Literatura si politica
de Ion Luca Caragiale
Stimate oaspete si stimati meseni,
Pentru intaia oara ma gasesc intr-o adunare politica - nu e cea d-intai la care iau parte: de douazeci si cinci de ani, iubirea de arta m-a indemnat sa scap cat mai putine din cele ce s-au tinut la noi, - o adunare politica unde am auzit ca se vorbeste de altceva si mai ales ca se gandeste la altceva decat la treburi si izbanzi materiale.
E drept ca de vorbe mari - libertate, nationalitate, constitutionalitate si celelalte - n-am fost de loc lipsit: am auzit destule... n-am sa ma plang. N-auzisem insa pana asta seara ca Politica este ceea ce credeam si eu ca trebue sa fie - arta de a evoca toate izvoarele de energie proprie a unei natiuni, de a le regula curgerea, garantandu-le alimentarea continua, si de ale face ca toate impreuna sa produca acea putere de particulara existenta, putere care singura inseamna locul ce trebue sa-l aiba un popor in complexul lumii.
Ei ! m-am invrednicit asta seara s-auz in sfarsit, dela valorosii cuvantatori cari m-au precedat, confirmarea intelesului ce aveam eu despre arta politicei. Cu atat mai imbarbatat a trebuit sa fiu, cu cat am vazut ca si aceste bine inspirate si deplin autorizate glasuri au tinut sa afirme cum ca energia cea mai inalta a unei natiuni ii este propria gandire, a carei cea mai puternica manifestare nu poate fi decat literatura nationala. Ce bine ca in sfarsit am auzit acestea afirmate aci, in o solemna profesie de credinta, de catre barbati meniti a conduce destinele patriei noastre, barbati cari fac fala partidului conservator ! si cat este de sincera aceasta sanatoasa credinta a tineretului conservator, o simt eu in deosebi, vazand, plin de emotiune, magulitoarea primire ce mi-o faceti mie, prea magulitoare fireste potrivit cu infima mea activitate literara si cu slabele mele merite. De sigur dv. faceti nu pentru mine anume, ci pentru literatura nationala un caz de consideratiune... Ma primiti cu asa buna vointa in sanul dv., dv. conservatori monarchisti, pe mine, care, in copilarie, am servit cu fanatism atat de fieros sub gloriosul drapel al Republicii Ploestilor ?... A !
Am auzit in sfarsit asta-seara ca Politica nu e numai si numai mestesugul de a capatui interesele materiale ale unor sau chiar ale tutulor; caci Politica aceea care n-ar pretinde decat sa descurce sau sa incurce de azi pe maine doar nevoi materiale, ar abia vrednica de o semintie primitiva, o semintie ce nuar putea avea vreodata o istorie, ci numai o istorie naturala.
Un popor, ca sa aiba o istorie, are mai intai o poezie populara, apoi cronicari, pe urma un Alecsandri, un Balcescu, un Eminescu, trebue, si nu se poate altfel, alege... alege si pe un telebi Sekiaris.
Da, sa avem in templul nostru pe Vulcan, pe Mercur si pe Plutus, dar sa-i avem ca zei slujitori; ei trebue sa ne ajute ca noi sa putem sluji cu cat mai multa dignitate pe Minerva si pe Apollo. Da, domnilor, asa e; gandirea - iata cea mai inalta si cea mai nobila energie a unei natiuni; si deaceea Literatura este, precum cu drept cuvant s-a spus, sora mai mare a Politicei. Este arta literara Poezia, care fixeaza atat de frumos felul specific de simtire al natiunii; e arta literara Istoria, care povesteste si judeca ratacirile si ispravile, suferintele si triumfurile natiunii, si astfel intareste acesteia constiinta puterii ei de dainuire; sunt arta literara Satira, Teatrul si Romanul, care intiparesc spre pastrare trecatoarea fizionomie sociala a deosebitelor epoce; sunt arta literara si Polemica si Cronica usoara si Pamfletul - zic pamflet pe intelesul larg, pe care occidentalii il dau acestui cuvant, iar nu in intelesul stramt, pe care i-l dau la noi unii, prea putin cunoscatori de clasificatia genurilor literare - arta rafinata si incisiva, - si tot arta literara e si arta mareata a oratoriei.
Cu aceste din urma doua ramuri ale ei, Literatura vine la fiece moment sa dea d-a dreptul ajutor Politicei; cu acestea, ii este aliata combativa; cu celelalte, ii este calauza cuminte: o ia de mana, o indeamna si o asigura pe caile grele catre un viitor al carui capat si termen numai Dumnezeu il poate cunoaste.
Ca literat dar, primit intr-un mod asa de cordial in sanul marelui partid conservator, ridic acest pahar in sanatatea ilustrului fruntas care lipseste dintre noi si care ar fi dat atata stralucire adunarii noastre de astazi, in sanatatea aceluia care este onoarea presei si tribunei romane, - in sanatatea domnului Alexandru Lahovary !
Literatura si politica
Aceasta pagina a fost accesata de 2541 ori.
