Termitele
de Ion Luca Caragiale
Termitele sunt niste ganganii, sau gaze, cum le zice poporul la fapturile mici si delicate ale naturii, pe cari oamenii de stiinta le numesc in genere insecte. Pe termitele acestea, naturalistii le numara in randul insectelor, cum zic ei, nevroptere (dela cuvintele grecesti nevron, adica nerv, si pteron, adica aripa); caci ele au aripioare stravezii, inauntrul carora se vede o tesatura deasa de firisoare nervoase. Ele traesc in societate intocmita ca si furnicile: au o femeiusca prasitoare cu cativa barbatusi pe langa ea, si pe urma multime de soldati si de lucratoare. Sunt la trup cam de marimea furnicilor dela noi; de aceea popoarele le-au crezut intotdeauna ca sunt furnici cu aripi.
Sunt mai multe soiuri de termite; dar toate sunt sapatoare, si afara de asta, cea mai mare parte dintre ele sunt si constructoare; adica, sapa orice a cladit omul, ca pe ruinele cladirilor omenesti, sa-si cladeasca ele cuiburile si asezamintele lor. Traiesc rozand din tot ce le iese 'n cale, tot ce pot roade; si de aceea sunt un asa vrajmas al oamenilor, ca marele Lineu n'a stat la 'ndoiala sa puna in Systema Naturae: Termes utriusque Indiae calamitas summa (adica: Termitele sunt cea mai strasnica bataie dumnezeiasca in Indii). Unde au bantuit mult in Europa, pe la mijlocul veacului trecut, vreo treizeci de ani de-a-randul, a fost in departamentul Frantei numit Charente inferieure (saranta-de-jos). Micul fluviu Charente se varsa in Oceanul Atlantic la vreo cincizeci de kilometri mai spre miazanoapte de gura mareata a Girondei. intre aceste doua guri au facut mari stricaciuni termitele, si mai ales in portul Rochefort si in cetatea de mare La Rochelle.
Termitele lucreaza pe ascunse de ochiul oamenilor; de aceea francezul numeste travail de termite (lucru de termita) o lucrare oculta de destructiune. isi sfredelesc galerii pe subt pamant, la 'ntuneric, pana la zidurile locuintelor sau a magaziilor, de aici coboara drept in jos pana dincolo de temelii, pe urma trec pe sub temelii, si apoi suit in sus drept inauntru prin podele. De acolea 'ncolo au pus stapanire ne'nfranta aupra locului.
Unele se napustesc asupra lemnelor cladirii, asupra mobilelor si proviziilor de orice fel; altele rod si sfredelesc mereu inainte; ataca tavanurile si podelele de mai sus, pana ajung la acoperis ca sa-l roaza si pe ala. Lucreaza insa cu multa bagare de seama, sa nu dea cumva de lumina, si respecta cu cea mai mare grije suprafata obiectelor atacate, multumindu-se sa le gaunoseze. Daca locul li se pare bun, le-a ramas acolo inca destul de pradat, aduc tencuiala plamadita de pulbere de pamant ori moloz si balele lor, si inlocuesc treptat-treptat partile lemnoase pe cari le distrug. S'au vazut, pe urma lor, stalpi intregi de lemn preschimbati astfel in coloane de beton. Cand nu le mai place locul, fiindca l-au secatuit, atunci nu-si mai bat capul cu dresul; opera de distrugere porneste cu o asa repeziciune ca, in sapte-opt saptamani, o casa mare europeana este coptorosita din temelie pana'n varf; ba un sarman sat de negri africani, in si mai scurt timp, se face tot gramada praf; nici urma de bordeiu nu se mai zareste.
S'a vazut la Rochefort cum, intr'o singura noapte, termitele patrunzand prin piciorul unei mese, d'asupra careia sta geamantanul unui inginer, au scobit piciorul de jos in sus, au trecut prin tabla mesei, pe urma prin fundul geamantanului inauntru, unde au ros tot; asa ca a doua zi nu s'a mai gasit petec de haina ori de rufa neciuruit. Iar hartiile si planurile bietului inginer, si cerusele cu plumb cu tot, toate disparusera fara urma.
Vai de orasul, in care au apucat sa se 'ncuibe termitele !
Astfel, in La Rochelle, palatul prefecturii si toate locuintele dimprejur au fost prapadite. Acolo nu mai erau oamenii stapani, erau stapane termitele. Nu mai putea pune omul un protap, ori lasa o scandura pe brazda, in gradina, ca a doua ori a treia zi erau nimicite. Proptelele dela copacei, si trunchiurile copaceilor si cracile mai rasarite pana la ramurile crude fara scoarta, erau scobite de jos pana sus. Tavanele si podelele prefecturii se faramiteau si se scufundau. intr'o zi arhivele departamentului s'au gasit mistuite aproape in intregime, si asta fara ca mai inainte sa se fi aratat pe dinafara vreun cat de mic semn de stricaciune. Termitele ajunsesera la cartoanele arhivei prin lemnarie; pe urma mancasera hartiile administrative, respectand, ca dupa obiceiul lor, foile de deasupra si muchiile filelor; asa ca un carton, care era inauntru plin de tarate, produse de dejectiunile acelor ganganii, parea pe dinafara intreg ca si cum ar fi continut dosarele neatinse.
Lemnul cel mai tare nu poate rezista la atacul termitelor. La scara cancelariilor prefecturii, era o barna groasa de stejar vechiu; un impiegat alunecand pe scara, da a se propteasca in mana, si-i intra jumatate bratul in barna aceea ca intr'un maracinis. Numaidecat s'a cercetat si razuit barna in mai multe parti si s'a vazut ca nu ramasese decat pe deasupra, la fata, o pojghita subtire ca foaia de hartie.
Ce n'au incercat oamenii, ca sa starpeasca soiul acela blestemat de gaze !... in sfarsit, dupa multe incercari si studii, zicea invatatul Quatrefages, ca parca le-ar fi dat el de leac. in urma experientelor sale, dovedise ca in atingere cu gazul de chlor pur, termitele cad la moment traznite; iar intr'o cantitate de aer amestecat pe a zecea parte cu acel gaz, peste o jumatate de ceas mor innecate.
Asa dar o insuflare de asa aer amestecat in coptoroseala lucrurilor atacate ar nabusi navala vrajmaselor. insa - zice celebrul naturalist - problema tot prezinta greutati. in toate chestiunile de acest fel, dupa toate cercetarile savante cari ne dau numai solutiunea teoretica, trebuesc sa urmeze incercarile practice, cari singure asigura aplicarea uzuala. Aci, sa urmam cu toata luarea aminte pe savantul naturalist...
E vorba dar sa atacam o speta exclusiv sapatoare; astfel, o exacta cu de-a-manuntul cercetare a locurilor si lucrurilor va fi mai intai de toate necesara, spre a descoperi punctul de plecare, punctul central al atator gaunosari; si apoi indata, scurt, cu cea mai stricta promptitudine de operatie, trebue pornit, subt o presiune considerabila, leacul mantuitor pana in adancul raului. Poate primele incercari sa nu izbuteasca deplin; poate ca, nimicind un cuib doua ici-colo, sa te pomenesti ca se ivesc mai multe in alte parti. Nu trebue un moment de repaos si de 'ngaduiala: dupa ele fara preget ! scotoceste mereu pretutindeni si unde simti ca mai misca, nu le da pas; trage-le cu chlor pana la saturatie, pana ispravesti odata cu ele...
si cand te gandesti...
O ! ce cruzi sunt oamenii de stiinta ! ce fiinta fara inima a fost acel savant ! Auzi dumneata ce rautate !... Ei ! ce pot gandi bietele mici ganganii pomenindu-se afumate asa fara nicio mila ?...Fireste, nu pot gandi alta decat:
- Ia uitati-va la salbaticii de oameni ce vrajmaseste s'au pornit toti cu totii sa ne distruga casa... noastra !
Termitele
Aceasta pagina a fost accesata de 3156 ori.
