Criza de cabinet

Criza de cabinet

de Ion Luca Caragiale

Timpul s'a abstinut cu desavarsire de orice reflectii sau comentarii asupra epidemiei ce bantue cabinetul Bratianu, si care a si secerat trei victime. Am stat si urmam a sta neturburati in fata unor certe intestine pe cata vreme ele nu vor avea ca rezultat de a compromite soarta tarii si mai mult cum este deja compromisa, sau pe cata vreme negotierile pentru inlocuirea celor morti nu vor trece peste cercul partidului asa zis liberal.

Vom astepta dar in liniste rezultatul crizei intr'un fel sau intr'altul si atunci numai vom avea a zice si noi cuvantul nostru.

Astazi voim a face numai ceea ce s'ar putea numi diagnosis crizei ministeriale, fara a ne preocupa daca boala este mortala sau cine va fi mostenitorul, in caz de moarte.

Spectacolul ce ne este dat a privi este, fara indoiala, din cele mai extraordinare.

Vedem pe d. Bratianu dispunand in Camera aproape de unanimitatea voturilor, si de o mare majoritate in Senat, amenintat de a pierde o buna a treia parte din deputati si a ramane poate in minoritate in Senat.

Ce s'a intamplat oare acum de curand care sa faca a periclita intr'un mod asa de neasteptat o pozitiune pana astazi asa de stralucita si asa de puternic intemeiata ?

Un mic, foarte mic fapt s'a intamplat; dar care pentru d. Bratianu ce stie a intelege semnele prevestitoare, are o ingrijitoare insemnatate. Acest fapt sunt cele cateva alegeri comunale iesite favorabile partidului conservator. Pana astazi partidul ce voieste a fi partidul liberal, dar care in realitate este partidul radical, precum totdeauna l-am numit pentruca-i cunoastem firea si tendintele, partidul radical zicem, si-a indeplinit vecinica chemare, adica distrugere.

in launtru, instructiunea publica, justitia, organizarea comunala, intretinerea cailor de comunicatie, venitul monopolului tutunurilor, finantele, buna stare economica, si toate celelalte sunt distrusesau cel putin desorganizate.

in politica din afara, mai avem oare trebuinta de a aminti toate faptele ce sunt inca asa de proaspete in mintea tutulor ?

Toate acestea s'au facut cu consimtamantul Adunarilor, si acolo unde ministrii nostri, in cele interne sau in cele externe, veneau cu fapte implinite, Camerele, pe langa supusa inregistrare a acelor fapte emiteau tot d'odata si biluri de incredere sau de indemnitate.

si astfel d. Bratianu si cu colegii sai urmand calea semanata de izbanzi, neteda, fara obstacole, fara primejdii si fara deceptiuni proclamau sus si tare ca tara este cu d-lor. Erau poate sinceri. isi inchipuiau poate serios ca calea lor ii duce la capitol unde ii asteapta coloana triumfatorilor.

Dar iata ca de odata, in loc de capitolul visat, li se arata in zare stanca tarpeiana cu prapastia ei. Caci acum s'a schimbat fata lucrurilor. Nu mai poate fi vorba, sau mai bine, nu mai este loc de a distruge, acum este vorba de a cladi, de a organiza, si aici se sdrobeste puterea radicalismului. tara care i-a mai vazut la lucru, stie ca nu este aceasta meseria lor si un prim avertisment a venit sa arate d-lui Bratianu ca nu ajunge de a se bucura de o majoritate oricat de numeroasa in camere, pentru a putea spera de a avea si tara cu sine.

Tot odata d. Bratianu simte ca nu numai instinctul lucrarilor serioase de organizare lipseste partidului sau, dar ca-i lipseste tot odata si capacitatea intelectuala.

Acest simtimant explica pentruce in toate incercarile sale pentru complectarea si reintarirea cabinetului, d. prim-ministru nu a consimtit a se desparti de colegul sau dela externe.

Nu simpatia sau armonia in vederi leaga, de o vreme incoace, pe d. Bratianu de d. Cogalniceanu. Cine, in adevar, nu cunoaste sfasiarile intestine ce existau intre acesti doi barbati, si fatisa neincredere mutuala cu care se pazeau unul pe altul; intre altele in vremea petrecerii lor la Berlin pentru lucrarile Congresului. Ceea ce face pe d. Bratianu a se tine acum strans legat de d. Cogalniceanu este ca simte ca are in acest barbat aceea ce nu poate gasi in jurul sau, adica o putere intelectuala, o capacitate.

Asemenea marfa este rara in partidul radical si fericitul proprietar actual nu voieste a se desface de dansa cu niciun pret. Precum am zis-o, tara, adevarata tara, a dat d-lor Bratianu si Rosetti un intai avertisment. Pentru d. Rosetti acest avertisment, intarit poate si prin alte consideratiuni, l-a si facut a parasi fotoliul sau. D. Bratianu, care si el a inteles lectiunea, lucreaza la inlaturarea pericolelor ce-i stau in perspectiva prin fuzionare cu aliati vechi sau noi.

Se zice ca toate sfortarile d-sale au fost zadarnice si ca tot d-sa ramase insarcinat a purta greutatea situatiunii cu ai sai, fara infuziune de sange nou.

Oricum ar fi, noi, acestia dela Timpul, absolut desinteresati in cestiune, privim in liniste si cu rabdare la criza de care este framantat cabinetul, si avem statornica incredere in adevarul zicatoarei care zice ca: fie care pasare pe limba sa piere.




Criza de cabinet


Aceasta pagina a fost accesata de 1114 ori.