O lichea

O lichea

de Ion Luca Caragiale



Leki, sau lichea, insemneaza pe turceste pata; cu deosebire, pata de care nu te poti scapa, pata nestearsa. in limba romaneasca, cuvantul a trecut in acceptie figurata: lichea va sa zica o secatura care, daca ti-a cazut in spinare, se tine de tine mai rau ca scaiul, si de care nu te mai poti scapa decat prin mijloace violente. Sa-i dai cu piciorul de sute de ori, sa-l batjocoresti, sa-l scuipi, si inca n-ai sa scapi de guduraturile lui gretoase, pana nu te-i hotari sa-i dai branci intr-un canal, ca sa te cotorosesti de el. Sa ma fereasca Dumnezeu a intrebuinta cuvantul acesta in acceptia alterata pe care o are in limba noastra; il voi intrebuinta numai si numai in intelesul propriu pe care-l are in limba originara.

Care va sa zica, sa nu mai incapa vorba: lichea insemneaza pata, peste putinta de scos. in acest sens propriu zic dar: teribila lichea e d-l Sturdza !...

in toamna anului 1895, dupa ce se lipise de tricolorul roman ce falfaia in capul haidamacilor, pe strada, in chestia nationala; dupa ce manjise chiar simbolul adancii dureri si al inaltului respect ce trebuie sa ni-l inspire moartea, lipindu-se pe steagurile negre de la Clubul colectivistilor, cand cu sfarsitul nenorocitului zbir electoral Meschiu - deodata, licheaua apare pe pagina intai a Monitorului, ca prezident al Consiliului.

Sa nu uit a spune ca licheaua, cu o zi inainte, dupa ce depune la palat juramantul, zice suveranului:

"Sire, plec de aci tocmai la Mitropolie. Nu vreau sa pun mana pe afacerea publica pana sa nu cer iertare mitropolitului Ghenadie ca l-am manjit odinioara. Ma duc sa-l rog sa-mi dea binecuvantarea lui arhipastoreasca spre a ma insufla de la duhul sfant, ca sa pot duce cu tarie inalta sarcina ce Maiestatea-Voastra mi-a incredintat !...".

S-a pus in birja si a mers in goana cailor la Mitropolie... Acolo a suit scarile in genunchi, si incet-incet, strambandu-se si miorlaindu-se, a apucat pe bietul Ghenadie, care se retragea de frica si de scarba de-a-ndaratelea, si i-a sarutat pulpana anteriului. S-a lipit licheaua de anteriu asa de bine ca n-a mai putut s-o spele nici afurisenia, pana cand n-a venit Lascar Catargiu si i-a zis lui Ghenadie:

"inalt-preasfinte parinte, asculta-ma pe mine: ce mai incoace si incolo ? De licheaua asta nu te mai speli, fara sa faci o mare jertfa... Ia anteriul de mitropolit si arunca-l departe cu lichea cu tot!".

si numai asa s-a putut scapa Ghenadie de lichea, aruncand-o in obrazul Colectivitatii. Dar, cat e Colectivitatea de neobisnuita cu lucru curat, a avut si ea un moment de dezgust: a luat si ea mantaua cu licheaua si a aruncat-o la negre, in cosul cu rufele murdare; si, fiindca rufele murdare trebuiesc spalate in familie, cu mai multa sau mai putina discretie, a fost chemat din familia colectivista d-l Aurelian, mare cultivator de spanac, samanta de la '48, si insarcinat sa spele murdaria. Celebrul agronom a frecat-o babeste cu radacina de ciulini multa vreme, a frecat-o si iar a frecat-o fara succes, pana cand a dat in genunchi de oboseala.

L-a biruit licheaua !

in fata colectivitatii, umilita de aceasta neizbanda, si in ochii tarii intregi, minunata de nedibacia batranei spalatorese, licheaua a reaparut la tribuna prezidentiei Senatului. Aceasta aparitie necurata a demoralizat atata pe biata baba, ale carei puteri erau covarsite, incat a trebuit, cu lacrimile in ochi, sa-si depuie mandatul si sa prezinte demisia Cabinetului.

Atunci, licheaua s-a gandit sa se arunce iar sus de tot, si dupa multe lipituri, a aparut in fine iarasi pe fruntea - destul de nespalata si fara asta - a Colectivitatii. si regele, fiindca era grabit sa plece pentru o cura de odihna, s-a marginit sa dea din umeri, zicand: "Fie !". Dar licheaua, nemultumita cu atat, a inceput sa se miorlaiasca:

"Sire, ia-ma si pe mine pe pulpana Maiestatii-Tale in strainatate; macar pana la Viena...".

Regele a raspuns:

"Asta nu ! Asta nu trebuie. Mantaua si licheaua sa ramaie acasa. Vreau sa calatoresc si sa ma odihnesc fara jena; ma voi gandi la intoarcere ce e de facut".

... Ce e de facut ? Nu e de facut nimica altceva cand ti se lipeste licheaua de pulpana, decat sa iei foarfecele, sa tai bucatica manjita si sa o arunci in foc: nu s-a nascocit pana acum sapunul care sa poata curata pe cineva de asa lichea...

Ramane bine inteles - o spui inca o data - ca intrebuintez cuvantul de lichea in sensul propriu pe care-l are pe turceste. Nicidecum nu mi-ar trece prin cap sa-l intrebuintez in conceptia figurata din romaneste. Cum as indrazni eu sa spun ca d-l Sturdza e o fiinta de care nu te mai poti scutura, daca ti-a cazut in spinare, o secatura care se tine de oameni mai rau ca scaiul, si de care nu se mai poate scapa lumea decat prin mijloace violente ? Cum as indrazni sa zic ca, pana nu t-ei hotari sa-i dai branci intr-un canal, n-ai sa te poti cotorosi de el ?

As putea eu indrazni sa zic asa ceva ?

Maine, poimaine oi mai prezenta o carte la vreun premiu academic pentru produceri literare: licheaua ar fi capabila sa se aseze pe cartea mea si sa latre ca premiul literar se cuvine mai potrivit unui manual de geologie frantuzesc de la '48, tradus in romaneste de d-l G. stefanescu, cum poate dumnealui traduce.

As fi nebun sa-i zic lui d-l Sturdza lichea la figurat. La propriu insa, i-o zic fara teama: il stiu ca e om fara pasiuni si mare iubitor de adevar; a dovada stralucita despre aceasta e ca, atunci cand trece, prin temperament, marginile permise, o drege numaidecat prin judecata, cerand scuze.

Teribila lichea !...




O lichea


Aceasta pagina a fost accesata de 1534 ori.