Pentru coalizarea opozitiei

Pentru coalizarea opozitiei

de Ion Luca Caragiale


Fara indoiala, un guvern, fie compus din sfinti si mucenici, nu are sa poata multumi pe toata lumea, si este neaparat natural ca si guvernul acesta, cu toata majoritatea de care se bucura, sa aiba si el nemultumitii sai. Unul dintre acestia a emis o idee noua si luminoasa: constituirea lor in opozitie cum se cade. E drept ca initiatorul ideii acesteia, care marturisim ca n-ar fi rea - caci opozitia este necesara in mecanismul statului modern - a scos-o la iveala intr-un mod cam pripit. Domnia sa - d-l Panu din Iasi - crede ca o coalizare de nemultumiti, care sa-si aleaga un sef si sa tina cateva intruniri, ar fi destul ca nemultumitii sa capete numaidecat caftanul si pitacul de la palat.

Noi am spus, la timp, ca aceasta n-ar fi cu putinta, si ca pe langa aceste ar mai trebui, constitutional vorbind, sa mai voiasca si majoritatea alegatorilor aceea ce voiesc nemultumitii nostri. Ceea ce am mai zis cu mult regret tot atunci este ca ne pare aproape cu neputinta o intelegere a deosebitilor si multicolorilor nemultumiti, fie chiar asupra unei programe negative. Asupra acestei pareri a noastre voim sa revenim, pentru a arata ca faptele o justifica in fiece zi cu prisos. si nu numai atat. Nu numai ca deosebitele spete de nemultumiti nu se pot organiza in coalitie, dar inca isi dau toate ostenelile sa dovedeasca ca niciodata nu le-a crezut lumea atat de slabe pe cat sunt, si ca trebuie sa renunte oricine la vreo iluzie in privinta puterilor disparate din a caror inchegare isi inchipuie Lupta de la Iasi ca ar iesi o formidabila legiune de opozitie.

Sa dam exemple.

D-l Dum. Bratianu a fost un vechi membru al Partidului National-Liberal. Domnia sa s-a rupt de la acest partid, inca nu se stie bine pentru ce. Toata lumea trebuia sa creada ca ruptura aceasta se facuse nu individual din partea d-lui Dum. Bratianu, ci de un grup in capul caruia s-ar fi afland domnia sa. Iata un fenomen politic foarte posibil. O deosebire fundamentala de vederi asupra unei chestiuni foarte importante poate oricand lua nastere in sanul unui mare partid; si asemenea deosebire determina deci o ruptura. Era prin urmare firesc lucru sa creada lumea ca un grup de disidenti, avand pe onor. d-l Dum. Bratianu in frunte, s-au hotarat de astazi sa se rupa de langa partid si sa-l combata.

Ei bine, nu; nu e ce crede lumea.

Iata ca d-l Dumitru Bratianu ne da la lumina un manifest, plin de abstractiuni si de formule mistice de politica transcendentala, in care, pe langa ca exprima dorinta foarte patriotica de a vedea Romania ajungand a fi cel mai mare imperiu din lume, ne declara categoric ca domnia sa nu are partid, nu are grup, nu are pe nimeni alaturi de domnia sa; ca domnia sa este singuratic si stingher, un fel de pui harbar, ratacit de closca si care piuieste jalnic printre straini, departe de adapostul sau firesc. Ce importanta politica poate avea acest piuit ? Alegatorii, presupunand ca ar avea toata bunavointa pentru a imprumuta puterile lor d-lui Dum. Bratianu, l-ar intreba: Bine, onorabile, d-ta n-ai grup, n-ai pe nimeni; cu cine o sa faci, prin urmare, marele imperiu ?. Ce ar raspunde d-l Dum. Bratianu ? Vorba ceea: Eu si cu mine. Vorbind serios, nu e d-l Dum. Bratianu astazi, in urma manifestului sau, cu mult mai slab decat inainte ?

Dar sa trecem la alt exemplu.

Romanul era un organ de publicitate pe care toata lumea se obisnuise sa-l creada ca avand mare autoritate, ca fiind stindardul unui insemnat grup politic. De la o vreme incoace batranul organ din nenorocire s-a cam poticnit; cu o pornire foarte juvenila si caracteristica, el face, si reuseste a dovedi ca acele pareri publice in privinta autoritatii sale erau cu mult prea exagerate. El face un apel la toti partizanii si amicii sai, si-i convoaca a se aduna sa arate cu prezenta lor ca urmeaza a-l stima si a-l iubi. Pentru colorit local, convocarea se face la ziua aniversara a miscarii de la 1848. De unde se astepta lumea sa vada o adunare impunatoare, lucrul se reduce la un conciliabil de vechi prietini si de cativa debutanti politici, nemultumiti pentru cauze regionale: socoteala rotunda, 26 de onorabili si vreo 2 venerabili.

Cam putintel, dar fie ! Ponderantur non numerantur. Asteapta lumea sa iasa gazeta, sa vedem ce s-a hotarat, pe care teren constitutional venerabilul general si-aseaza oastea. Cand colo, ce fusese ? Dumnealor erau toti revoltati. De ce ? Nu se stie. si ce au de gand sa faca ? Sa chibzuiasca.

Prea bine, onorabili domni, chibzuiti; chibzuiala e lucru foarte bun, numai atata ca ea cere mai mult sange rece si cumpat decat pot avea revoltatii de orice varsta; asa ca daca d-voastra chibzuiati de cu vreme, nu va expuneati a da in ziua de 9 iunie o dovada patenta ca parerile lumii despre autoritatea d-voastra trebuiesc marginite la niste proportii regretabil de reduse.

Iata fapte ce trebuiesc sa descurajeze foarte mult pe d-l Panu de la Iasi - care, fie zis in treacat, oricat de nervos si oricat de calduros predica contopirea nemultumitilor, n-a voit deocamdata sa se vare intre revoltati. E rau din partea domniei sale. Predica domniei sale ar fi castigat mult printr-un exemplu personal.

De toate acestea, marturisim ca noua ne pare rau. Este greu a guverna avand o opozitie puternica si bine organizata, dar este cu mult mai greu a guverna fara sa ai nici una. si astfel pentru noi, din punctul nostru de vedere, este tot asa de neplacut lucru ca si pentru Lupta sa credem ca pe fiece zi trebuie sa renuntam mai mult la speranta de a vedea in fata-ne o opozitiune serioasa.

Lupta in siruri regulate si disciplinate, cu ordine si plan stabilit, asa se face opozitiunea serioasa intr-un stat constitutional; iar nu guerila razleata, in care in loc sa impusti pe adversar iti impusti partizanul. Binevoiasca a nu ne lua nemultumitii si revoltatii in nume de rau aceasta povata, si a o primi in interesul dezvoltarii institutiunilor noastre, la care spun ca tin atat de mult.




Pentru coalizarea opozitiei


Aceasta pagina a fost accesata de 1268 ori.