Liga

Liga

de Ion Luca Caragiale


Moftul roman vrea si trebuie sa fie cronica vremii in care i-e dat sa traiasca, sub soarele totdeauna vesel al acestei adesea mahnite patrii. Istoricul viitor, voind sa astearna povestirea interesantei noastre vremi, nu va trebui, credem, sa nesocoteasca nota noastra, daca va dori, in folosul lumii lui, sa dea acordul exact al imprejurarilor lumii noastre romanesti.

   - A ! Dar ce-i asta ? Iata ca Moftul roman isi permite sa ia un ton grav !
   - Ei ! si de ce nu, domnule cititor ?... De ce, o data, la o ocazie mare, Moftul roman sa nu-si permita si el un ton grav, cand atatia confrati gravi, foarte adesea in cele mai marunte ocazii, isi aleg de preferinta tonul caraghios ?

Da... Luam tonul grav, fireste, fiindca voim sa vorbim de un lucru sacru, la care trebuie sa se-nchine orice roman - de "Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor".

stim ca s-au gasit pe ici, pe colo pesimisti si sceptici - padure fara uscatura nu se poate - care au zambit malitios cand, acum cativa ani, natiunea noastra, toata romanimea, strafulgerata de unul si acelasi fior, a infiintat Liga... Ridicau din umeri la orice manifestatie - si trebuiau sa ridice foarte des; pufneau infundat in fata acelui entuziasm grandios; de cate ori le aratai pornirea aceea generoasa a unui neam intreg, acel uragan de patriotism si romanism, iti raspundeau ca niste cobe: urma alege !

A ! N-am sa uit niciodata ce mi-a fost dat sa vad !

Era in primele zile ale infiintarii acestei sacre institutii nationale - o zi stralucitoare. Orasul sclipea adornat cu flori, ramuri si culorile noastre. Un popor intreg in vesminte de sarbatoare. Clopotele sfinte umpleau largul cu glasurile lor evlavioase. Sus, albastrul topit in lumina soarelui; jos, paduri imense de tricoloruri, falfaind mandre la bataia vantului, deasupra unui vast ocean de capete omenesti. Un popor intreg, vrajit de atata frumusete dinafara si de atata avant din sufletu-i, avea deodata una si aceeasi halucinatie: naluca lui Traian ! Iata-l ! Vine calcand rar cu mandria romana, cu fruntea-i si privirea maiestuoasa peste capetele tuturor ! Iata-l vine sa cheme la triumfuri noi pe acesti coloni ai lui, parasiti de-atata vreme mizeriei seculare !... si poporul romanesc plangea de bucurie.

Priveam si eu, uimit ca tot poporul, magica naluca imperiala si tremuram in fata acelei sublime privelisti, cand simtii ca ma bate cineva pe umar. Ma-ntorsei... Era una din acele cobe... Ranjind, indrazni sa-mi propuie o prinsoare - ca "in vreme relativ scurta, Liga are sa iasa un moft ca toate mofturile !".

A ! Ticalosul !

Am facut rau, stiu, sa accept prinsoarea lui infama; trebuia sa-l dispretuiesc, sa nu stau un minut la vorba cu un copil atat de pervers al patriei mele. Un astfel de ramasag este, in orice caz si din orice parte, o impietate... Dar m-am gandit ca poate a mai ramas sub cenusa sufletului lui o scanteie ascunsa: atunci cand eu voi castiga ramasagul, voi scormoni cenusa, si scanteia aceea captiva, palpaind iar libera, ii va re-nflacara credinta.

A ! am facut rau !

stiti pana unde merge acum omul meu cu infamia ? Nu-si poate inchipui o minte sanatoasa: pretinde pur si simplu ca, in urma congresului Ligii, a castigat definitiv prinsoarea.

si se apuca a-mi argumenta:

  - Bine, ticalosule - ii zic - o institutie intemeiata pe dragostea si jertfele unui popor mare, o institutie menita sa cultive si sa apropie din ce in ce idealul unui neam mandru, de atatea veacuri calcat, ofensat si umilit - poate fi profanata ? Cum indraznesti ? O institutie care a raspandit atata cultura nationala in toate unghiurile locuite de ai nostri, a sustinut atatia misionari ai sfintei idei, atatea scoli si atatea biserici, invartind in mainile ei sute de mii de lei, peste milion, poate - cum indraznesti sa sustii ca a iesit un moft ca toate mofturile, numai si numai fiindca la congres nu s-au adunat nici atatia membri cat sa poata face o partida completa de popice, si fiindca nu se potriveste in catastife o mizerabila suma de cateva mii de lei, nici macar o suta !?

Cu cea mai gretoasa nerusinare, omul meu mi-a raspuns:

 - Toate bune cum le spui d-ta; dar eu stiu ca am castigat ramasagul.. Nu-mi dai banii ?
 - Nu ti-i dau, cobe !... Iesi afara !

Nu mai puteam suporta prezenta unui asa ticalos !




Liga


Aceasta pagina a fost accesata de 1244 ori.