Cronica

Cronica

de Ion Luca Caragiale


A ! doamnelor si domnilor, sunt cronicar, si-mi este imposibile a nu fi indiscret - cu voia lui conu Gugumano, primarul Bucharei.

- Dara ce are a-face primarul Bucharei ?

- Ma rog, dati-mi voia ! despre dansul am sa va vorbesc. El este nobilul meu erou pentru cronica de azi. imi pare rau ca nu am darul lui Apolon, ca sa-l cant in versuri.

- Conul Gugumano, primarul Bucharei, in versuri ?

- Da ! in versuri eroice. Nu radeti. Adica, de ce nu ! Sa ne intelegem: daca dumnealui a ajuns sa fie primar la Buchara, pentru ce nu s'ar gasi si un fecior al muselor ca sa-l cante in versuri ? Nu mi s'ar parea ratacirea a doua mai rea decat cea d'intaiu.

Conul Gugumano, prin urmare...

- Iar !...

- Iar si totdeauna. Ei, ce vreti ! am si eu simpatiile si slabiciunile mele... Ma rog, doamnelor si domnilor, lasati-ma sa 'ncep cel putin. Ma lasati ? Bine. incep deci:

Conul Gugumano, in una din zilele trecute, a mers in calitate... - Ce mai calitate !...

- Domnule, ma 'ntrerupi iar. Quand arriverons-nous, si nous marchons ainsi ? vorba poetului. si apoi, dumneata n'ai parte de cuvant aici; dumneata ai antipatia vadita pentru conu Gugumano, fiindca esti contribuabil la Buchara ! Ei ! si ce-a iesit d'acolo ? Ce-ti pasa dumitale de neomenia cu care onestul parinte al capitalei Turkestanului isi trateaza pe administratii lui ? si apoi chiar daca ti-ar pasa dumitale de una ca asta, ce ne pasa noua ca-ti pasa dumitale ?... Te rog, lasa-ma sa-mi incep cronica.

Ziceam ca Conul Gugumano este un... un...

Mi-am pierdut sirul !... Am inceput rau ! Sa incerc a incepe din nou si mai bine, de se poate. Sa vedem !

Se culca despre ziua obosit d'atata lucru, si se destepta a doua zi tarziu, mahmur ca un basibuzuc si ursuz ca un cazac. Se spala si se aseza la dejun. Pe semne, l'o fi suparat vr'o purdalnica de masea, ca trecu cu cinci litre fara una peste portia obicinuita; si mi se radica dela masa facand cu ochiul, din mahmur zefliu, si din ursuz chefliu, trandafiriu la obraz si cu barbisul catand a galceava.

- A ! saperlote ! isi zise strasnicul primar, leganandu-se intr'un fotoliu maret. - A ! saperlote ! a, sapristi ! (ca 'njura si mai si in frantuzeste decat in limba lui). A, credieu ! ce dispus sunt ! Unde dracul sa ma duc eu sa petrec cateva minute, ca sa pot digera.

Feciorul intra cu cafea si licoruri si intrerupe monologul lui conu Gugumano tocmai in partea cea mai caracteristica.

Conul Gugumano gusta un licor, si... i se pare apa goala. Cu toate astea, este dela sapca ! Mai inghite un paharut... Nu prea... dar, in fine, tot e ceva mai taricel decat cel d'intaiu. Sa vedem ! un al treilea... si mai tare. si asa, pana la al saselea, care seamana a licor cum se cade. - Pe-semne ca se lasase taria la fundul clondirului, si apa se alesese d'asupra. - in fine, cafeaua. Doua... trei picaturi de vieux cognac sunt indispensabili. Mana primarului Bucharei, tremurand de primul period al frigurilor de dupa dejun, greseste, si ca la 25 de dramuri - pe nesimtite - de vieux cognac umplura ceasca.

- A ! saperlote ! a, sapristi ! repeta conul Gugumano. Ce nerod sunt ! Unde dracul as merge sa petrec cateva minute, ca sa diger !... si ramane pe ganduri.

Feciorul intra din nou ca sa radice serviciul.

- Cuconasule, zice feciorul umilit, as indrazni a va ruga...

- indrasneste, dobitocule ! respunde primarul Bucharei.

- Am o nepoata in glasa doua la scoala de fete din coloarea de ciadiriu de aici, si madama nu vrea sa o treaca in glasa treia; zice ca o s'o lase repedenta... si v'as ruga, conasule...

- Bravo, mai ! tu totdeauna ai avut mai mult cap ca mine !

- Sarut mana, coconasule !

- Da, zise conul Gugumano cu un laisser-aller adevarat gaillard - esti mai destept ca mine, dobitocule ! Dar ce-i faci norocului ? Eu, primar la primaria; tu, slugoiu la slugaria ! Bine ca mi-ai dat idea. Am sa merg sa visitez esamenile scoalelor de fete, incepand de unde este nepoata-ta; am sa petrec cateva minute, ca sa diger. Sa-mi puia caii.

Scena se petrece in una din clasele primare de fete din coloarea de ciadiriu in Buchara.

Profesoara face esamenile anuali in presinta catorva notabili ai mahalalei, parintii copilelor.

D'odata o trasura coconeasca se opreste la poarta. Vine primarul Bucharei sa asiste la esamene. Toata lumea se scoala.

Conul Gugumano intra cu palaria la o parte si cu tigara in gura, urmat de fecior. Frigurile de dupe dejun sunt in al doilea period. Primarul tremura din genunchi si merge sa seaza, a l'americaine, calare d'a'ndoasele pe un scaun, in timp ce picioarele si le 'ntinde pe un altul. Palaria, pentruca nu si-o scoate, ii sta mereu pe cap. Conul Gugumano fumeaza, si, din cand in cand, arunca in aer si cate o roata de fum, care merge sa se sparga in nasul unuia din asistenti.

- Fa, fetico ! zice primarul Bucharei catre copila care este in esamen, fata primului proprietar al mahalalei. - stii tu sa-mi spui ce capitala are Tartaria noastra ?

- Buchara, respunde fata.

- Asa ! Tocmai asa ! - replica conul Gugumano, zambind si privind galis (frigurile de dupe dejun intrau in al treilea period). - Tocmai asa ! Buchara, unde sunt eu primar ! Bravo tie ! adica, nu ! Bravo mie ! stii tu, fa fetico, ca esti desteapta. Toata lumea e indignata. Palaria sade mereu pe capul lui conu Gugumano, si dansul trage din tigara ca un sarpe, sughitand, cate odata,... ca dupe masa.

- Ma rog, reia dansul, unde este nepoata aluia ? - si arata pe fecior, care sta in picioare la usa.

- Uite-o in fund, coconasule, zice feciorul. Vino, Marito, de saruta mana conasului.

Asistentii isi musca buzele; fetele rad; profesoara schimba fete fete, si Marita, nepoata feciorului, iese din banca si vine sa manjeasca cu nasul mana primarului Bucharei.

Conu Gugumano isi scoate o gheata, se scarpina cu sete pe talpa piciorului, si esclama:

- Dar multi purici aveti pe aici !

Apoi se adreseaza cu buna vointa catre Marita, care i-a sarutat mana:

- Bine ! sa traesti ! Ei, fa ! stii tu carte ?

- Hihi, respunde fata.

- Prea bine, bravo ! si pentru prima oara cinstind cu cuvantul pe profesoara, ii zice:

- Madame, sa faci bine sa treci pe fata asta cu premiu intaiu in clasa treia: este nepoata aluia - si arata pe fecior.

Apoi, tragandu-si gheata si sughitand inca odata cu ton, isi arunca tigara aprinsa pe scanduri si iesi urmat de fecior.

Credeti ca e un basmu ? Credeti ca sunt un mistificator, un farsor ? Ziceti ca nu se poate una ca asta ? si eu va repet si va jur ca s'a putut. O facu primarul nostru.

si credem a nu putea termina mai bine aceasta cronica, decat citand, la adresa conului Gugumano, primarul vestit al Bucharei, cuvintele lui Byron:

Tu es passablement insolent, Bob Southey !

Mesdames et messieus ! Signore e signori ! Doamnelor si Domnilor ! Vedeti ca 'ncep cu scamatorii. Atentiune !

Mai zilele trecute, conu Gugumano (cititi, ca Tatarii, Gugumann), petrecu o noapte pana aproape de ziua cu condeiul in mana, vrand sa faca socoteala banilor primariei dela Buchara, cati n'au mai remas nici pe fundul lazilor. Stete toata noaptea si nu putu macar sa 'nceapa.






Cronica


Aceasta pagina a fost accesata de 1258 ori.