Culisele chestiunii nationale

Culisele chestiunii nationale

de Ion Luca Caragiale

Dintr'un izvor cu desavarsire autorizat, putem da aci toate amanuntele mai interesante asupra ultimelor imprejurari prin care a trecut chestiunea nationala. Vom evita, se intelege, lungimile inutile, trecand repede asupra imprejurarilor destul de cunoscute publicului, precum procesul Memorandului, secuestrarea Tribunei s. a.; si vom da la lumina numai partile ascunse ale acestei nenorocite chestiuni, in care partidul si guvernul liberal au jucat un rol asa de indoios - zicem indoios, nu atat din punctul de vedere al patriotismului, cat din punctul de vedere al tactului politic.

Samsarul, care si-a oferit nepoftit serviciile sale Ardelenilor, poate o fi fost onest, mai ales ca a spus-o singur; dar, in schimb, a fost de o nedibacie, de o lipsa de tact politic, de neiertat. Amestecul partidului si guvernului liberal de la noi in afacerile interioare ale partidului national de peste munti a fost fatal acestuia: multumita acelui amestec, in urma dihoniei care s'a aprins in sanu-i, in urma ametelii si ratacirii spiritelor de spaima intrigilor, de nesiguranta si absoluta lipsa de incredere de la om la om, de la frate la frate, existenta acelui partid national este foarte serios amenintata.

Aproape tot ce a facut acel partid pentru cauza nationala cu atatea sacrificii este pierdut; energia este stinsa, si nimic, din starea de astazi a lucrurilor, nu ne-ar face sa credem intr'o reparare apropiata a greselilor savarsite. Text "Iata pentru ce trebue sa multumeasca bietul partid national de dincolo partidului liberal de la noi: vrajba, neincredere, banueli, nesiguranta, oboseala - in fine o discordare foarte asemanata cu inceputul unei complete descompuneri finale. Cine strica, cine e vinovat de aceasta stare de lucruri ? Se va intelege poate din randurile de la vale.

    *

Neintelegerile in partidul national de dincolo au inceput cam pe vremea cand Tribuna din Sibiu, foaia autorizata a acelui partid, pe atunci sub directiunea d-lor E. Brote, I. Bechnitz si I. Slavici, s'a declarat fatis, fara de niciun inconjur, fara nicio rezerva, ca organ al partidului liberal din Romania (pe atunci in opozitie), si inca organ al nuantei pur colectiviste. Cine a citit pe atunci Tribuna a putut vedea ca foaia din Sibiu nu era decat o filiala marturisita a Vointei Nationale de o violenta poate mai mare decat a centralei. Toata lumea-si explica aceasta atitudine a gazetei sibiene prin sperantele ca partidul liberal in opozitie promisese un puternic sprijin cauzei nationale in cazul unei eventuale caderi a conservatorilor si venirii liberalilor la putere.

in adevar, toate confirmau acele sperante: discursurile liberalilor la Liga, faimoasele declaratiuni ale sefului liberalilor in chestia nationala, concursul material si moral pe care liberalii il dedeau la toata agitatia - toate trebuiau sa explice in bine atitudinea extrem de partiala, si prin urmare destul de putin convenabila, a Tribunei fata cu situatia politica de la noi, si sa confirme sperantele intr'un puternic sprijin viitor al liberalilor nostri, cand vor veni la guvern, in favoarea Ardelenilor." Evenimentele au dat, din nenorocire, o colosala si dureroasa desmintire acelor sperante. Ironia soartei a voit ca partidul national de dincolo sa fie pedepsit cu intoarcerea propriului sau pacat: el nu trebuia sa se amestece in daraverile noastre interioare; s'a amestecat totusi; ei ! in schimb s'a amestecat si partidul nostru liberal in daraverile interioare de dincolo - si iata unde a ajuns chestia nationala in ajunul Mileniului.

    *

Asa era Tribuna pe vremea faimosului proces de la Cluj - colectivista, si prin urmare d-nii redactori si directori, I. Bechnitz, E. Brote si I. Slavici, membrii partidului national de dincolo, erau si membrii ai partidului colectivist de aici. Vine procesul. D-nii Slavici si Bechnitz nu erau implicati; d. Brote era. Dintre acuzati, dd. Brote si Aurel Popovici se declara refractari fata cu justitia maghiara, carei nu-i recunosc drepturile de a-i judeca, parasesc Transilvania si se refugiaza in Romania, unde-si propun sa faca centrul activitatii lor de agitare in chestia nationala. Dintru inceput trebue sa spunem ca d. Aurel Popovici declarase categoric tutulor membrilor partidului national, si d-lui Brote in particular, ca: nu 'ntelege ca partidul lor sa se amestece in daraverile interioare ale Romanilor liberi; acest amestec il crede d-sa primejdios, pentru ca el ar autoriza si legitima amestecul partidelor din Romania libera in daraverile interioare ale Romanilor de dincolo. Acest amestec d. Aurel Popovici il respingea deci categoric. D-sa cerea de la Romanii din regatul roman ajutor si sprijin moral si material pentru luptatorii ardeleni, pentru cauza nationala, mijloace de imprastiarea culturii, agitatiunii, desbaterilor in presa europeana, etc., nu recunostea insa ca, in schimbul acestor ajutoare, acei de la noi sa-si aroge catusi de putin dreptul de a se amesteca in afacerile interioare ale partidului national de dincolo.

Astfel, de la venirea d-sale aici, d. Aurel Popovici a cultivat cunostinta tutulor barbatilor politici, tutulor oamenilor culti, fara preferinte sau simpatii de partid politic. Cu cea mai delicata discretie, d-sa a evitat sa aplaude sau sa critice vreun act politic al nostru, si n'a scapat niciodata ocazia de a declara ca acesta nu este dreptul nici unui roman de dincolo, ca aceasta nu trebue nici un roman de dincolo sa si-o permita, daca intelege bine interesele cauzei nationale insesi. in acest timp, d. E. Brote, tovarasul de exil voluntar (expresie proprie a d-lui Brote, adica mai bine zis improprie), continua a creste colectivist de cea mai fierbinte temperatura. D. Brote se lasa ipnotizat de d. Dim. Sturdza. D-l Brote devenea pentru d. Dim. Sturdza, un medium, ceea ce era frumoasa Lucila pentru Donato. Precum Donato ii vara ace si cutite in bratul Lucilei, iar ea, sub privirile lui, zambea ca sub cele mai dulci mangaeri, tot astfel seful liberalilor vara in capul d-lui Brote inaltele principii nationale, veninul machinatiunilor meschine, intrigilor si sicanelor mici si triviale, scoala inaltei diplomatii. D. Brote le 'nghitea, le mistuia, si zambea in semn de mare recunostinta. Din aceste seante de ipnotism politic, a ramas d. Brote cu un intreg repertoriu de gesturi scurte si hotarate a la Sturdza, de incruntari cu doua sensuri, de zambete cu mai multe intelesuri a la Sturdza, si de formele de catechism moral si politic ca acestea: Conservatorii sunt reactionari, ciocoi; ciocoii n'au facut niciodata nimic pentru chestia nationala; liberalii singuri, etc.

Doi ani si jumatate, fara sa-si permita o absenta, eminentul scolar a frecuentat cursul si pranzul d-lui Sturdza. Vom vedea mai la vale la ce perfectie a ajuns acest suflet pe care d. Sturdza il are in mana. Pana atunci sa nu uitam a spune ca, in vreme ce d. Brote se lasa ipnotizat de seful liberalilor, d. Slavici denunta in Vointa Nationala pe conservatori ca umbla sa faca vanatoare de suflete in Ardeal.

    *

Asa, d. Brote astazi este umbra d-lui Sturdza. Cu ce mijloace insa, se va intreba oricine, a fermecat diplomatul moldovean pe diplomatul ardelean pana intr'atata ? Cum se poate explica aceasta adoratie mistica pe care o are fascinatul pentru fascinator ? Lucrul nu e prea greu de explicat. D. Brote este agronom de fel; d-sa a studiat inalta stiinta a agronomiei in scoalele sasesti; se zice ca s'a distins ca director al unei ferme-model, cam pe langa Rasinari sau Porcesti; vitele d-sale au luat adesea premii la expozitiile tinutului, in Cisnadia; iar in privinta fabricatiunii branzei a fost totdeauna invidiat de toti concurentii. Se pare insa ca in politica procedeurile dupa care poate cineva face vreo branza sunt altele decat in agronomie si in economia ruralului.

Trait in asa conditiuni, intr'un stat ca Austria, unde se trece foarte cu greu dintr'o sfera sociala in alta, intr'o societate in care, de regula, nu se recruteaza diplomatii si oamenii politici dintre agronomii micuti, ori cat de faine le-ar fi branzeturile; deprins si disciplinat austrieceste cu o lume in care un conducator de ferma-model nu ciocneste paharul cu diplomati, ministri si ilustratiuni politice decat la zece ani odata, din joi in Pasti, cu ocazia vreunei impartiri de premii la expozitii provinciale - d. Brote tam nisam se trezeste, sarind Carpatii, in cele mai inalte sfere politice; sta in toate serile cu un sef de partid, apoi sef de guvern, la masa, intre sotia unui academic si sotia unui ministru plenipotentiar si fata in fata cu respectivii. si musiu Brote in sus, si musiu Brote in jos, si intimitate, si familiaritate, si cordialitate. D. Brote face furori in saloanele cele mai inalte din Bucuresti, nu mai face branza la ferma din Rasinari. D. Brote desvolta sus de tot teorii politice in loc sa-si expuna vitele la o expozitie regionala. D. Brote are succes, se inalta, straluceste, si de atata stralucire, pierde agronomul nostru vederea normala, de atata inaltime ii vine ruralului ameteli. Ametit astfel, iesind intr'o seara de la o mare primire la seful liberalilor, intalneste pe d. Aurel Popovici. Radios, diplomatul de la Rasinari intinde cu bunatate mana tovarasului sau de nenorociri politice si incepe sa-i dea o lectie foarte inalta de patriotism si de diplomatie.

D. Brote face mai intai tovarasului un elogiu asupra geniului d-lui Sturdza, cel mai mare roman, cel mai inteligent barbat de stat, cel mai sublim patriot, geniul bun al Romanismului, o adevarata reincarnatiune a raposatului I. C. Bratianu.

D. Aurel Popovici asculta cu religiositate.

D. Brote, urmand, ii face aspre mustrari ca nu frecuenteaza mai mult pe sublimul sef liberal, ca este prea indiferent fata cu marele om, indiferen;a cu atat mai vinovata cu cat d. Aurel Popovici intretine relatiuni politicoase si cu ciocoi. si asupra acestui cuvant, asa de odata, incepe o istoriceasca explicare asupra fanariotilor, ciocoilor, cari nici odata n'au iubit Romanismul si cu cari prin urmare, cum zice apostolul cauzei nationale, d. Sturdza, orice roman adevarat trebue sa evite orice contact.

La toate mofturile acestea, d. Aurel Popovici raspunde ca n'are nici cuvant si nici drept sa arate preferinte si simpatii deosebite pentru cineva in tara; ca d-sa vrea sa cultive relatiunile cu toti oamenii culti de aici fara deosebire de partid, fiindca d-sa crede ca sprijinul chestiei nationale nu trebue solicitat nici primit exclusiv de la un partid politic, ci de la Romani in genere. Acestea se petreceau cu cateva zile inainte de procesul de la Cluj.

    *

intre acestea vine procesul.

Cine a urmarit acele faimoase desbateri trebue sa-si aduca aminte ca in cursul lor a fost un moment de defectiune, sau mai bine zis o clipa de ezitare din partea inculpatilor - o clipa de acelea care poate primejdui viitorul unei cauze mari. Din fericire, momentul acela a fost prea trecator pentru ca sa poata produce o panica serioasa in randurile partidului national de dincolo.

Inculpatii si-au ridicat repede fruntea, aplecata un moment de oboseala, inaintea asprilor judecatori; ei si-au ascultat sentinta ca barbati vrednici ce nu vor sa respinga raspunderea faptelor lor, si tot astfel au mers sa-si faca osanda. imprejurarile politice au silit curand pe guvernul maghiar sa repare intru catva brutalitatea comisa la Cluj, - osanditii au fost gratiati. Pe atunci, la noi erau la guvern conservatorii. Orice s'ar putea zice de oameni partiali in privinta rolului ce l-au jucat conservatorii in afacerea gratierii, ori exagerand importanta acelui rol sau contestand-o cu desavarsire, un lucru ramane constant: in tara erau conservatorii la putere si nu e admisibil ca ei sa nu fi fost intru nimic amestecati in afacerea nationala, si cu atat mai putin admisibil ar fi ca, amestecandu-se, ei sa nu fi fost inspirati de simpatie pentru osanditii de la Cluj. Aceasta judecata trebue sa rezulte din natura lucrurilor: un guvern roman astazi nu poate dori, atat in interesul tarii cat si in interesul partidului sau propriu, decat o aplanare cat mai reala si mai durabila a diferendului romano-maghiar de peste munti. Situatiunea noastra internationala impune intr'un chip imperios aceasta judecata.

    *

inchisii ies din temnita. Dupa cateva zile, unii merg de se prezinta ministrilor unguri Banffy, Erdely si nu mai stim care, spre a multumi pentru actul de marinimie al prea gratiosului si dragutului de imparat. Desi acest demers al gratiatilor nu era decat implinirea unei datorii elementare de curtenie, el a produs in toata lumea romana o impresie grozav de penibila. Acel demers a fost semnalul unei fierberi colosale, care s'a propagat, cu o iuteala de vartej din cercurile directive pana in cele mai adanci straturi ale poporului de dincolo. Toata lumea banuia ca acel demers nu era decat incepatura unor negotieri ale fruntasilor partidului national cu guvernul maghiar in vederea unei impacari. impacare cu guvernul maghiar ? Peste poate ! Asa gandeau toate mintile, asa sopteau scrasnind toti romanii robiti de o asa idee. Oricari ar fi fost conditiile, oricari ar fi fost avantajele promise, oricari ar fi fost relele de suferit mai departe, ideea unei impacari era respinsa de toata suflarea romaneasca. O impacare nu e posibila ! Nici sa nu se mai pomeneasca de asa ceva ! inainte !

    *

Ce zicea, ce gandea, in aceste imprejurari, d. E. Brote ? Ce gandea nu se poate spune, pentruca nimeni nu poate ghici gandurile adanci ale unui diplomat. Ce zicea insa - aceasta o stiu toti cati l-au auzit.

D. E. Brote era mai intransigent decat toata lumea. D-sa pierdea rezerva si imperturbabilitatea caracteristica a diplomatului si cadea in accese de durere extrema numai la ideea ca Ratiu si ceilalti s'au pus sa stea la vorba cu guvernul maghiar. D. Brote lesina de groaza unei mari primejdii, care i se parea d-sale ca ameninta chestia nationala - atingerea programului national.

si astfel se produce scandalul Tribunei. Sarmana foaie e apucata de catra d. Brote si altii de-o parte, de alta de catra batranul Ratiu si ceilalti. Trag unii incoace, altii incolo, si batranul Ratiu, luptator desi batran, dar mai voinic, ramane cu Tribuna in mana. Atunci incepe o lupta grandioasa din partea d-lui Brote pe tema apararii programului national, pe care Ratiu voeste sa-l tradeze.

Ratiu a luat Tribuna, ca sa poata mai bine implini opera lui de tradare ! Sariti toti romanii in apararea programului national pe care ni-l vinde Ratiu la Unguri!

Astea le vorbea d. Brote si le auzea toata lumea.

Sa avem rabdare; vom vedea si ce gandea subtirele diplomat de Rasinari.

    *

Cu cateva zile inainte de scandalul de la Tribuna, cazusera fanariotii, ciocoii, de la putere; guvernul era in fine in mainile d-lui Sturdza - geniul bun al Romanismului etc., etc., etc. Oricine isi poate inchipui cate sperante au trecut prin sufletul acelora pe cari d. Brote ii catechisise in privinta patriotismului marelui, sublimului urmas al lui I. C. Bratianu. Sturdza al lui Brote prim-ministru ! Brote al lui Sturdza conducator al chestiunii nationale ! Dar o mai fericita imprejurare se poate vedea in istoria unui popor ? Dar atunci chestiunea nationala nu mai are decat un pas de facut pentru a ajunge la mult dorita solutie - la indeplinirea programului national. Cand colo, tronc !

Geniul bun al Romanismului, omul providential al d-lui Brote, face boroboata de la Iasi. D. Sturdza tine faimosul discurs, un demers de inalta diplomatie, in urma caruia ii ramane porecla de Scuza ! ... O lovitura de maciuca in capul unui om care se uita intr'o frumoasa panorama, unde vede gradini fermecate, cu poame de aur si cu pasari maestre - iata efectul ce l-a produs faimosul discurs in mintea naivilor patrioti de dincolo, cari plansesera de bucurie la caderea ciocoilor si ridicarea liberalilor.

Unde e Brote ? Alearga toti la Brote, sa le spue Brote ce e asta ?

Brote, ca un diplomat ce e, o scalda, o lucreaza in doi peri, zambeste cu mai multe intelesuri; spune multe, face cu ochiul, pune degetul la gura: Sst ! lasati ca e bine! nu stiti ce e dedesubt ! Sa luam numai Tribuna... si veti vedea ! stie d. Sturdza sa-i invarteasca pe Unguri.

Dar ce facem daca luam Tribuna ? intreaba Aurel Popovici.

N'aveti grije ! o sa fie bine ! o sa fie bine ! stie d. Sturdza ! o sa vedeti, o sa fie bine!

Vom vedea ce stia d. Brote ca stia d. Sturdza. Pana atunci, sa nu uitam a spune ca, desi indirect si nu cu atata furoare ca mai nainte, d. Brote insista totusi asupra apararii programului national contra tentativelor lui Ratiu.

Tribuna, intre acestea, ramane de-a binelea in mainile lui Ratiu. Partidul national se desparte atunci in trei faramaturi - una compusa din acei ce acorda increderea lui Ratiu; a doua din acei cari cred in spusele d-lor Brote si Comp; a treia compusa din nehotariti, mai bine zis din nedomiriti, cari nu mai stiu ce sa creaza, pentru ca nu mai inteleg nimic.

Cine este acela care este vinovat de scandalul de la Tribuna ? Ratiu acuza pe Brote si Comp.; Brote si Comp. acuza pe Ratiu. Multumita superioritatii spiritului de intriga a d-lui Brote, o mare parte din nedomiriti inclina a da din ce in ce mai mult crezare banuelii ca Ratiu n'a luptat sa puna mana pe gazeta sibiana decat numai si numai cu scopul de a propaga: parasirea programului national si o impacaciune, pe baza acestei tradari de cauza, cu guvernul maghiar.

Dar trece vremea, si, toate staruintele membrilor partidului national de a da o cat mai grabnica solutie acestei situatiuni nehotarate, d. Brote nu da decat raspunsuri in doi peri: Vom vedea ! d. Sturdza va hotari ! O sa trebuiasca lucru bine cumpanit ! O sa vorbesc cu d. Sturdza. Obositi oamenii de atatea amanari, provoaca o conferenta la Brasov, la care iau parte vreo 40 de delegati ai cercurilor electorale. Conferenta avea de scop sa hotarasca atitudinea partidului national fata cu Tribuna si sa stabileasca, odata pentru totdeauna, sistema de activitate politica, cu scopul de a impiedica orice tentativa de tradare a programului national din partea nouei directiuni a Tribunei.

D. Brote crede in fine ca n'ar fi rau sa cam iasa din espectativa de astadata; si astfel, conferenta din Brasov este rugata sa trimita o delegatiune la Sinaia, unde sa comunice si luptatorilor de aci resolutiunile luate, si ca apoi toti impreuna, cei de aci si cei de dincolo, sa paseasca bine concertati la lucru. Nu mai era chip de amanare de astadata. intalnirea era fixata: d. Brote a trebuit sa mearga sa dea ochi cu delegatiunea conferentei, insotit de d. Aurel Popovici, care staruise din rasputeri ca sa nu se mai amane cumva desbaterea.

Acest conciliabul s'a tinut la otelul Ungarth in Sinaia, otelul diplomatilor; d. Brote era acolo in atmosfera-i proprie. S'a mancat si petrecut minunat de bine. Oaspetii au fost tratati ca in orice casa de diplomat care se respecta. Ce rezolutiune s'a luat insa ?... Ce a facut d. Brote, ce a dres, - nu s'a luat nicio rezolutiune.

    *

Aici o mica paranteza nu e de prisos. Am spus mai intai ca d. Brote este fascinat de d. Sturdza pana intr'atata incat nu vorbeste, nu gesticuleaza, nu clipeste, nu tuseste, in fine nu face nimic decat cum face si d. Sturza. si e mandru de aceasta, si cu cat vede ca reuseste mai mult a semana intre toate, mari si mici, cu sublimul, cu atat isi acorda mai multa stima in propria d-sale constiinta.

Asa, dupa congresul partidului liberal la Hugo, din Septemvrie trecut, cu cateva zile inainte de caderea conservatorilor, d. Brote a ramas incantat de un procedeu ingenios cu care d. Sturdza a facut oaspetilor onorurile. Dupa o desbatere generala, seful liberalilor a chemat intr'o odaie separata delegatia fiecarui judet in parte. Astfel, d. Bianu, care avea un catalog in mana, striga dupa alfabet: Judetul Arges! sa pofteasca ! judetul Botosani sa pofteasca ! iar seful primea si dascalea in deosebi pe fiecare. Fiecare judet a avut prin urmare portiunea sa de deosebita atentiune! fiecare judet s'a putut mandri ca a stat in particular de vorba despre politica inalta cu seful ! Astea le spunea d. Brote, minunandu-se de atata tact politic. Era deci peste putinta ca d. Brote, cu originalitatea d-sale, sa nu intrebuinteze la conciliabulul din Sinaia procedeul d-lui Sturdza. Asa, dupa ce oaspetii mancara si petrecura, d. Brote se scula de la masa, trecu la usa odaii d-sale particulare si incepu sa strige pe rand reprezentantii deosebitelor cercuri: Muntii Apuseni ! sa pofteasca ! apoi, Hunedioara ! sa pofteasca ! Procedeul fata cu doi modesti preoti din Muntii-Apuseni, a avut un succes monstru. E adevarat ca oamenii au plecat fara niciun rezultat pozitiv, insa incantati de onorurile ce li se facusera si de minunile si prapastiile pe care le auzisera de la d. Brote despre talentul, patriotismul si Romanismul sublimului d. Sturdza.

    *

Peste cateva zile apare in Bucuresti o brosura (Tribuna si Tribunistii) a d-lui I. Slavici, in care d. I. Slavici face, desi cu mult entusiasm, dar foarte impartial, apologia d-lui I. Slavici. Din toata brosura, rezulta ca d. I. Slavici este un om care se poate lauda pe sine 95 de pagine, pentru ca la urma in pg. 96 sa ne poata da solutia chestiunii nationale.

D. I. Slavici, omul d-lor Brote si Sturdza - stiut si cunoscut - sustine in pagina finala a apologiei d-sale proprii, ca: daca guvernul maghiar acorda o modificare a legii electorale, Romanii nu mai au ce pretinde. Scurt si coprinzator ! Toata lumea sare in sus ! mai rau decat sarise cand cu discursul d-lui Sturdza la Iasi. Bine; d. Sturdza este prim-ministru; situatia d-sale e grea; d-sa trebue acum sa lucreze mai cu prudenta decat in opozitie. Dar d. Slavici, omul d-lui Sturdza, si d-sa face diplomatie ?

Care va sa zica omul d-lui Sturdza, propaga parasirea programului national. Dar d. Brote ce zice de asta ?

Alearga toti din toate partile la d. Brote, unii foarte hotariti a-l strange de aproape pe diplomatul de Rasinari si a-l forta sa se pronunte categoric.

D. Aurel Popovici, alarmat de cele intamplate, pune desbaterea astfel. Au venit liberalii la putere. Sentimentele liberalilor ne sunt cunoscute in privinta chestiunii nationale de cand ei erau in opozitie; nu avem dreptul a banui ca acele sentimente sa se fi schimbat. Rugam dar pe d. Brote, ale carui relatiuni stranse cu d. Sturdza sunt bine cunoscute, sa ne arate ce putem noi astazi cere, ce ne este permis sa dorim si sa cerem de la partidul liberal, ajuns la putere, ca ajutor pentru activitatea noastra. Apoi d. Aurel Popovici e de parere ca, pe baza programului sau, activitatea partidului national de dincolo trebue sa se imparta astfel: un mare ziar german in Bucuresti; meetinguri in Transilvania; cate un biurou de propaganda in Germania, Franta, Englitera - o agitatie sistematica pe tema programului national.

D. Brote asculta si tace. Dupa d. Aurel Popovici, ia cuvantul d. Bianu, tot asa de strans legat cu d. Sturdza ca si d. Brote. D. Bianu declara ca, in starea in care au ajuns lucrurile, chestiunea nationala nu se mai poate rezolva decat cu o singura conditiune, anume: partidul national de dincolo sa proclame de sef absolut pe domnul Brote; sa aiba toata lumea incredere absolut oarba in domnul Brote; sa se asculte fara cracneala absolut tot ce va comanda domnul Brote; pentruca, in situatia politica de astazi, Romanii din Transilvania si interesele lor nu sunt si nu pot fi reprezentati la Bucuresti decat de domnul Brote, singurul absolut acreditat pe langa inaltele locuri. Domnul Brote este si ramane prin urmare dictatorul partidului national de dincolo.

Asa e, cititorule, ca ai cam priceput si d-ta cum merge politica ? Asa e ca miroase de departe cam cum are sa se sfarseasca comedia ? Asa ca se vede cat de colo cusatura grosolana a sireteniei ?

Ai putintica rabdare: sa vezi urmarea, si apoi sa intelegi ce subtiri diplomati au fost d-nii Sturdza, Brote si Comp.

    *

Uitasem sa pomenim de farsa cu Lucaci.

inainte cu cateva zile de conferenta in care s'a propus de catre d. Bianu, in numele d-lui Sturdza, dictatura d-lui Brote pentru dirigerea partidului national de dincolo, am avut sa asistam aci la una din cele mai triviale farse, cu ocazia vizitei ce ne-a facut parintele Lucaci. Se pare ca ilustrul luptator a venit aci cam fara voia d-lui Brote, care exprimase dorinta de a se intalni prealabil in secret cu Lucaci, pentru a-l pune in curent cu situatiunea noua creata de la venirea liberalilor la putere. Parintele Lucaci, avand pe semne banuieli, s'a facut ca nu prea intelege, si a venit tamnisam.

Primirea splendida ce i s'a facut a iritat foarte mult pe dd. Brote si Comp., cari au facut gol imprejurul oaspelui atat de asteptat de Liga. Golul acesta, parasirea aceasta din partea ilustrei companii i-au dat mult de gandit parintelui, care e prea cuminte ca sa se multumeasca aci doara cu un entusiasm public, nu numai lipsit intr'un mod fatis de o aprobare oficiala fie cat de platonica, dar chiar privit din cercurile oficiale si oficioase cu vadita nemultumire.

Ce s'a petrecut, in otelul English, intre parintele Lucaci si un trimis al ilustrei companii Sturdza-Brote nu se poate sti precis; se stie insa ca valorosul agitator Lucaci, cu trei zile inainte de mirificul banchet ce i se prepara, a cazut bolnav de galci. S'a legat la gat, s'a 'nfasurat la cap, s'a pus in pat sa zaca, si a jucat, cateva zile de-a-randul, fata cu numerosii sai vizitatori, pe omul ragusit, cu un succes desavarsit. Banchetul nu s'a tinut; cateva mici neoranduieli la Liga cu intoarcerea banilor la subscriitori s'au produs; parintele a plecat fara sa-si ia ziua buna de la miile de cetateni, care-i facusera o primire neobicinuita decat pentru marii eroi, si s'a dus drept la sisesti, unde il asteptau cu atata dragoste si de atata vreme umilii sai poporeni. Pacat de Lucaci ! Ne pare foarte rau ca nu l-am mai putut auzi inca odata pe acest orator, poate unul de frunte intre cei mai talentati ai Romanilor. L-auzisem in ajunul plecarii sale la temnita. Mare talent ! Ne inchipuim ce frumusete de discurs am pierdut: Lucaci cu spiritul si arta lui superioara, vorbind, dupa suferintele pe cari le indurase la Szegedin ! inca odata, pacat ! Dar n'avem ce face: un orator, fie el chiar Lucaci, nu poate vorbi daca l-a ragusit un diplomat ca d. Brote. Sa dea Dumnezeu numai ca diplomatul de Rasinari sa nu-i fi dat oratorului nostru o ragusala cronica incurabila.

    *

Toate astea, farsa cu Lucaci, tergiversarile d-lui Brote, straniile d-sale apucaturi de traganire, brosura d-lui Slavici, trebuiau sa treaca la cunostinta celor de peste munti. Ele au avut de rezultat desmeticirea intru catva a opiniei publice, care instinctiv a inceput sa devie din ce in ce mai favorabila lui Ratiu, calomniat intr'un mod asa de staruitor ca voind a trada cauza romana prin parasirea programului national. Subliniam mereu aceasta acuzatiune, care, nu trebue sa uitam, era calul de bataie al d-lor Brote si Comp. contra lui Ratiu.

Tribuna, acum a lui Ratiu, incepea sa atraga in juru-i unul cate unul pe membrii partidului national, risipiti in toate colturile, ametiti si nestiind ce sa mai gandeasca in aceasta babilonie, in acest amestec al limbilor, in care cei ce erau datori sa se pronunte tare si raspicat, balbaiau incurcat de toatele, afara de o declaratie categorica. Cu toate astea, d. Brote continua sa aiba un partid dincolo, care partid nu se domirea inca si credea mereu ca Ratiu este tradator; acel partid planuia fundarea unui ziar nou, care sa combata si sa impiedice planurile funeste ale batranului. Pe fiecare zi, soseau curieri din acest partid la Bucuresti, staruind sa se ia in sfarsit o hotarire in privinta noului organ de publicitate. Ei erau vecinic leganati in sperante, vecinic dorind sa apere programul national periclitat, care dupa d. Brote, era din zi in zi amenintat a primi lovitura de gratie din partea actualei Tribune, vecinic amanati de azi pe maine. Dar ramaneau totusi convinsi ca Brote e pentru mantinerea programului, pe care Ratiu voeste sa-l tradeze. Am subliniat iarasi mantinerea programului.

Ar mai fi mers acei naivi multa vreme in aceasta credinta, daca partidul national, regrupat imprejurul Tribunei, cu Ratiu in frunte, n'ar fi dat stralucitoarea desmintire la toate uricioasele calomnii, prin manifestul sau. Acel manifest rastoarna din temelii toata cladirea sarlataneasca de barfeli a companiei Brote, declarand solemn ca baza de lupta, temelia si obiectul activitatii politice a partidului national va fi programul ! Transactie asupra programului nu poate incapea !

Acu sa vedem pe d. Brote.

    *

D. Brote este strans foarte de aproape astadata.

Iata, ii zice d. Aurel Popovici, partidul se reinchiaga iarasi; nu mai este niciun cuvant de disensiune. Batranii, cu Ratiu in frunte, declara in manifestul lor ca sunt pentru mentinerea absoluta a programului, pe baza caruia mergem cu totii. Trebue numaidecat sa hotarim ce e de facut. Orice intarziere din partea noastra ar fi pagubitoare cauzei nationale. Sa ne decidem odata la lucru. Pana cand sa mai stam asa ? Ce facem noi aici ? Care e rolul nostru al tinerilor, cand batranii pornesc la lupta asa de hotariti.

D. Brote cauta iar s'o scalde, incepe iar s'o ia pe de laturi cu diplomatie, cu amanari prudente, cu ezitari inspirate de inalt tact. La toate astea, d. Aurel Popovici pune piciorul in prag cu oarecare vehementa, si convinge in sfarsit pe diplomatul de Rasinari ca inca o amanare a desbaterei n'ar putea fi admisa.

D. Brote promite a lua intelegere cu d. Sturdza si fixeaza o conferenta intre patru insi, d-nii Brote, Aurel Popovici si alti doi - e de prisos a li se spune numele, destul de modest de aminteri - pentru ziua de 11 Fevruarie.

Conferenta aceasta trebue sa ramana in analele timpului nostru. Vom face asupra-i o dare de seama cat se poate mai fide la si mai amanuntita.

    *

Dupa cate stim noi, d-lui Aurel Popovici inca de mult, cu mult inaintea conciliabului de la Sinaia, nu-i placea de loc ceea ce vedea si auzea. Aerele misterioase si rezervate ale d-lui Brote, insuficienta cu care se prezenta diplomatul de Rasinari, astazi ca si mai nainte umbra d-lui Sturdza, acum sef al guvernului, tonul de superioritate pe de o parte, iar pe de alta parte de jena a acestui medium sturdzist, toate contribuiau a inradacina in spiritul d-lui Aurel Popovici niste banuieli foarte neplacute. Era ceva sarlatanesc in toate apucaturile acelea pseudodiplomatice, mirosea a Schwiendlerei, a scamatorie cat de colo.

Era in adevar cusuta cu ata prea alba cusatura diplomatului de la Rasinari. Nu era de inteles, din partea unui om cinstit ca d. Brote, care atata vreme invinovatise pe Ratiu ca tradator al programului, sa nu faca nicio miscare de satisfactie la declaratia batranului ca nu iese in ruptul capului din acel program. Era foarte straniu lucru sa nu vezi nicio pornire generoasa de entusiasm, din partea d-lui Brote la acea declarare categorica din partea batranului luptator, declarare care trebuia sa risipeasca d-lui Brote toate banuielile in privinta mult trambitatei primejdii a programului national.

Daca Ratiu, banuitul, nu transige asupra programului, atunci ce neintelegere mai poate desbina partidul national ? Daca Ratiu a fost, prin urmare, pe nedrept banuit, a cui e datoria sa se 'ntoarca in tabara nationala al carei stindard - programul - Ratiu il ridica astazi, asa batran cum este, atat de sus ? Asupra carui punct se mai poate desprinde de partidul national d-nii Brote si Comp., pana aci aparatorii programului contra banuitului pe nedrept, Ratiu ?

Asupra carui punct ? Se va vedea aceasta din darea de seama asupra conferentei intime tinute la d. Brote in ziua de 11 Februarie, cand, dandu-se cartile pe fata, s'au dovedit cu prisos cine in acest joc masluit erau masluitorii. Masluitorii erau d. Brote si Comp., brigada de politie a d-lui Sturdza pentru afacerile de dincolo.




Culisele chestiunii nationale


Aceasta pagina a fost accesata de 1212 ori.