Ce este centrul?
de Ion Luca Caragiale
La ce serveste discutia de cuvinte, carcota de vorbe seaca de miez ? la nimica decat la pierdere zadarnica de vreme. Poporul roman, cu minte si fatalist din fire, a avut totdeauna aceasta credinta.
Daca te apucai cu un roman get-beget la vorbe, pe la namiez, cand e soarele'n putere, si-l intrebai: Mai Musate, ce e acuma, zi ori noapte ? - badea se scarpina sub caciula, se gandea catva, te masura cu ochii sa vaza ce fel de negustor ai fi, si-ti raspundea: Apoi de ! domnule, zi este. Dar daca, iubitor de carcota, de cei cu samanta de vorba, vreai sa deschizi cu romanul discutie din chiar senin numai de dragul discutiei, si te apucai sa-i zici: Ce spui tu, mai badeo ! nu vezi ca-i noapte ? - Musat isi indrepta caciula si, fara sa mai stea la ganduri, iti raspundea scurt: Apoi de ! domnule, o fi si cum zici dumneata !
Asa mergea lucrul cu badea Musat al nostru pe cand nu se stia la noi ce fel de negustor sa fie acela - avocatul.
Astazi, multumita propasirii si civilizatiei, foieste in sanul poporului roman un numar nenumarat de acesti rasucitori de vorbe, care de care mai viteaz la limba si mai vrednic a-ti spune dela obraz ca la namiez e noapte. Cand, in viata practica, avocatul are sa ia dela badea Musat, atunci doua si cu doua fac noua; cand are sa-i dea, patru si cu patru fac trei. Fatalist ca fatalist, dar de ! e vorba de dat si de luat, si dupa aceea, de cand cu formele astea noua, a trebuit sa-si mai piarza badea cate ceva din rugina lui. S'a incarcat Musat de Doamne-ajuta, a intrat in carcota cu avocatul - incepe sa spuna si el una doua: Mai neiculita'n sus, mai omule'n jos, asa sa traiesti, mai socoteste odata ca nu face atata... si cu cat badea nu se lasa, cu atat i se incarca mai rau socoteala. in zadar tipa dreptatea in bietul om, geaba tot arata el rabojul si face socoteala lamurita si dreapta in frica lui Dumnezeu: avocatul il ia la zor cu gura de Targoviste, si bietul Musat, daca vede si vede, ca sa scape de tacaitura ceea de moara stricata, inchee cearta cu: Poate, domnule avocat, o fi si cum zici dumneata. Musat e tot fatalist; desi uneori aluneca si el pana la un loc in carcota de vorbe, tarit de imprejurari si de istetimea avocatilor, totusi nu uita pana in sfarsit adevarurile mostenite dela parinti:
Vorba multa saracia omului,
Cu vorbe laptele nu se face branza, nici apa de garla otet de trandafir, - si
Dreptatea una este sfanta, ca si adevarul adevarat unul.
Povestea lui Musat cu carcotasul: asa o patiram si noi cu Presa marelui barbat de Stat.
Nu stim cum, mai zilele trecute, in naivitatea noastra, uitaram proverbele ca chelului despre chelie sa nu-i spui vreo istorie, si cand e chelul la masa de tigva sa nu te dai in vorba, si nervosi cum suntem, nici una nici alta, ne apucaram sa spunem cititorilor basmul Bancii de Bucuresti; de ce ? de hazul lucrului doara, nu ca vreo noua descoperire a noastra, de vreme ce lucrul acesta este para veche si basmul nostru il stiu de mult toate babele. - Sa te mai tii, dupa aceea, carcota de cuvinte cu foaia marelui om de Stat ! Nu-i vorba ! avocatul nostru era de seama, dar si Musat nu s'a lasat, ca dreptatea una este sfanta, ca si adevarul unul. Ba e tunsa, ba e rasa, dintr'una 'ntr'alta, veni si intrebarea ca ce-o fi aceea - Centrul ? Noi, ca badea din poveste, raspunseram intr'o doara ca Centrul este o nimica toata, un grupusor, un grupulet, mic la stat mare la sfat, mai mare daraua decat ocaua, o nuca de jucarie cu coaja umflata si lustruita dar fara miez, si asa mai departe cate stiam si vedeam si noi ca tot targul.
La acestea, marele barbat de stat ne raspunde prin gazeta d-sale: Nu-i adevarat ce spuneti voi si tot targul; din contra, Centrul este un mare partid. Noi de colo: Domnule avocat, ia rabojul, si sa-ti numaram bobocii ca sa vezi si dumneata. - Nu-i adevarat, ne raspunde iar marele barbat de stat, n'aveti idee de stiinta moderna: doua si cu doua fac noua: Centrul este un mare partid.
- Ce-i de facut cu avocatul asta ? ne intrebaram noi atunci; si ca sa scapam de tacaitura, ne hotariram a-i spune astazi ca Musat: De ! domnule avocat, o fi si cum zici dumneata.
*
Acum, lasand de-o parte povestea inteleptului Musat, sa vorbim mai putin glumet. Punem odata pentru totdeauna o intrebare organului marelui om de stat: la ce serveste discutia de cuvinte, sicane de vorba fara fond ?
Este Centrul un mare partid sau nu ?
Daca ar fi mare, buzumflarea Presei n'ar avea inteles: vorbele noastre nu l-ar micsora; orice am spune noi, el ar ramane un mare partid. Nu e de loc firesc lucru ca cineva avand mintea intreaga sa se manie pentru ca un altcineva ii contesta o calitate vadita; in asa caz, contestatorul intampina cel mult o gluma in treacat. Cei dela organul marelui barbat de stat trebue sa fi observat, ca atunci cand dumnealor fac in privinta noastra socoteala avocatului ce are sa dea lui Musat, - atunci cand din acea socoteala iese ca partidul conservator este un grup nenorocit, de tot neinsemnat, uneori chiar ca nu exista de loc, noi nu ne sburlim, nu ne buzumflam; ba tocmai dimpotriva, cu cat dumnealor ne asupresc mai mult la socoteala, cu atat noi facem mai mult haz, - aceasta ne inspira chiar cate un articol vesel, ceea ce nu displace din cand in cand cititorilor unui ziar serios.
Dar sa nu ne uitam vorba. Daca Centrul este un mare partid, de ce Presa se supara de vorbele noastre ? daca este Centrul un mic grupusor, un mititel grupulet, de ce mai atatea vorbe si necaz ? ce folos ? Cu toate panglicele de fraze turnate in coloanele Presei, el, Centrul, asa ramane - mic mititel. si asa si este Centrul si nici nu poate fi altfel. in zadar, marele om de stat cauta sa imbete lumea cu apa rece. Publicul nostru in scurt timp a facut de multe ori trista experienta a acestui fel de imbatare gratuita; astazi - ca sa intrebuintam o expresie banala, un lieu commun - desi inca tanar in viata constitutionala, este din nenorocire prea sceptic, aproape blazat, asa ca de-ar fi cineva mesterul mesterilor nu-l mai poate ameti cu simple declamatii.
*
in cateva randuri foarte usuratece ale Presei de alaltaieri, in care se demonstra iarasi ca partidul conservator aproape ca nu exista, suntem somati de marele barbat de stat ca, pentru a-i dovedi noi contrariul, sa-i spunem numaidecat cine este seful partidului nostru, caci - zice d-sa - fara de un sef nu exista partid. Minunata logica ! Aceasta teorie moderna, foarte moderna, de sigur este o inventie proprie a marelui om de stat. Sa vedem insa cum se potriveste ingenioasa inventie moderna la lucrurile vechi din lumea aceasta.
Mai intai sa lamurim un lucru. Existam noi partidul conservator catusi de putin sau nu existam de loc ? Negresit, de vreme ce marele om de stat este foarte mult necajit pe noi, trebue din parte-ne sa fi existand catusi de putin. Astfel dar, luand fata cu publicul drept certificat al existentei noastre chiar supararea marelui om de stat impotriva-ne, ...dar gluma aceasta este prea veche, s'o lasam deci deoparte. Partidul nostru conservator, concedem ca nu are de sef o anume persoana; acesta este un lucru firesc; acest partid are in fruntea lui, ca sef, nu o persoana, ci mai multe, toate independente personal, dar al caror conducator este un principiu statornic cu privire la politica tarii in launtru si 'n afara. Asa constituit, partidul conservator a guvernat ca atare si va mai guverna iarasi, tot ca atare, cand jocul institutiilor constitutionale il va readuce la carma, cum neaparat trebue sa prevaza orice om cu judecata.
Acestea zise, somam la randul nostru pe marele om de stat - si speram a nu fi asa de modern teoretici, cum fuse d-sa in somatia ce ne-a facut - il somam sa ne spuna: oare un sef in teorie este de ajuns pentru a avea in practica un partid ? Noi suntem un partid fara sef personal, fie; Centrul insa, stie o lume, este un sef, fara partid. De aceea acest partid, acest mare partid, Centrul, n'a guvernat, nici va guverna candva ca atare, precum experienta ne-o arata cat pentru trecut, precum judecata ne-o explica cat pentru viitor. si inca ceva: marele om de stat ne-a somat sa-i spunem numele sefului partidului conservator; ii spuseram; noi il somam, la randul nostru, sa ne spuna, nu numele sefului partidului Centru, caci acest stralucit nume s'a afisat cu acest titlu la toate raspantiile, intr'un chip vrednic a face invidiosi pe cei mai vestiti autori de reclame americane; il somam sa ne spuna vreo cateva nume mai de seama d'ale membrilor Centrului.
*
Mare, mic, fie oricum ar fi, sa vedem ce este in esenta lui acest Centru. Sa vorbim raspicat. Ce rol joaca in tara noastra Centrul ? Cu conservatorii conservator, cu radicalii radical, dar totdeauna - zice marele om de stat - temperator. Acesta este cuvantul cel mare.
Care va sa zica avem un numar de temperatori, cari stau in slujbele statului si cand o partida si cand cealalta este la putere. Temperatorii constituesc Centrul si acesta are de sef pe un mare barbat de stat eminamente temperator, care sta pe jetul ministerial tot asa de comod si cand cabinetul este conservator si cand e radical. Aceasta stransura de temperatori se poate numi asociatie, consorterie in scopuri individuale, in niciun caz insa nu se poate numi un partid politic, pentru ca - fie-ne permis a da si noi marelui om de stat o teorie pe cat de politica pe atat de morala - partid politic se numeste o seama de oameni, a caror actiune comuna se intemeiaza pe niste principii cu privire la viata publica, iar nicidecum pe vederi si tendente de parvenire personala a respectivilor.
Asa este Centrul; si desigur este un mare om de stat acel ce a nascocit acest mare partid. Buna negustorie, dar trista morala !
*
in sfarsit, ca sa o luam iar pe partea practica, cati, cati sunt acesti temperatori pe tot pamantul romanesc ? Sa socotim constitutionaliceste, pentruca Centrul este eminamente constitutional. Cati au fost trimisi de natiune in Parlament, spre a o reprezenta in cestiunea cea mare a revizuirii ? in Camera, d. C. Boerescu, fratele mai mic al marelui om de stat; in Senat, marele om de stat insusi si dd... (?) si nu mai intrebam daca acesti domni temperatori au capatat mandatul lor ca fiind membrii ai marelui partid Centrul. Asadar, nu prea sunt multi, cum vedem, si astfel cata sa fie. in fata lumii, fie dansa chiar demoralizata, nu poate capata cineva crezare si ascendent adevarat decat prin consecuenta si tarie morala.
Ca sa incheiem dar pentru astazi carcota de cuvinte cu Presa, ne intoarcem iar la vorba razaseasca cu care am inceput. Coaja mare nu umple nuca seaca; si oricat de viteaz la limba ar fi avocatul, care ne tacaeste mereu despre ce si cum ar fi sa fie marele partid temperator, noi ii raspundem cu zicatoarea lui Musat: De-ai avea si sapte limbi, adevarul n'ai sa-l schimbi !
Ce este centrul?
Aceasta pagina a fost accesata de 3265 ori.
