma:
-Mai, da' frumoasa fata aveti voi la carciuma voastra!
-Ei, boierule, pentru fata asta o sa se faca moarte de om.
Acest scurt dialog e origina Napastei.




Ion Suchianu - Napasta


Aceasta pagina a fost accesata de 1036 ori.