Cuvantare (II)

Cuvantare (II)

de Ion Luca Caragiale

Domnilor,

Un orator de mare marca (nu se afla printre noi; pot asta fara sa-i ating modestia) numea odata orasul Ploesti, Atena, iar pe dv. va numea Atenieni. Venea el, orator atenian, in Atena democratiei romane, in fata Atenienilor. Ca atare, a devenit reprezentant democrat atenian in Parlamentul liberal roman. Mai tarziu, nu stiu cum s'au schimbat lucrurile si lumea asa, ca Atenianul dv. nu mai este democrat: e astazi aristocrat, aristocrat get-beget (ilaritate, aplauze). si stiti ce ati ajuns dv. ? Sa nu va suparati; nu o spun eu - tot Atenianul dv. o spune: dv. sunteti astazi niste bulgari capsomani, niste ginabeti (mare ilaritate, aplauze).

Eu, d-lor, nu o sa va numesc Atenieni si, pe cinste, va fagaduiesc ca niciodata n'am sa ajung aristocrat (ilaritate); prin urmare, nici dv. pentru mine n'o sa ajungeti ginabeti si bulgari capsomani. O sa va numesc intotdeauna iubitii mei concetateni, in dorinta ca dv. sa ziceti: omul acesta e un Ploestean de-ai nostri, un om de rand ca toti oameni, iar nu un Atenian farsor (mare ilaritate,aplauze prelungite); e un Ploestean, capsoman poate, dar om de omenie (mare ilaritate, aplauze sgomotoase).

Acelas Atenian, democrat intransigent odinioara, astazi aristocrat ireductibil, imputand cu adanca revolta sufleteasca la toata lumea inconsecventa politica, se sue pe o tribuna publica si, el, altadata inamorat de meritele si de talentul lui Take Ionescu (ovatiuni nesfarsite), acum, de pe acea truibuna aristocratica, ii tagadueste aceluiasi Take Ionescu, ce ?... nu numai viitorul, dar si trecutul (mare ilaritate). Ei, d-lor, aceasta mi se pare prea din cale-afara... aristocratic (aplauze sgomotoase).

inteleg sa tagaduiesti oricarui om, cat de mare ar fi, viitorul; sa te indoiesti, de exemplu, ca Take Ionescu o sa aiba rabdare sa mai faca politica de aci inainte inca 25-30 ani, ca sa-si completeze cu suprem succes o cariera stralucita; inteleg sa gandesti ca Take Ionescu ar fi un om prea iute si prea nevricos, si, prin urmare, poate sa oboseasca pe un drum asa lung, daca mai ales, din cauza piedicilor ce-i vor arunca in drum rautatea si invidia, nu va merge din succes in succes (mare ilaritate; aplauze furtunoase).

Dar sa-i tagaduesti omului douazeci de ani de cariera eminenta deja facuta, asta e, cum am spus, cam prea prea ! (ovatiuni entuziaste), cat de Atenian sa fii, trebue sa fii prea nedormit ca s'o spui (mare ilaritate; aplauze).

Onorabilul nostru amic d. Camarasescu a facut adineaori pe scurt istoricul partidului conservator. Eu am sa mai spun cateva cuvinte despre ultima fuziune si despre urmarea ei necesara, fatala - despre ruptura. Cand am auzit, fiind in strainatate, de fuziune, mi-am zis: sa dea Dumnezeu sa iasa cu bine ! sa dea Dumnezeu ! dar nu mi se cam pare lucru solid; fiindca, de ! nici eu nu am trait pe sub pamant o viata de om, si stiu ce s'a petrecut de atata vreme in partidul conservator. Acest partid a avut de luptat poate mai putin contra adversarilor sai naturali, contra liberalilor, decat contra unei grupari care, dandu-se de conservatoare, lupta sistematic sa-l desorganizeze si sa-l darame. Era o mana de oameni, un grup de intelectuali, care-si propusese sa mineze partidul conservator, zadarnicindu-i cu toate mijloacele posibile orice activitate; era gruparea politica esita din sanul societatii literare Junimea de la Iasi (aplauze). Cand am auzit, prin urmare, ca s'a facut iar o fuziune, mi-am adus aminte iar de... o fuziune.

Cu vreo cativa ani inainte nu se mai facuse iar o fuziune ? Ce soarta a avut ? S'a spart ! iar partidul conservator care, fiind la putere, putea fara fuziune sta la putere, a cazut dela putere gratie fuziunii. si in definitiv, pentru ce ? Pentru o neintelegere bugetara de vreo 200 si ceva de mii de lei.

seful guvernului, cu un gest larg, a exclamat in Camera: Scrieti, domnilor stenografi, ca pentru o neintelegere de doua sute treizeci de mii cad dela putere! Asa a uimit aceasta pe toata lumea, incat nu s'a gasit un glas in Camera sa strige: Da, da, scrieti domnilor stenografi, ca pentru o neintelegere asupra unei sume de cateva mii de lei cadem de la putere ! ca pentru o incapatanare, un om politic, un ministru, un prezident de partid, un sef de partid da branci partidului sau dela putere ! (aplauze prelungite).

Auziti, oameni buni, un barbat politic, de necaz ca nu i se cedeaza la un buget de trei sute milioane, asupra unei tifre de cateva mii de lei, sa-si arunce in opozitie partidul d'abia venit la putere ! Pentru o incapatanare neinfranata, sa distruga situatia politica pe care si-a cucerit-o un partid ! Cand am aflat dar de noua fuziune, am zambit sceptic. M'am gandit ca barbatul politic care a ambitionat totdeauna sa se urce in capul partidului conservator, ca sa-l mane ca pe o turma dupa capritiile lui personale, are cateva teorii la care tine poate si mai mult decat la faimoasa tifra pe care a dictat-o stenografilor acum cativa ani. Mi-am zis: o sa vrea omul fireste numai decat sa le aplice, si fireste, n'are sa gaseasca pentru ele multi partizani in partidul conservator, si fireste, asta o sa-l contrarieze, si fireste, el o sa se supere, si, fireste... n'are sa-i mearga bine fuziunii bine (aplauze). Prima teorie, un sef de partid nu vorbeste cu nimeni si dicteaza tutulor; iar partidul e o adunatura de un numar mai mare sau mai mic de gogomani (aplauze, ilaritate). Dar cine in lume, afara de acel sef, poate concepe un partid politic astfel ? (aplauze).

A doua teorie: cine nu are macar 40.000 de lei venit pe an nu trebue sa faca politica. Cum ? Va sa zica un om, cat de priceput, care nu are decat 39.500 lei venit nu poate sa faca politica ?... Alaltaeri vorbeam cu un jurisconsult distins despre cazul unui inalt magistrat care murise cu cateva zile inaintea implinirii ultimului termen de pensie. Fara sa fie cineva versat in stiinta dreptului, trebue sa recunoasca necesitatea asa numitelor termene fatale. Dar oricare om simte in fundul sufletului ca se face o nedreptate cand pentru lipsa catorva zile se nesocotesc zece ani. si a recunoscut si distinsul jurisconsult ca ar fi mai echitabil cand termenele fatale nu ar fi asa de putine, si prin urmare atat de departate unul de altul.

Aceasta dreapta gandire a lui o putem aplica si aci: cum ? numai dela 40.000 de lei in sus sa pot face politica ?... Lasa-ma mai eftin, nenisorule (aplauze, ilaritate). Lasa-ma macar cu 39 si ceva (mare ilaritate, aplauze).

Apoi, afara de cei cativa fericiti cu dela 40.000 in sus, cine dintre oamenii cari se ridica incet-incet cu vremea prin talentul si munca lor, si cari se simt capabili sa se amestece si ei in afacerile publice, are sa admita o asa mirifica teorie ? (aplauze).

A treia teorie: teoria succeselor probate prin istorie. Prin mostenire se dumica, se faramiteaza proprietatea taraneasca. in loc sa ma gandesc cum sa dau la copiii taranilor mai multa cultura; cum sa-i fac a munci mai spornic; cum sa ajut energia lor care sporeste prin numar, ma gandesc mai bine la un succes istoric sigur, probat: introduc in tara romaneasca majoratul din Prusia (ovatiuni sgomotoase). Proprietatea nu se dumica; un singur copil mosteneste ! Bine, dar ce faci cu ceilalti copii ? - Ceilalti sa se duca sa se plimbe ! - Sau sa vie, zic eu, la d-ta in calitate de gogomani sa-ti mareasca partidul spre multumire (ilaritate), si d-ta sa le faci hatarul sa-i primesti si fara 40.000 lei venit (mare ilaritate, aplauze sgomotoase).

in sfarsit, cea din urma si cea mai incantatoare: teoria ministeriabilitatii incercate. Numai noi putem veni la putere; voi conservatori-democrati nu puteti veni. - De ce ? intreb eu. - Fiindca n'aveti destui ministri, mi se raspunde; pe cand noi avem 24 ! - Sa va traiasca ! zic eu (mare ilaritate). Mare partid intr'adevar, care are gata trei tacamuri de ministri ! Auziti, d-lor, ce grije trebue sa aiba un partid politic !... Dar din copiii d-voastra nu pot sa iasa ministri ?... Am doi baieti... (aplauze furtunoase). Rog pe cei 40 Sfinti Mucenici pe cari ii praznuim astazi, sa pue o vorba buna la Dumnezeu pentru mine; doar o avea un baiat al meu un talent politic sa-l vaz la adancele mele batranete ajuns ministru, si sa zic: incai daca n'am putut lasa baiatului 40.000 lei venit, am avut norocul sa dau Patriei un vrednic servitor (aplauze furtunoase). Iata teoriile cu care se pretindea a conduce partidul nostru conservator (aplauze sgomotoase). Cand am auzit ca s'a adus pe masa clubului niste proiecte deja tiparite si s'a zis: acestea sunt proiectele mele, si asupra lor nu e admisa discutiunea; si cand am aflat apoi de imprejurarile dela 9 ianuarie din acelas club, am spus: Take Ionescu nu mai poate sa stea acolo; are sa plece... si n'are sa plece singur. Bine a facut ce-a facut ! sa-l felicitam si pe el, sa ne felicitam si pe noi, sa felicitam si tara ! (ovatiuni nesfarsite).

D-lor, partidul conservator-democrat este o energie care s'a desteptat covarsitoare, si nu o energie inferioara care scade pe vazute, ar putea birui o energie care porneste acum cu atata avant: aceasta trebue sa biruiasca pe aceea (ovatiuni).

inca putine cuvinte si termin.

Domnule sef, esti un erou care pornesti in fruntea unei armate devotate catre o tinta glorioasa (ovatiuni). Paseste cu fruntea sus, privind departe inainte ! Nu te opri daca, in calea, uneori aspra, calci peste serpi si peste reptile (ovatiuni); ele iti vor arunca bale peste picioare; vor ramanea strivite inapoi, iar d-ta avei ajunge cu noi acolo unde trebue sa ajungi ! (ovatiuni entuziaste, prelungite).





Cuvantare (II)


Aceasta pagina a fost accesata de 1318 ori.