Addena - Justificarea unei expulzari

Addena - Justificarea unei expulzari

de Ion Luca Caragiale

Europa, in urma razboiului ruso-romano-turc, a reclamat de la Statul roman sa adopte principiul absolutei tolerante religioase, ca o dovada ca acest tanar Stat, ce pretindea sa fie admis a conlucra in marginile mijloacelor sale la opera de civilizatie a continentului, voeste a imbratisa in totul principiele de drept public ale lumii moderne. Asfel, tratatul dela Berlin, a reclamat dela Statul nostru a ridica din Constitutia sa impedimentul din cauza de deosebire de cult la castigarea cetateniei romane. Statul nostru a recunoscut cat era de indreptatita exigenta aceasta unanima a puterilor; el a voit sincer a renunta in viata lui publica la un principiu de care odata avusese nevoe, dar care anume, in noua faza in care intra, ca Stat de sine statator, nu-i mai era de nicio trebuinta. A modificat deci articolul respectiv din constitutie in sensul strict al exigentei Europei, deschizand poarta cetateniei romane, fara nicio consideratie religioasa, tutulor acelora cari ar putea sa o merite si s'o castige pe calea legala.

Cu aceasta s'a inchis odata pentru totdeauna asa numita cestiune israelita, care desi nu era provenita decat numai din cauze economice, era cel putin interpretata de rauvoitorii nostri in sensul de intoleranta religioasa. S'a modificat art. 7, s'a inlaturat toata posibilitatea unei asemenea false si rauvoitoare interpretatii, si, aceasta ultima exigenta europeana satisfacuta, Europa a recunoscut unanim independenta Statului roman.

Odata principiul modern admis de noi in art. 7, el se aplica cu sinceritate de atunci incoace: o multime de israeliti, cari au intemeiat cererile lor de incetatenire pe merite si pe drept, au devenit pe cale legala cetateni romani; ei sunt comercianti, profesori, advocati, medici si chiar ofiteri in armata, functionari publici; in fine sunt ceea ce, fara deosebire, poate fi orice cetatean roman, ei sunt romani si ca atari se bucura si dansii de toate drepturile si private si publice de cate se bucura tot cetateanul roman. Care va sa zica, Statul roman avea tot dreptul sa creaza ca a resolvat in sfarsit cestiunea israelita.

Ce s'a intamplat insa ? O seama de Evrei dela noi, in genere de provenienta galitiana, - oameni pribegiti aci din cauza scurerii de acolo a acestui element, ce se inadusa traind multa vreme in masa la un loc prea strimt pentru libera miscare a pornirilor lui de rapacitate, - au inceput sa agite din nou chestiunea israelita, odata resolvata strict dupa litera tractatului dela Berlin. si agitarea aceasta noua si-au intemeiat-o tot pe falsa insinuare ca Statul nostru se conduce de principiul intolerantei religioase.

Aceasta noua agitare, mai intaiu ascunsa, a inceput sa iasa cate putin la iveala, apoi sa se produca fatis si in fine sa ia niste proportiuni, daca nu primejdioase, dar cel putin ofensatoare pentru autoritatea Statului nostru. S'a facut intai agitari la sinagoge si la scolile confesionale; de aci apoi au trecut chiar in presa; s'au fundat ziare in acest scop: in fine lucrurile au ajuns la protestul nerusinat, si infam si ridicul, dela Londra. S'a comandat apoi in strainatate un agitator dibaci, care sa vie numaidecat sa provoace o miscare de un nou soiu, cu scopul de institui aci o societate semitica, cu o directiune generala, recunoscuta de Stat, si care sa reprezinte puterea populatiei israelite in relatiile sale cu puterea Statului.

si cu ce ton, cu ce aere, s'au facut toate acestea ?

Ziarele evreesti au pornit contra Statului pe fata un razboiu, care, daca n'ar fi cunoscut cineva traditionala impertinenta biblica, ar fi crezut ca este pornit din dementa. Citind acele foi cineva, care n'ar fi cunoscut situatia Evreilor in raport cu Statul roman, ar fi crezut ca acesti Evrei sunt aci poporul autochton, locuitorii stravechi ai acestor tari, si ca Romanii sunt niste cuceritori de curand tabarati aci, contra carora se ridica azi o formidabila lupta de revendicare a poporului autochton intemeiata pe un netagaduit drept istoric.

S'a aruncat asupra Statului si natiunii romane prin acele foi fara nicio sfiala tot veninul si ura mozaica, tot clasicul foetur judaicus: Natiunea romana ?- inculta, intoleranta si stupida; Statul roman ? - Stat asiatic, inuman si barbar.

Curat, pe fata, textual.

si cine, cine cuteaza sa ia atitudine fata cu Statul nostru ? Acei oameni straini cari, adapostiti aci la noi de furtunile si mizeria de aiurea, n'aveau inca drepturile de cetatenie. si din ce pricina aceasta furie semitica ? Din dorinta de a capata acele drepturi.

Nu; inca odata: daca nu si-ar gasi lucrul explicare in traditionala impertinenta bibilica, atunci nu ar putea avea decat o scuza: dementa.

Iata dar niste copii pribegi ai pamantului, - atat de bogat in deosebite spete de taratoare necurate si veninoase - goniti de aiurea, si primiti aci la adapostul celei mai largi ospitalitati, maltratati aiurea ca vite si respectati aci ca oameni, nenorociti si mizeri aiurea si prosperi aci intre noi, calomniind poporul nostru batjocorind natiunea noastra si conspirand contra linistei si sigurantei Statului nostru. Zicem conspirand contra linistei si sigurantei Statului nostruť pentru ca agitatia noua jidoveasca nu s'a marginit la insolente stilistice, la protestul infam dela Londra si la intentiunile smechere de a infiinta un consistoriu israelit, cu oculte puteri guvernamentale asupra intregei mase israelite din tara. Lucrul a mers mai departe.

Europa, prin imprejurarile ivite in Orient acum in urma, este astazi chemata sa faca o noua punere la cale pentru restabilirea ordinei politice in mult framantata peninsula balcanica. in acest scop, conferenta ambasadorilor europeni, chemata a aviza in graba la primele masuri de luat pentru a evita o compromitere a pacii a hotarat ca o noua conferenta a puterilor sa vie a discuta in fond chestiunea principala si toate chestiunile laterale ei, spre a stabili o ordine de lucruri politice cat s'ar putea mai durabila intre statele si nationalitatile orientale. si in curand aceasta conferenta isi va incepe lucrarile.

Ei bine, acei straini adapostiti la noi cu omenie, lucrau, in intelegerea si cu ajutorul unor coreligionari din strainatate, la a face sa se ridice iarasi fata cu Europa chestiunea israelita din Romania, si cu intentia anumita a unei noua revizuiri a articolului 7. S'au agitat spre a se strange iscalituri pentru un memoriu, pentru un nou protest-monstru din partea acestor straini, in care protest se repeta infama calomnie ca Evreii sunt din ura religoasa persecutati la noi, ca scoalele romane le sunt inchise; ca scoalele lor confesionale sunt susprimate cu brutalitate; ca averile, viata si onoarea - onoarea mozaica ! - le sunt amenintate; ca natiunea si Statul nostru se da, fata cu ei, la cele mai extreme violente si cruzimi si ca, pentru restabilirea unei ordine de lucruri conforma cu ideile moderne, trebuesc aceste nenorocite victime sa fie salvate de barbaria Statului roman; Europa trebue sa uzeze de toata presiunea posibila asupra Statului nostru spre a-l sili sa faca o colosala spartura in zidurile cetatii, pe unde sa poata intra toata aceasta enorma masa straina, pana la unul, tot acest element eterogen si disolvant pana la cea din urma picatura.

Iata scopul final al nouei agitari semitice dela noi in capul careia se aflau cativa belferi si hahami tineri, oameni de litere chip si seama, care, tot cu traditionala imodestie biblica, ne dadea cate odata, noua popor roman, pe langa lectii de toleranta religioasa si liberalism si lectii de limba romaneasca.

si Statul roman sa stea nepasator fata cu toate acestea ? Nu, asta nu se poate.

Daca natiunea noastra este prea curata ca sa nu se teama de intinarea balelor semitice; daca poporul nostru este prea cu minte ca sa nu rasplateasca ingratitudinea israelita decat cu un suveran dispret, - Statul roman nu poate ingadui mai mult asemenea agitatii d'adreptul criminale: el este dator sa le pilduiasca cu toata asprimea.

Vom reveni. II

Daca revenim astazi asupra strainilor carora Statul a trebuit sa le ridice avantajele ospitalitatii sale, din cauza ca ei, ingrati fata cu aceasta ospitalitate, au provocat o agitare pagubitoare linistii si autoritatii lui, nu o facem aceasta pentru a apara masurile luate de guvern fata de acei straini turburatori: guvernul are drept sa ia asemenea masuri, si deci nu mai are nevoe de aparare in aceasta. Revenim pentru alte doua cuvinte.

intaiu: este la noi in tara o suma mare de straini de deosebitele (sic) confesiuni si nationalitati; numarul cel mai mare il represinta elementul israelit. E stiut ca toti acesti straini se bucura la noi de o ospitalitate cat se poate mai omenoasa: ei au ca straini libertatea cultului, a asociatiunilor in scopuri oneste, a scoalelor confesionale, a practicei meseriilor si comerciului ; se bucura in fine, ca si cetatenii romani, de toate drepturile politice, pentru capatarea carora le este deschisa o cale legala, fara deosebita consideratie din punct de vedere national sau confesional.

Acesti straini daca sunt onesti si omenosi, daca respecta legile si Statul nostru, sunt respectati si dansii; ei au relatii foarte stranse cu societatea noastra, care ii primeste in sanul ei cu o cordialitate cate odata chiar prea exagerata. Ceva mai mult, pentru aceasta nu li se cere niciodata sa renunte la simpatiile lor nationale, sa renege provenienta sau confesiunea lor. Acestor straini de omenie, fie ei ori de unde veniti, aiba orice religie, Statul si societatea noastra nu le va refuza si de aci inainte ospitalitatea pe care le-a acordat-o pana acuma. sada aici, munceasca onest, respecte autoritatea noastra, si vor gasi la noi stima si ingaduinta, pe cari nu le-ar putea gasi nicaeri in cea mai ospitaliera tara din lume. Sa stie insa oricine ca aceasta ingaduinta le-o acordam de buna voe, si nu le-o acordam acelora cari, adapostiti la noi, cuteaza sa nesocoteasca autoritatea noastra, si cu atat mai putin acelora cari agita si fac urziri contra linistii si sigurantei Statului.

Al doilea cuvant pentru care revenim asupra chestiunii este acesta.

Foile opozitionale dela noi, mai insemnate, toate fara deosebire, s'au ridicat cu toata furia contra masurii luate de guvern fata cu aceia cari batjocoreau zilnic prin foile lor sordide natiunea si Statul, calificand natiunea de inculta, intoleranta si stupida, si pe Statul roman de asiatic infam si barbar si cu aceia cari faceau agitatii si urziri contra intereselor noastre.

Ne aducem aminte ca una dintre aceste foi, Romania, protestand contra expulsiunii directorului foii franceze l'Independance Roumanie, in luna trecuta, exclama:

Protestam, ca sunt in tara foi nemtesti, unguresti si ovreesti cari, in toate ocaziunile, insulta institutiunile si demnitatea Romaniei si ii combat interesele, fara ca cineva sa se fi gandit a cere sa fie censurate sau pedepsite, necum sa atenteze la existenta lor prin departarea proprietarilor si redactorilor...

si astazi, aceeasi Romanie, consecuenta neconsecuentei sale cunoscute, protesteaza contra masurii, reclamata de dansa atunci si luata de guvern acuma, fata cu acei straini, cari, in toate ocaziunile, insultau institutiile si demnitatea tarii. Ce poate gandi opinia publica sanatoasa de masura luata de guvern fata cu atitudinea si cu agitarile criminale a acelor straini ? Poate opinia publica sanatoasa, opinia societatii romane sa nu aprobe niste masuri luate in interesul ei contra unor straini cari o vrajmaseau si o injuriau prin publicitate in chipul cel mai insolent ?

Masura legala luata de guvern contra acelor straini cari au facut aci pe agentii autorilor protestului calomnios si infam dela Londra, contra acelora cari strigau ca Statul roman schingiueste pe Evrei ca sa le smulga contra-proteste, si cari propagau printre Evreii linistiti, cari desaprobau sincer protestul dela Londra, ideea ca ei nu cumva sa iscaleasca de buna voe vreun contra-protest, - aceasta masura legala o poate condamna opinia sanatoasa ?

si cu toate acestea, foile opzitionale, care asurzesc lumea cu afirmatia ca ele represinta opinia publica, au gasit cu cale a desaproba aceasta masura legala, indreptatita de asa hotaratoare motive.

Marturisim ca oricat am fi crezut de desarta acea afirmatie gratuita a gazetelor opozitionale, oricat de putin simt politic si spirit de autoritate, oricat de putina seriozitate, stiam ca au opozantii nostri, nu am fi banuit ca isi vor da singuri un testimoniu in care sa se dovedeasca intr'un chip asa de clar si de hotarator cumca ei spun neadevarul cand afirma ca reprezinta opinia publica.

Nu. Acei cari condamna masura luata de guvern nu pot fi reprezentantii opiniei publice romane; caci aceasta opinie nu poate decat sa aprobe o masura legala luata pentru apararea linistei, dignitatii si autoritatii Statului si societatii romane. III

Ziarele opozitionale continua a face guvernului o vina capitala din aceea ca el a luat o masura legala fata cu niste straini cari agitau contra linistei si autoritatii Statului. Pentru cine urmareste miscarea presei politice dela noi, lucrul nu poate fi de mirare; e stiut: a luat guvernul o masura ? ea trebue numaidecat pentru foile opozitionale sa fie o masura grozav de rea, anti-politica, anti-patriotica si anti-morala. Nici nu mai e prin urmare chip sa stea cineva la vorba cu niste oameni pentru care si existenta luminii zilei ar putea face obiectul unei discutii.

Caci sa cercetam inca odata cum sta lucrul.

Erau acei agitatori cetateni romani ? Nu. Meritau sa fie loviti de masura aspra care i-a lovit ? Da.

Dar sa raspundem mai pe larg acestor intrebari.

O seama de straini poate sa aiba in orice tara merite netagaduite pentru a capata cetatenia. Niste oameni straini, fie de buna voe, fie goniti de deosebitele imprejurari de aiurea, vin si se aseaza intr'o tara dandu-se aci, cu ingaduinta Statului, la deosebitele lor industrii. Aci, traind timp indelung, respectand societatea care i-a imbratisat si legile ei, muncesc in pace si onest si nu neglijeaza nicio ocaziune pentru a dovedi ca ei nu mai vor sa se deosebeasca intru nimic de aceasta societate, ca doresc sincer a se contopi individual in masa ei, fara a mai tine catusi de putin la alte straine relatii politice, fie aceste relatii politice intemeiate pe vreo comunitate confesionala sau de origine. Acesti straini, oricat ar merita sa capete drepturile de cetatenie, de drept ei nu le pot reclama, pentru ca una e meritul si alta e dreptul, si aceasta mai ales acolo unde natiunea si Statul sunt chemati a judeca daca si intrucat acel merit exista sau nu, si pot, dupa socoteala lor, sa acorde sau sa refuze acele drepturi. Ceva mai mult: acel merit, acel titlu la o deosebita consideratie, scade, ba chiar se pierde cu totul cand se traduce in pretentiune si inca violenta: caci este vorba de a dobandi niste drepturi, nu de a le smulge. Dar inca atunci cand pretentia se formuleaza, cu atat mai violent cu cat la spatele ei n'are nici un merit ! Caci sa judecam in specie asupra acelor pe cari i-au lovit masura legala de care e vorba.

A turbura ca strain linistea unei societati nationale pacinice, a agita, in coniventa cu strainii din afara, contra autoritatii Statului care te ingadue in sanul sau, si a batjocori in chipul cel mai revoltator prin publicitate, si locala si straina, si societatea si natiunea si Statul, si a le face toate acestea ca un membru declarat al unei asociatiuni politice intemeiata pe comunitatii confesionale, universale si internationale - a face, zicem, toate acestea este oare a merita drepturile de cetatean pe care nu le ai si pe care le reclami ?

Cineva zice: traesc ca strain de indelungata vreme pe pamantul romanesc, ma port bine, iubesc tara, nu am nicio relatie politica cu vreun cerc neromanesc, rog prin urmare ca, in virtutea acestor titluri, sa mi se acorde drepturile de cetatean roman, de oarece eu ma bucur de toate calitatile sociale si politice cerute pentru aceasta. Iata ceva de inteles, ceva care de cate ori s'a pus inaintea locurilor competente nu a intampinat decat indreptatire. Dar sa vie cineva sa zica: eu strain am cu cutare cercuri straine niste vadite relatii politice intemeiate pe legaturi de origina si de comunitate confesionala; in coniventa cu aceasta, ca membru declarat al lor, ma ridic contra linistii societatii voastre, contra autoritatii Statului vostru, si pretind, numai si numai pe cuvantul ca ma gasesc aici, dreptul de cetatenie; daca nu mi le dati, fac scandal si incerc, cu ajutorul relatiilor mele politice exterioare, sa va smulg aceste drepturi, - este absurd.

Fata cu o asemenea ofensa si cu asemenea agitare criminala, Statul era dator sa dea raspunsul, aspru dar drept, pe care l-a dat.

si spre a ilustra si mai bine cele ce spunem, vom da aici ateva pasaje dintr'o scrisoare a unui domn doctor in drept, Iosef Dulberg din Londra, - un strain israelit, ce, pe cat pare, a fost odinioara si prin Romania, - adresata catre primul nostru ministru.

D. Dr. Dulberg, in aceasta scrisoare, scrisa in romaneste cu cateva greseli de limba caracteristice, pretinde si d-sa drepturi pentru toti coreligionarii d-sale din Romania. si sa vedem cum si d. dr. Dulberg isi formuleaza pretentia. Dupa ce tinde a demonstra, cu niste traditionale interpretatiuni, ca nu se aplica la noi sincer articolul 7 al Constitutiei modificat conform exigentei art. 44 al tractatului dela Berlin; dupa ce ne acuza de intoleranta religioasa; dupa ce explica ca ovreii au toata dreptatea sa nu iubeasca tara romaneasca si sa apeleze la interventia straina in afacerile politice ale tarii, d-sa adaoga textual in scrisoarea d-sale catre primul ministru al regatului nostru urmatoarele:

Se poate zice ca antisemitismul a parasit Germania spre a se aseza in Romania. Iata, d-le ministru care e situatia Evreilor din Romania, situatia care cu totul ca stiu ca va este bine cunoscuta, am pus-o inaintea d-voastra cu scopul de ava arata ca noi in strainatate o apreciam si ca vom sti la momentul oportun sa facem uz de dansať.

si mai la vale, d. dr. Dulberg mai zice:

... O conferinta europeana care se va ocupa inca odata cu toata chestiunea Orientului nu e tocmai asa departe si cu toata ca Romania este acum un regat independent, posibilitatea nu e exclusa ca in acel viitor congres decisiuni vor fi luate ce vor avea pentru ea o insemnatate mai tot asa de mare ca cele din 1878.

si in fine d. dr. Dulberg, simtind poate si d-sa ca a cam mers prea departe, intra la tocmeala: Nu ar fi mai bine ca ea (Romania) sa evite amestecarea straina si sa acorde de voe buna...etc.

Oprim citatul, deoarece se intelege indestul ce pretinde mai departe d. dr. Dulberg.

Ca sa sfarsim, trebue sa spunem ca aceasta scrisoare a fost pornita dela Londra cu trei patru zile inainte de a ajunge agitarea semitica de aici la momentul ei acut.

Recomandam acest document, interesant atentiunii foilor opozitionale, care, precum am zis mai sus, continua a invinui guvernul pentru masura legala ce el a luat-o fata cu agitatorii straini, si a se da reprezentante ale opiniei publice romane.




Addena - Justificarea unei expulzari


Aceasta pagina a fost accesata de 1341 ori.