Hatmanul Baltag - Tabloul 1

Hatmanul Baltag - Tabloul 1

de Ion Luca Caragiale


TABLOUL I

    (Teatrul reprezenta un peisaj muntos. in stanga, din fund, pana pe planul intai, stanci acoperite cu padure, toate practicabile. in fund, la stanga, deasupra stancei celei mai nalte, turnul unui castel cu poarta de fier si punte. De la poarta porneste o poteca peste punte; poteca serpuieste pintre practicabile pana in avant-scena. Stancile se lasa in jos, descrescand pana in fata scenei. De la picioarele stancilor, in mijlocul scenei, incepe un parc cu poteci. Este timpul despre ziua. Steaua diminetei licareste inca pe cer. La ridicarea perdelei s-aud cantand cocosi. Ciracii dorm cu canii de vanat la picioarele stancilor, cu armele asezate langa dansii; dupa introducerea orchestrei se lasa puntea castelului, poarta se deschide si apar Baltag si Stacan gatiti de vinatoare. Baltag sufla din corn. Se face ziua.)

SCENA I

    Baltag, Stacan si Ciracii

    Nr. 1

    Baltag
    Sculati! Sculati!
    Ciraci, va desteptati!
    Colo, in zare, iata,
    Lumina se arata,
    Ne cheama sus la munte,
    in codru-ntunecos,
    Mistretul crunt si cerbul
    si ursul fioros.

    Stacan
    Sculati! Sculati!
    Ciraci, va desteptati!
    Pe armasari calare
    'Aidem la vanatoare,

    Cu sulita, cu arcul,
    in codrul cel de fag
    Sculati! va cheama cornul
    hatmanului Baltag!

    Ciracii
    Sculati!
    Sculati!
    Cu Toti va desteptati!
    Pe armasari calare,
    'Aidem la vanatoare,
    Cu sulita, cu arcul,
    in codrul cel de fag
    Sculati! ne cheama cornul
    hatmanului Baltag!

    Ensemble
    Baltag - Stacan - Corul

    in munti la vanatoare,
    Ce mandra desfatare!
    Cu Toti sa-ncalecam,
    in codru sa plecam!

    Stacan
    (Recitativ)
    Sa plecam in codru, da!
    Dar trebui' mai-nainte
    Dupa obiceiul vechi si cuminte
    (aratand catra public)
    A ne recomenda.

    Baltag
    Eu sunt hatmanul Baltag,
    Din stramosi mareti ma trag
    Reprerestrabunul meu
    Cu vestit Baltagul sau,
    Sub Ciubar-Voda cel Mare
    Zdrobea hordele tatare.
    Pentru-a sale vitejii,
    Domnu-i harazi mosii,
    Asa mari, asa de-ntinse
    Cat cu ochii le cuprinse
    De pe varful istui munte,
    si-l facu boier de frunte
    Asupra boierilor
    Pentru vecii vecilor,
    Dandu-i numele "Baltag".
    - Din asa stramos ma trag!

    Corul si Stacan
    si "Baltag" l-a poreclit:
    Din asa vita-a iesit!

    Baltag
    Dandu-i numele "Baltag".
    - Din asa stramos ma trag!

    Stacan
    Eu sunt comisul Stacan,
    Nici eu nu sunt badaran
    Reprerestrabunul meu
    Avea si el darul sau
    Sub Ciubar-Voda cel Mare
    Golea vajnic la pahare.
    Pentru-acest talent vestit,
    Voda comis l-a numit
    Peste buti si poloboace
    Cu vinaturi busuioace,
    Rosii, albe, dulci ca mierea,
    Dandu-i toata privegherea
    Asupra butoaielor
    Pentru vecii vecilor,
    si "Stacan" l-a poreclit.
    Din asa vita-am iesit.

    Corul si Baltag
    si "Stacan" l-a poreclit
    Din asa vita-a iesit!

    Stacan
    si "Stacan" l-a poreclit
    Din asa vita-am iesit.

    Baltag
    Asa, din vremi batrane,
    traiesc fara-ncetare
    Baltagii si Stacanii
    in chef si vanatoare.

    Stacan
    Cine-si petrece-n codri
    viata lui cu drag?

    Baltag
    Tot hatmanul Baltag!

    Corul
    Tot hatmanul Baltag!

    Baltag
    si cine este-n pivniti
    pe vinuri capitan?

    Stacan
    Tot comisul Stacan!

    Corul
    Tot comisul Stacan!

    Baltag
    Dar si ciraci ca dansii,
    asa buni vanatori,
    (arata pe ciraci)
    Au fost mai rareori!

    Corul
    Au fost mai rareori!

    Stacan
    Dar, nici in vremea veche,
    la chefuri n-au mai fost
    Ciraci cu-atata rost!

    Corul
    Ciraci cu-atata rost!

    Baltag
    Aurora se ridica si cerul e senin!

    Stacan
    Noroc la vanatoare!

    Corul
    Sa mearga toate-n plin!

    Toti
    (repriza)
    in munti la vanatoare,
    Ce mandra desfatare!
    Cu Toti sa-ncalecam,
    in codru sa plecam!

    (Tablou: plecarea la vanatoare; procesie scurta. Baltag si Stacan pornesc intai, dupa dansii Ciracii, ducand canii, Toti suie pe deal pentru a disparea in stanga. Baltag ramane la urma pe varful unei stanci privind in zare spre dreapta, pe unde are sa intre Zulnia. Stacan se intoarce si-l trage afara din scena. Joc de scena, in vreme ce orchestra urmeaza in surdina motivul Corului.)


SCENA II

    Sotir, apoi Cucoana Arghirita

    Sotir
    (apare in dreapta, misterios, pe miscarea motivului Corului)
    Posta rurala: serviciul zilnic... Scrisorile loco se ridica dimineata pana-n ziua. (merge la copac in dreapta, in fund, si ia dintre crengi o scrisoare.) "Prea gratioasei si nobilei domnisoare Zulnia, la castelul strabunilor sai, loco!" (o pune in brau, de unde scoate o alta.) "Prea stralucitului hatman Baltag, la castelul sau, loco." (miroasa plicul.) Trandafir! (pune plicul in crengi.) Cine a nascocit scrisul si scrisorile, desigur n-a putut fi un parinte de familie, ori si daca a fost, l-a bucurat Dumnezeu numai de baieti. Una dintre primejdiile familiilor este abecedarul! Ce dar funest inventia scrisului, pentru familiile cu domnisoare! Dar destule reflectii filozofice pentru un factor postal rural; sa ne indeplinim datoria... Posta rurala, serviciul zilnic: Scrisorile loco se ridica dimineata pana in ziua. (Cucoana Arghirita intra repede prin stanga.) A! Cucoana Arghirita! M-a vazut.

    Arghirita
    (merge la copac si ia scrisoarea pe care a pus-o Sotir)
    De mult te pandeam, jupane Sotirache. Te-am prins in sfarsit.

    Sotir
    Zau, cuconita...

    Arghirita
    Taci! arata scrisoarea!...

    Sotir
    Care?

    Arghirita
    Pe cea catra duduca Zulnia... Sotirache, nu umbla cu mofturi. Da-mi-o numaidecat!

    Sotir
    Dar jur ca...

    Arghirita
    Nici o vorba... da-o degraba, iti stiu eu, mestere Sotirache, mestesugurile d-tale de mult.

    Sotir
    Cred si eu, din tinerete.

    Arghirita
    Aud? da-mi biletul. (Sotir incoltit da scrisoarea din brau, Arghirita citeste.) "Prea gratioasei si nobilei d-rei Zulnia... loco... Prea gratioasa si nobila cuconita! Daca inima d-tale ar fi asa de simtitoare, pe cat chipul si toata fiinta iti sunt de farmecatoare, un om care te adora si ar cuteza sa ti-o spuna si sa te intrebe, ar putea el sa spere vreodata a fi fericit?" (returnela romantei, Zulnia canta.)

    Sotir
    St... Duduca... (ei s-ascund dupa copac.)

SCENA III

    Zulnia, Arghirita, Sotir

    Nr. 2
    Zulnia
    (Romanta)

    I
    Aurora mandra, ah! spune-mi mie
    Daca viteazul ce am zarit
    Cunoaste dorul ce ma sfasie,
    Cunoaste oare cat m-a ranit?
    De cand pe dansul eu l-am vazut,
    Linistea vietii, ah! am pierdut!

    II
    il vad oriunde, prin flori, prin stele,
    il vad in cartea ce o deschid,
    il vad in visul noptilor mele
    Cand spre odihna ochi-mi inchid.
    De cand pe dansul eu l-am vazut,
    Linistea vietii, ah! am pierdut!

    III
    Daca Ursita incantatoare
    Ar vrea vreodata sa-l dobandesc,
    O fericire alta mai mare
    Nu pot pe lume sa mai doresc.
    Ah! langa dansul ar fi un trai
    Mai bun, mai dulce decat in rai!

    Arghirita
    (aparand)
    Sarmanica, sarmanica!...

    Zulnia
    Matusica?

    Arghirita
    N-am bucurie, te-am pierdut. Acum inteleg eu fantasiile tale, cura d-tale cu apa neinceputa pana-n ziua.

    Sotir
    (iese pe furis in dreapta, aparte)
    O scena intima de familie, nu-i locul nostru aici. intaia calitate a unui factor postal rural este discretia serviciului zilnic: scrisorile loco se ridica dimineata pana-n ziua. (iese.)

    Zulnia
    Ei da, matusica. De vreme ce stii, de vreme ce nu-ti mai pot ascunde nimica, trebuie sa-ti spun tot, sa te fac sa-ntelegi.

    Arghirita
    Ce sa-nteleg! ce vrei sa-nteleg, decat ca esti o copila naiva, o neroada, o nebuna!

    Zulnia
    Daca sentimentul...

    Arghirita
    Taci cu sentimentul. Parca numai d-ta stii ce-i sentimentul, intreaba-ma pe mine, sa-ti spun eu ce-i sentimentul. Nu intelegi ca ai a face cu un barbat? stii tu ce sunt barbatii?

    Zulnia
    Matusica...

    Arghirita
    Sa-ti spun eu ce sunt barbatii, sa-ti spun eu ce-i sentimentul.

    Nr. 3

    Cucoana Arghirita
    (Rondo)

    Sentimentul, nepotica,
    Pentru noi e un pacat;
    Te pandeste la potica,
    Ca un hot, orice barbat
    Te ocheste,
    Te-ameteste,
    Te uimeste,
    Te vrajeste,

    Pana cand deodata, hat!
    ti-a prins inimioara-n lat!
    il iubesti
    si te jertfesti...
    insa... pace!
    N-ai ce-i face
    Barbatul cel mai de soi
    inca e un martafoi.

    II
    Nu m-ai crede cand ti-as spune
    Ca odata chiar si eu
    Am avut visuri nebune
    Pentr-un mandru paraleu.
    Ma pandise,
    M-ametise,
    Ma uimise,
    Ma vrajise,
    Pana cand deodata, hat!
    Mi-a prins inimioara-n lat!
    L-am iubit
    si m-am jertfit;
    insa... pace!
    N-ai ce-i face
    Barbatul cel mai de soi
    inca e un martafoi!

    III
    Asadar si prin urmare,
    Sentimentu-i un pacat;
    Fii in veci fara-ndurare
    Chiar de-ti place vrun barbat,
    invarteste-l,
    Rasuceste-l,
    Ameteste-l
    si vrajeste-l,
    Pana cand deodata, hat!
    Tu sa-i prinzi inima-n lat!
    Nu-l iubi,
    Nu te jertfi,
    Fiin'ca pace!
    N-ai ce-i face
    Barbatul cel mai de soi
    inca e un martafoi!

    Zulnia
    Asa o fi fost cu paraleul d-tale, dar cu cavalerul meu nu-i tot asa!

    Arghirita
    Esti o copila fara minte; Toti ca unul!

    Zulnia
    El ca Toti! Peste putinta! Un erou!

    Arghirita
    Ca si paraleul meu!

    Zulnia
    Un mare vanator, un Nemrod!

    Arghirita
    Ca si paraleul meu, un nerod!

    Zulnia
    Frumos!

    Arghirita
    Ah!

    Zulnia
    Mandru!

    Arghirita
    Ah!

    Zulnia
    Sentimental!

    Arghirita
    Brutal, senzual, desigur un martafoi!

    Zulnia
    Delicat, duios!... O sa ma iubeasca, o sa-mi fie credincios, supus.

    Arghirita
    Credincios, supus, niciodata nu spera!

    Zulnia
    Sunt sigura...

    Arghirita
    Ai sa vezi!...

    Zulnia
    Poate paraleul d-tale, dar el...

    Nr. 4
    (Dueto)

    Arghirita
    Ia da-mi pace, nu-mi mai spune! Toti ca unul, draga mea...

    Zulnia
    Nu-i asa!(bis)

    Arghirita
    Toate fetele-s nebune... Ai sa te caiesti amar!

    Zulnia
    in zadar! (bis) Nu-i ca dansul altu-n lume!

    Arghirita
    Mofturi! glume!

    Zulnia
    Ma iubeste!
    Arghirita
    Viclenie!

    Zulnia
    il iubesc!

    Arghirita
    E nebunie!

    Arghirita
    (Arie)
    Domnisoara patimeste
    Pentr-un tanar cavaler,
    il admira, il iubeste
    Parc-ar fi cazut din cer!
    Ha! ha! ha! ha! Va veni insa o vreme,
    Nu te teme,
    Cand parerea-ti vei schimba,
    Ha! ha! ha! ha!

    Zulnia
    (Arie)
    in zadar, orice vei zice!
    il iubesc cu mare dor,
    Sunt rapita, sunt ferice,
    Sper un mandru viitor;
    Da! da! da! da!
    Va veni odata-o vreme,
    Nu te teme,
    Cand parerea-ti vei schimba,
    Da! da! da! da!

    Ensemble

    Zulnia
    in zadar orice vei zice!
    il iubesc cu mare dor,
    Sunt rapita, sunt ferice,
    Sper un mandru viitor.
    Da! da! da! da!

    Arghirita
    Domnisoara patimeste
    Pentr-un tanar cavaler,
    il admira, il iubeste,
    Parc-ar fi cazut din cer!
    Ha! ha! ha! ha!

    etc.

Sfarsitul tabloului I







Hatmanul Baltag - Tabloul 2
Hatmanul Baltag - Tabloul 3
Hatmanul Baltag - Tabloul 4
Hatmanul Baltag - Tabloul 5
Hatmanul Baltag - Tabloul 1


Aceasta pagina a fost accesata de 1964 ori.