Amintiri despre Eminescu - Doua note

Amintiri despre Eminescu - Doua note

de Ion Luca Caragiale


Am de mult intentia sa dau publicului o suma de note asupra vietii lui Eminescu - fiindca inexactitatile, nimicurile nascocite, neadevarurile absurde ce se spun de trei ani de zile pe socoteala lui ma revolta tot atat cat ma revolta si scandalul cu portretele si busturile puse fara sfiala in circulatie ca fiind ale lui, ca si cum ar fi vorba, inca o data zic, de un tip din Evul Mediu, iar nu de cineva care a trait in mijlocul nostru atata vreme; pana atunce este, crez, aici locul sa spun urmatoarele:
Cu tiata inegalitatea temperamentului sau, Eminescu avea doua coarde totdeauna egal de intinse; vesnic inamorat si vesnic avand nevoie de bani - se putea altfel?! si poet, si sarac ... Vesnic visa niste "maini subtiri si reci", vesnic vana un camatar care sa-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu cateva luni.
Asa, odata, ca totdeauna, inamorat si fara un ban, a venit de dimineata la redactie foarte amarat: avea acu', numaidecat "nevoie de o suma insemnata; daca n-o gasea, se-mpusca". N-a voit sa ne spuna de ce anume acea suma si de ce atata graba, a refuzat sa mearga sa pranzim ca dupa obicei impreuna si a disparut dintre noi.
Seara, se afla ... unde? la bal mascat la teatru. Trepadase toata ziua dupa camatar; il gasise, din norocire; luase iar bani cu procente orbesti; isi cumparase un rand de haine de lux, cilindru, botine de lac, manusi galbene, si, deghizat astfel cat putuse mai bine, umbla de colo pana colo, amestecat in multimea de gura casca. Urmarea foarte gelos pe persoana gandurilor lui, care avea o patima nespusa pentru flirt sub masca si domino - lucru ce, prin trivalitatea lor, lovea pe poet si-n amor, si-n mandrie. Norodul in ziua aceea n-a voit sa fie intreg pentru bietul nostru prieten: pe uzurar i-l scoase in caqle bine-dispus; pe femeie o trimisese la bal pentru altcineva. Nu evorba, dupa bal, galantul contrariar "si-a platit un souper fin" - ceea ce l-a facut sa fie a doua zi foarte fara chef, cu atat mai mult cu cat era foarte usurat de greutatea banilor prinsi cu destula alergatura in ajun: ca toti oamenii de felul lui, ii azvarlise seara, ca sa-i doreasca dimineata.
                                        *
Versurile citate la pagina 19 sunt exact acele pe cari Eminescu le-a citit la Junimea. Mai tarziu s-a facut modificarea lor dupa observatiile si cererea catorva persoane din cercul acela. a caror sensibilitate extrema se simtea jignita de expresiile prea viguroase, prea crude ale poetului. El - se stie bine aceasta - a facut concesiune delicatetii acelora si a-ngaduit sa se toarne in veninul lui nativ si sincer putina apa de trandafir ... sa i se schimbe Famenii in Oamenii si scarbi in mahni; dar nu din toata inima a facut aceasta concesiune, desi, in discutia fara sir nici capatai ce se iscase, ca de obicei, dupa citirea poemei, staruise si "votase" pentru modificarea anodina si o dama la care el tinea foarte mult in acel timp.
Le spun acestea ca sa nu se creaza de catre public - mai putin initiat in ale miscarii literare - ca ar fi citatiunea de mai sus o falsificare: este o varianta originala, aceea anume la care tinea poetul,  varianta ce mi se pare mie - care am groaza de "apa de trandafir" - cu mult preferabila celei puse in vanzare de domnii editori. Eminescu nu era androgin, era barbat; el pe impotentii intelectuali nu-i considera ca oameni, ci ca femei, si de aplauzele lor nu s-ar fi mahnit - se scarbea.
Dar la varianta aceasta cedase el cel putin, sub ce influenta - nu ne pasa ... Mai tarziu, insa, s-a petrecut ceva mai rau ... mai tarziu, pe cand artistul era cu mintea bolnava, s-au facut in opera lui publicata in volum indreptari, purgari si omisiuni cu desavarsire arbitrare. Eu crez ca asta trebuie relevat. (...)





Amintiri despre Eminescu - Doua note


Aceasta pagina a fost accesata de 1265 ori.