In ajunul crizei

In ajunul crizei

de Ion Luca Caragiale

in cercurile politice autorizate, nu se mai vorbeste de vreo doua trei zile decat de caderea ministerului care neaparat va fi provocata de tenacitatea majoritatii Camerei. Toata amanarea cestiunii art. 7, dupa cum putea oricine prevedea, n'a servit la nimic alta decat la sporirea dificultatilor din amandoua partile. Ministerul nu conteaza in Camera pe niciun succes al solutiunii sale; se pare ca d. Bratianu si-ar fi pierdut speranta de-a mai gasi vreo noua mestesugire pentru a nu scapa din maini portofelul ministerial. Un singur mijloc i-ar ramane pentru a-si asigura inalta pozitie: sa adereze la solutia majoritatii; insa acest mijloc nu-l poate d-sa intrebuinta; a mers prea departe fata cu strainatatea si nu mai poate da 'napoi; a stat prea mult la tocmeala cu diplomatia apuseana si cu Alianta israelita, si nu mai poate astazi sa rupa targul odata facut asupra celor cinci sau opt categorii.

Adevarul si dreptatea sunt menite a strabate la lumina pana la urma urmelor. Adevarul asupra sentimentelor si valorii personale a d-lui Bratianu a stralucit in fine, si dreptatea acelora ce-l conjurau sa nu ne arunce cu usuratate in aventuri politice, ale caror urmari sunt mai totdeauna primejdioase pentru un popor mic a iesit in fine la lumina. D. Bratianu ne face sa culegem astazi roadele semanaturii d-sale. A jucat totul va banque, si vedem unde am ajuns. in ajunul caderii d-sale, e nemerit sa-l intrebam daca-si mai aduce aminte de cate ii spuneam noi odinioara, si daca nu era mai bine si pentru tara si pentru d-sa, sa fi ascultat glasul care-i striga sa nu ne duca 'n rasboiu si in prapastioasele lui consecuente. Strans d'aproape de presiunea diplomatiei, pe langa care s'a condus din capul locului intr'un chip cu totul fals, iar pe de alta parte in fata unei Camere de revizuire, nestramutata in hotarirea ei d'a nu ceda la aceea ce ni se cere, d. Bratianu se va retrage negresit. Ce va face insa cabinetul viitor, oricum s'ar compune el, in situatia nenorocita, mostenita dela d. Bratianu ? Afara de asta, stim buna credinta a d-lui Bratianu si a corporatiei d-sale politice. Daca, in starea in care, gratie politicei radicale, a ajuns cestiunea israelita astazi, tara ar fi peste putinta sa se mai retraga inapoi, si ar fi neaparat nevoita pana in sfarsit sa acorde de sila o imediata si anume aplicare a principiului din art. 44 al tractatului, d. Bratianu si ai d-sale de sigur ar incepe sa strige ca tara este junghiata si aruncata la picioarele strainului, ar infierbanta prin propagande si prin scrieri de sensatie masele, si ar organiza poate chiar o turburare populara. Avandu-le acestea in vedere precum si interesul si sentimentul general al tarii in cestiunea modificarii credem ca i-ar trebui cuiva multa abnegatie, mult devotament patriotic pentru a lua asupra-si, fara beneficiu de inventariu, mostenirea ministeriala a d-lui Bratianu. De pe acuma, foaia ministeriala radicala incepe a pregati taramul opozitiei de strada si de cafenele. tara, zice numita foaie, va vedea si va fi convinsa ca lupta sustinuta astazi pentru apararea natiunii in cestiunea Evreilor n'a fost decat cea mai deplorabila vanatoare de putere: ea va vedea in fine in ce parte e patriotismul si desinteresarea si in ce parte domnesc numai cele mai meschine interese personale si de gasca. Care va sa zica, orice ministeriu nou - caci trebue sa vie unul - oricine, afara de d. Bratianu si ai d-sale, nu v-a fi inspirat decat de cele mai meschine interese personale si de gasca. Buna credinta si modestia caracteristice ale patriotilor subliniati din ulita Doamnei ! Nu ne miram de loc; ceva mai mult, pare ca-l vedem pe Romanul aparand, cu ocazia caderii d-lui Bratianu, in chenar negru cu un articol jalnic, intitulat Necrologul Patriei. Nouii ministri, odata cu depunerea juramantului, vor fi numiti Asasinii Romaniei, iar M. Sa va fi dat iarasi in judecata suprema a tribunalelor secrete din mahalalele compuse din caprariile electorale ale gardei civice. Toate aceste mici mizerii insa, un guvern serios si cu judecata le-ar pune usor la regula. Aceea ce ar fi greu de regulat ar fi chipul de a concilia cerintele din afara cu interesele si sentimentul tarii, in cestiunea israelita. Mantinem parerea noastra, ca toate greutatile unde a ajuns tara, le datoreaza numai capetelor stricate, radicalilor fara judecata, fara cumpat, fara capacitate, farsorilor politici, cari, gratie unor imprejurari internationale, s'au cocotat la carma tarii spre a ne duce unde ne aflam azi. Cestiunea israelita ne sta pe spete si ne cere o grabnica si anume deslegare. Trebue numaidecat sa iesim d'aci, si nu putem iesi intr'un chip usor si normal. in asa stare incordata ne aflam, incat un om cu ochii cei mai deprinsi nu vede decat cel putin un pas inainte, iar despre rezultatul final si desavarsit al situatiei, nu poate raspunde decat cu vorba din poveste: Ce-o fi, vom vedea.




In ajunul crizei


Aceasta pagina a fost accesata de 1191 ori.