Pozitia ministeriala fata cu revizuirea
de Ion Luca Caragiale
De alaltaieri, Camera si Senatul, intrunite in localul acestui din urma, au inceput a tine sedinte secrete spre a pregati taramul pentru desbaterea cestiunii israelite. Secretul acestor sedinte este mai mult formal, si n-are alt scop decat a face desbaterea prealabila a parlamentului mai comoda; dupa inchiderea sedintei secrete, publicul care se intereseaza de miscarea parlamentara si care n-a fost admis a asista, totusi poate afla toate cate s-au petrecut in acea sedinta.
In intaia zi, precum se spune, guvernul a dat citire intregei corespondente diplomatice ce a tinut cu strainatatea dela notificarea oficiala a tratatului de [la] Berlin si pana acuma. Aceea ce este, mai presus de toate, trasura caracteristica comuna a pieselor citite, este ca guvernul, in toate notele sale catra puteri, nu face alta decat a starui sa ni se recunoasca independenta, invocand pentru aceasta fel de fel de argumente si de motive si nepomenind nimica despre conditia impusa in tratat pentru recunoasterea acelei independente. De alta parte, toate raspunsurile din strainatate la acele note au si dansele o trasura caracteristica comuna; in toate raspunsurile se spune guvernului cum ca dansul n-ar trebui sa uite, ca independenta nu ne poate fi recunoscuta decat potrivit art. 44 din tratat. Dupa fiecare raspuns de felul acesta, guvernul, in loc sa ia o cale mai serioasa si sa inceteze orice relatie cu puterile, cari pretindeau mai intaiu indeplinirea conditiei, imbiaza necontenit, staruie mereu si zoreste pe puteri sa ne recunoasca independenta fara sa le pomeneasca cumva despre conditie. Multe note si raspunsuri de felul acesta s-au citit alaltaieri, si fiecare reprezentant independent a trebuit sa-si faca dupa acea citire convingerea statornica, ca guvernul in aceasta afacere este foarte vinovat, fie din nevrednicie, fie din rea credinta. Cand, dupa intaia reclamare a independentei, i se raspunse scurt si lamurit: nu veti avea ce cereti decat dupa ce ne veti da ce cerem mai trebuia oare guvernul sa staruie ? Nu trebuia sa convoace de pe atunci imediat camerele de revizuire pentru ca, daca era asa mare zor de independenta, dansele, auzind pe guvern comunicandu-le vointa nestramutata a Europei, sa se rosteasca ? Nu era oare dator guvernul sa vaza ca in aceasta tocmeala diplomatica, ca in toate tocmelile, imbiarea si zorul venind dela o parte interesata intareste pretentiile si indaratnicia celeilalte parti ? Da - si totusi guvernul, in loc de toate astea, a facut tocmai contrariul. Astfel, tara se gaseste astazi varita peste cap in incurcata cestiune a israelitilor; camerele, dupa cum spune mesajul de deschidere, sunt chemate a hotari care este limita concesiunilor ce trebue sa facem cerintei art. 44 din tratat, iar guvernul el singur, vinovat de greutatea situatiei, refuza a spune o parere a sa asupra acelei limite despre care vorbeste mesajul.
Guvernul voieste ca aceasta cestiune, ajunsa la incadrarea cea mai acuta numai prin purtarea culpabila a lui insusi, sa fie deslegata de Camerele de revizuire din propria lor initiativa si fara ca dansul sa se amestece catusi de putin. Fara sa mai amintim de nenorocirile prin care ne-a adus politica absolut ratacita a acestui guvern, sa constatam cum stau azi lucrurile. Guvernul se gaseste acum un an in fata unei cestiuni in care nu are dreptul sa prejudece; in loc sa cheme imediat camerele de revizuire si sa le puna in desbatere cestiunea, dansul prin cea mai nefericita diplomatie incurca pana in cele din urma ite aceasta cestiune, si tocmai dupa ce nu mai are cum s-o mai incurce mai mult, chiama camerele in drept a se rosti, le expune curat si simplu chipul ingenios in care dansul a reusit a incurca lucrul, si le pofteste pe dansele a face cele ce cred de cuviinta. Ele au incurcat cestiunea; despre cum trebue descurcata, el n-are si nu vrea sa aiba nicio parere. Daca cestiunea se va deslega spre multumirea tarii si nemultumirea Europei, guvernul va spune Europei ca nu el, ci tara a vrut asa; greutati mari, primejdii poate, cari ar urma de aci, nu l-ar privi de loc pe acest patriotic si national guvern; toate s-ar sparge in capul tarii. Daca cestiunea se va deslega spre nemultumirea Romanilor prin presiunea din afara, guvernul va spune tarii, ca nu el, ci Europa e de vina. Daca in fine, ca prin minune, s-ar intampla cumva sa se deslege cestiunea asa incat sa ramana si tara si Europa impacate si multumite amandoua, atunci cu atat mai bine pentru guvern. in toate trei cazurile acestea, pozitia ministeriala a partidului sau este salvata. Cum vedem dar pentru guvernul d-lui I. C. Bratianu cestiunea art. 7 nu este decat o cestiune de putere; numai asa se poate explica mutismul din care cu niciun pret nu voieste sa iasa acest guvern. Desbaterile prealabile vor urma, dupa cat aflam, inca multa vreme; tocmai peste vreo zece zile se spera ca vor incepe desbaterile publice, si atunci numai daca se va putea ajunge la punerea discutiei pe un teren oarecare. in orice caz desbaterea publica nu va putea incepe pana ce sau guvernul, sau majoritatea sa credincioasa, ceea ce, orice s-ar zice, este aproape acelasi lucru, nu va veni cu o propunere.
Se vorbeste in adevar, cum ca guvernul este hotarit a pune pe membrii din majoritate cei mai insemnati prin neinsemnatatea lor, ca d. ex.: dd. Patarlageanu, Rose stefanescu, Betolianu si altii, sa aduca in desbatere propunerea impamantenirii evreilor pe categorii, iesita la lumina mai intai dela pravalia de principii din ulita Doamnei. Aceste soapte coincid deaminteri pe deplin cu cele cuprinse astazi in Romanul si asupra carora vom vorbi in numarul de maine.
Pozitia ministeriala fata cu revizuirea
Aceasta pagina a fost accesata de 2446 ori.
