Cuvantare (I)

Cuvantare (I)

de Ion Luca Caragiale

Domnilor

intr'o seara frumoasa de vara, un tanar calator obosit de drum, ajungand langa un izvor, s'a asezat jos sa se odihneasca. in fata spre apus de vale se ridica o padure batrana, iar la spatele padurii cobora maret soarele.

Pe deoparte oboseala, pe de alta inalta frumusete a privelistii l-au vrajit; si sub vraja lor, tanarul nostru drumet a adormit adanc... A adormit adanc - si a dormit foarte bine. Cand s'a trezit - a doua zi dimineata - rasarea soarele. in fata tanarului, spre apus, acest soare nu mai lumina padurea batrana dindaratul careia scapatase aseara... lumina un oras grandios: cu palaturi, catedrale, turnuri, cupole si viaducturi si miscarea si sgomotul orasului mare... in locul padurii negre de aseara, ce prestigioasa aparitie aeriana sub stralucirea limpede a diminetii !... S'a sters omul umit la ochi... Cum se poate ? Cum se poate ? M'am culcat aseara - sigur - in fata unei paduri... si acum cand ma trezesc... (aplauze).

si necrezandu-si ochilor, s'a aplecat asupra izvorului sa-i spele... si privindu-se in apa s'a vazut acu, dimineata, tanarul de aseara, cu o barba lunga alba pana la brau... Dormise o suta de ani... A ramas fireste batranul incremenit...

Ei ! tot asa au ramas la noi incremeniti cei cari, dupa ce au dormit o jumatate de veac, s'au gasit in fata imprejurarilor sociale si politice din urma (aplauze sgomotoase)... Se sterge boierul la ochi de dimineata... cand se trezeste in fata cu fapta vremii, cu asa adanca schimbare a lumii... Ramane uimit boierul, cand in fata ciubucului ridicat, in loc sa gaseasca plecata supunere, intampina un om care-i spune: Boierule, mi se pare ca dumneata nu-ti dai seama de realitate... si nu mai... poti rationa clar (aplauze multe). Cum s'a uimit omul din poveste in fata orasului ivit ca prin minune, asa s'au uimit multi de la noi in fata revolutiunii taranilor... Da, trebue sa numim lucrurile pe numele lor: revolutiune a fost, iar nu rascoala.

Turburarea ordinei publice in anume moment si loc, chiar cand e logica, este o rascoala; insa ridicarea generala a unei lumi intregi, chiar cand pare ca n'ar avea logica, este o revolutiune (aplauze sgomotoase).

si ramanand uimiti in fata revolutiunii taranesti, si-au intors privirile inapoi, si inapoi au dat cu ochii de partidul conservator-democrat... Minune peste minune !

O jumatate de veac se canta: Desteapta-te, Romane !..., Talpa tarii, Noi vrem pamant !... invatati carte ! luminati-va ! Ei ! s'a desteptat romanul... incepe lumea sa se lumineze. Cine strica ? Noi suntem de vina ca am fost chemati sa luam parte la viata publica (aplauze).

Clasele sociale care au dominat tara au fost odinioara puse intr'o grea dilema:ori sa renunte a mai domina, cedand in favoarea intereselor straine, ori sa continue a domina in favoarea intereselor nationale - si fireste au fost silite sa primeasca solutia din urma. da; cand Europa a acordat Romanilor ca atari o stare de drept international, acele clase dominante au trebuit sa dea tarii, mai de mila, mai de sila, o forma de Stat europeana, si numai decat sa introduca si la noi cultura apuseana... si atata a trebuit sa aiba urmari. Cand se paraseste o stare politica patriarhala, fireste nu se mai pot pastra moravurile patriarhale. Nu noi stricam daca, desteptandu-ne in fata ramasitelor claselor odinioara dominante, suntem mai bine armati decat mai pot fi ele (aplauze multe).

Domnilor, un Stat modern nu mai poate fi conservator in intelesul strantei doctrine a conservarii privilegiilor de clasa dominanta. Aceasta doctrina dominanta este astazi patent anarhica, fiindca energiile care cresc cu vremea pretind sa se amestece si ele in conduccerea afacerilor publice, daca sunt inlaturate prea indelung dela satisfacerea legitimei lor pretentii, atunci cand natural ar fi sa fie elemente de ordine, devin elemente de desordine; in loc sa fie din ce in ce mai de folos progresului Statului, devin din ce in ce o mai mare primejdie pentru linistea si siguranta lui.

Doctrina conservatoare moderna imbratiseaza interesele mai largi decat ale unei clase dominante, interesele societatii intregi. Partid conservator modern este acela care cu stiinta si cu metoda, se uita pana in straturile cele mai adanci ale societatii, si cauta si se intreaba: unde, unde mai este o energie care s'a nascut d'abia de eri si pe care inca n'o cunosc ? si aceea trebue s'o chem, sa mi-o apropii si s'o pun la contributia datorita de toti tutulor: la mentinerea statului meu integral. Caci ce sa coserv ? Fireste, ratiunea de afi a mea si a tutulor - a Statului acestuia, care el insusi n'are alta ratiune de afi decat fiinta neamului meu intreg. Daca vreau sa conserv ceva particular in paguba marelui interes general, atunci nu mai sunt conservator, ci anarchist (aplauze). Sa nu se mai faca prin urmare glume... ieftine pe socoteala numelui partidului nostru conservator-democrat. in orice caz, cine cine le mai face sa stie ca le arunca peste noi mai departe celor mai mari doua imperii nationale - Engliteriei si Germaniei... si asta... nu-i frumos ! (aplauze).

Clasele sociale, cu toate deosebitele lor interese particulare, trebuesc sa exercite in mecanismul intreg al Statului, reciproca presiune intre dansele, nu pentru a strica economia intregului, ci pentru a o pastra. Numai astfel acest vast mecanism poate inainta pe calea viitorului departat, pe care singur Dumnezeu il cunoaste, si la care orice natiune simtindu-se natiune trebue sa aspire.

Domnilor, spre a incheia, am sa cer voe sa spun d-lui sef al partidului conservator-democrat, cateva cuvinte... Domnule sef, istoria o fac imprejurarile si oamenii. Vai de barbatul politic care n'a inteles imprejurarile zilelor lui ! pacat de imprejurarile politice cat de mari daca nu si-au gasit un barbat de mare valoare ! (aplauze entuziaste).

tara noastra trece vadit prin imprejurari inalte, imprejurari determinante pentru viitorul Statului roman, pentru viitorul natiunii intregi (aplauze). Cu siguranta, aceste imprejurari nu puteau gasi un barbat mai potrivit pentru inaltimea lor, decat pe acela pe care l-au desemnat vechii conservatori dela clubul clasic:acest barbat este Take Ionescu (ovatiuni delirante; urale sgomotoase nesfarsite). in adevar, acest act al vechilor conservatori este un act de scoala moderna conservatoare (aplauze entuziaste). Au gandit intr'adevar la binele general al tari dand cu totul uitarii interesul lor particular de clasa. si-au zis: Take Ionescu nu mai trebue tinut aici inchis la stramt; trebue sa-l manam la larg la destinatia lui, sa-si poata indeplini omul misiunea la care-l chiama patria (ovatiuni entuziaste).

si astfel, imprejurarile si-au gasit omul. si de aci, aceasta clocotitoare dragoste cu care din toate partile il intimpina pe acest om o lume intreaga (ovatiuni, urale).

N'a fost fost om mai tagaduit si mai ponegrit decat dansul... si catva timp... va mai fi inca (ovatiuni).

De altminteri el insusi si-a prevazut-o, de cand era inca tanar, facand primii pasi in Parlament. si-a zis: stiu pe unde am sa trec, dar - am sa trec ! (aplauze furtunoase si prelungite).

A trecut. il intampina atata dragoste din atatea parti si atata ura dintr'o parte. Dragostea aceasta, pe care si-a cucerit-o, sa-l indemne a merge inainte pe stralucita lui cariera pentru binele public si pentru onoarea vremii noastre; iar ura salbatica ce s'a deslantuit asupra lui sa intareasca legamantul de onoare ca noi, oamenii imprejurarilor de astazi, nu-l vom parasi pe acest om niciodata (ovatiuni nesfarsite, aclamatiuni si urale sguduitoare).




Cuvantare (I)


Aceasta pagina a fost accesata de 1341 ori.