Regula de trei simpla
de Ion Luca Caragiale
Intre alte nazdravenii ale gazetelor opozitionale mai este si aceea ca ele stabilesc un raport direct intre multitudinea foilor si fortelor lor si sentimentele opiniei publice fata cu politica guvernului.
Nici mai mult nici mai putin decat socoteala urmatoare: sunt o suta de gazete in tara ? saptezeci si cinci sunt paraponisite pe guvern ? Prin urmare, fata cu sentimentele si opinia publica guvernul se bucura de 25 la suta si opozitia de 75. Adica opozitia este de trei ori mai puternica decat guvernul. Nu e vorba, mare moft este afirmatia ca alegerile n-au fost libere, dar nici deducerea popularitatii prin regula de trei simpla operata asupra numarului gazetelor, nu ramane mai jos.
Cum adica ?
Daca de exemplu i-ar veni intr-o zi d-lui Vernescu ideea sa fondeze inca o duzina de gazete pe langa cele existente, atuncea opozitia ar deveni de doua ori mai puternica, si guvernul de doua ori mai slab.
Daca un avocatel de provincie suparat pe judecatorul de pace ori pe subprefectul local s-ar apuca sa scoata la Pascani ori la Urlati vreo Voce a Pascanilor sau vreun Ecou de Urlati, guvernul ar mai slabi o tona si opozitia ar insemna ceva mai mult ?
O gazeta adica n-are decat sa apara ca sa insemneze numaidecat ceva, sa conteze ca putere, si existenta ei sa fie o greutate reala in cumpana sentimentelor si opiniei publice ?
Mangaietoare teorie pentru opozitie
Sa luam insa la cercetare fondul real al acestei teorii prin cateva exemple. Sa luam patru gazete opozitionale cu pretentii de importanta politica: Natiunea, L'Independance Roumaine, Le Peuple Roumain si Lupta.
Natiunea este ziarul unui om, d-l Dumitru Bratianu. E un om cu deosebire respectabil, dar e un om, si un om caruia ii place sa-si accentueze cu dinadinsul singularitatea sa; un om care spune in manifestatiunile sale: nu reprezint pe nimeni altul decat pe mine, nu vorbesc in numele nimanui decat in numele meu propriu, n-am partid, n-am grup, in sfarsit sunt singur-singurel.
L'Independance Roumaine nu reprezinta nici un grup, este o gazeta, in care se gasesc dari de seama de baluri, de petreceri balneare, de mode, de mici scandaluri si cancanuri mondains si demimondains, calambururi, causeries et une quantite d'autres riens charmants; in fine o gazeta de maruntisarie. Ea nu e o gazeta personala ce-i drept, dar este o gazeta prea a lumii toate, prea de lume, cum s-ar zice mai bine pe romaneste, pentru a avea, fara primejdie de ridicol, serioase pretentii politice. indeosebi ea este pretuita de tinerii chic si de cocoanele pschutt, de cocodesii vlan si de vechile cochete sgnouf, al caror pomelnic il face cu multa sfintenie in toate ocaziile, fie la Constanta, fie la tarnosiri de biserici, fie la patinaj pe lacul Cismigiului.
Le Peuple Roumain - acela e al d-lui N. Blaremberg, iar un gentleman, foarte onorabil si d-sa, dar in sfarsit singur-singurel. Bietul Le Peuple, cel putin el apare la o saptamana o data. insa nu face nimica; cu mai putina cheltuiala, el numara la socoteala ca foaie politica, si o foaie de opozitie mai mult, iasa chiar numai de patru ori pe an, tot este, dupa regula de trei admisa, o dovada ca guvernul este mai slab fata cu opinia publica.
Lupta din Iasi - iar o fituica personala a unui tanar debutant politic.
Care va sa zica trei oameni, fiecare cu foita lui, plus o foaie de lume: mare greutate la cumpana, ce-i drept ! inchipuiasca-si oricine daca s-ar adaoga la acestea si vreun Ecou al Pascanilor, ce putere formidabila si ce primejdie pentru guvern !
Ce e drept in Camere n-au nici un reprezentant; la alegeri nu pot avea majoritate. Da ! Dar ce mangaiere pentru acesti domni cand isi numara coalele tiparite si cu numarul lor fac regula de trei simpla asupra sentimentelor si opiniei publice !
Regula de trei simpla
Aceasta pagina a fost accesata de 3757 ori.
