10 Mai 1897
de Ion Luca Caragiale
Ziua de 24 Ianuarie si cea de 10 Mai sunt cele doua mari sarbatori nationale. Ele amintesc punctele culminante ale istoriei noastre contemporane, care stralucesc cu atat mai puternic, cu cat, dindaratul lor, inspre trecut, se-ndeseste negura atator vicisitudini seculare.
in mai putin de patruzeci de ani, doua tari surori, unite in fine, dupa o despartire de veacuri, constituind un stat, isi recapata neatarnarea, se proclama regat si devine una dintre garantiile de ordine si de pace in orientul Europei.
Fara-ndoiala, succesele politice, dezvoltarea economica, progresul nostru in general se datoresc tuturor fortelor poporului nostru. Acei ce au voit sa faca din acest progres o legenda particulara, a unui singur partid politic, au fost niste sarlatani. Fara-ndoiala ca tot ce tara noastra a realizat ca propasire si morala si materiala este datorit tarii intregi; dar e tot asa de adevarat ca nu putin a contribuit la realizarea acestui bine concursul superioarei inteligente, prudentei totdeauna destepte, inaltei dibacii politice a Regelui Carol I.
in mijlocul frumoasei parade de astazi, e bine sa amintim ca acum douazeci si sase de ani si doua luni, exact, partidul politic care a tins mereu, de la o vreme, sa-si faca din progresul tarii noastre, o legenda particulara, hotarase izgonirea tanarului print Carol I de pe tronul Romaniei, dupa de-abia cinci ani de domnie.
in noaptea de 10-11 martie '71, fiind prim-ministru raposatul Ioan Ghica, iar prefect de politie Simeon Mihailescu, printul Carol I, obosit de agitatiile antidinastice ale partidului caruia ii incredintase carma afacerilor publice, se pregatea sa paraseasca tronul si sa plece.
si ar fi plecat... Dar a venit atunci un barbat politic langa Majestatea Sa, si i-a spus cu hotarare:
"Majestatea Ta, ai o legatura cu tara aceasta cu mult prea serioasa ca sa o rupi intr-un moment de oboseala si de dezgust. tara aceasta mai are inca elemente sanatoase si cuminti, pe langa elementele tulburatoare si smintite care vor s-o arunce la fiecare cinci ani in aventuri nebunesti. Majestatea Ta, trebuie sa ramai !"
si Majestatea Sa a ramas... Omul care vorbise astfel Majestatii Sale era L. Catargiu.
Astazi la 10 Mai 1897, ne intrebam: ce s-ar fi-ntamplat daca scopurile si dorinta agitatorilor s-ar fi realizat la 10 martie '71 ?
Desigur nimeni nu o poate spune. Daca istoria lucrurilor intamplate este asa de indoioasa adesea, si, din nenorocire, adesea este asa de usor uitata, desigur ca istoria lucrurilor ce a fost sa nu se-ntample, e cu atat mai greu de inchipuit si nici nu trebuie sa ne gandim la dansa.
Fara a uita istoria celor intamplate, multumim norocului ca n-a lasat sa se intample altceva, si, ca Partid Conservator, care am ajutat la opera acestui noroc, salutam din toata inima pe Majestatea Sa Regele Carol I, cu toata dragostea si respectul ce se cuvin unui suveran brav si intelept.
10 Mai 1897
Aceasta pagina a fost accesata de 3249 ori.
