Hatmanul Baltag - Tabloul 1
de Ion Luca Caragiale
TABLOUL I
(Teatrul reprezenta un peisaj muntos. in stanga, din fund, pana pe planul intai, stanci acoperite cu padure, toate practicabile. in fund, la stanga, deasupra stancei celei mai nalte, turnul unui castel cu poarta de fier si punte. De la poarta porneste o poteca peste punte; poteca serpuieste pintre practicabile pana in avant-scena. Stancile se lasa in jos, descrescand pana in fata scenei. De la picioarele stancilor, in mijlocul scenei, incepe un parc cu poteci. Este timpul despre ziua. Steaua diminetei licareste inca pe cer. La ridicarea perdelei s-aud cantand cocosi. Ciracii dorm cu canii de vanat la picioarele stancilor, cu armele asezate langa dansii; dupa introducerea orchestrei se lasa puntea castelului, poarta se deschide si apar Baltag si Stacan gatiti de vinatoare. Baltag sufla din corn. Se face ziua.)
SCENA I
Baltag, Stacan si Ciracii
Nr. 1
Baltag
Sculati! Sculati!
Ciraci, va desteptati!
Colo, in zare, iata,
Lumina se arata,
Ne cheama sus la munte,
in codru-ntunecos,
Mistretul crunt si cerbul
si ursul fioros.
Stacan
Sculati! Sculati!
Ciraci, va desteptati!
Pe armasari calare
'Aidem la vanatoare,
Cu sulita, cu arcul,
in codrul cel de fag
Sculati! va cheama cornul
hatmanului Baltag!
Ciracii
Sculati!
Sculati!
Cu Toti va desteptati!
Pe armasari calare,
'Aidem la vanatoare,
Cu sulita, cu arcul,
in codrul cel de fag
Sculati! ne cheama cornul
hatmanului Baltag!
Ensemble
Baltag - Stacan - Corul
in munti la vanatoare,
Ce mandra desfatare!
Cu Toti sa-ncalecam,
in codru sa plecam!
Stacan
(Recitativ)
Sa plecam in codru, da!
Dar trebui' mai-nainte
Dupa obiceiul vechi si cuminte
(aratand catra public)
A ne recomenda.
Baltag
Eu sunt hatmanul Baltag,
Din stramosi mareti ma trag
Reprerestrabunul meu
Cu vestit Baltagul sau,
Sub Ciubar-Voda cel Mare
Zdrobea hordele tatare.
Pentru-a sale vitejii,
Domnu-i harazi mosii,
Asa mari, asa de-ntinse
Cat cu ochii le cuprinse
De pe varful istui munte,
si-l facu boier de frunte
Asupra boierilor
Pentru vecii vecilor,
Dandu-i numele "Baltag".
- Din asa stramos ma trag!
Corul si Stacan
si "Baltag" l-a poreclit:
Din asa vita-a iesit!
Baltag
Dandu-i numele "Baltag".
- Din asa stramos ma trag!
Stacan
Eu sunt comisul Stacan,
Nici eu nu sunt badaran
Reprerestrabunul meu
Avea si el darul sau
Sub Ciubar-Voda cel Mare
Golea vajnic la pahare.
Pentru-acest talent vestit,
Voda comis l-a numit
Peste buti si poloboace
Cu vinaturi busuioace,
Rosii, albe, dulci ca mierea,
Dandu-i toata privegherea
Asupra butoaielor
Pentru vecii vecilor,
si "Stacan" l-a poreclit.
Din asa vita-am iesit.
Corul si Baltag
si "Stacan" l-a poreclit
Din asa vita-a iesit!
Stacan
si "Stacan" l-a poreclit
Din asa vita-am iesit.
Baltag
Asa, din vremi batrane,
traiesc fara-ncetare
Baltagii si Stacanii
in chef si vanatoare.
Stacan
Cine-si petrece-n codri
viata lui cu drag?
Baltag
Tot hatmanul Baltag!
Corul
Tot hatmanul Baltag!
Baltag
si cine este-n pivniti
pe vinuri capitan?
Stacan
Tot comisul Stacan!
Corul
Tot comisul Stacan!
Baltag
Dar si ciraci ca dansii,
asa buni vanatori,
(arata pe ciraci)
Au fost mai rareori!
Corul
Au fost mai rareori!
Stacan
Dar, nici in vremea veche,
la chefuri n-au mai fost
Ciraci cu-atata rost!
Corul
Ciraci cu-atata rost!
Baltag
Aurora se ridica si cerul e senin!
Stacan
Noroc la vanatoare!
Corul
Sa mearga toate-n plin!
Toti
(repriza)
in munti la vanatoare,
Ce mandra desfatare!
Cu Toti sa-ncalecam,
in codru sa plecam!
(Tablou: plecarea la vanatoare; procesie scurta. Baltag si Stacan pornesc intai, dupa dansii Ciracii, ducand canii, Toti suie pe deal pentru a disparea in stanga. Baltag ramane la urma pe varful unei stanci privind in zare spre dreapta, pe unde are sa intre Zulnia. Stacan se intoarce si-l trage afara din scena. Joc de scena, in vreme ce orchestra urmeaza in surdina motivul Corului.)
SCENA II
Sotir, apoi Cucoana Arghirita
Sotir
(apare in dreapta, misterios, pe miscarea motivului Corului)
Posta rurala: serviciul zilnic... Scrisorile loco se ridica dimineata pana-n ziua. (merge la copac in dreapta, in fund, si ia dintre crengi o scrisoare.) "Prea gratioasei si nobilei domnisoare Zulnia, la castelul strabunilor sai, loco!" (o pune in brau, de unde scoate o alta.) "Prea stralucitului hatman Baltag, la castelul sau, loco." (miroasa plicul.) Trandafir! (pune plicul in crengi.) Cine a nascocit scrisul si scrisorile, desigur n-a putut fi un parinte de familie, ori si daca a fost, l-a bucurat Dumnezeu numai de baieti. Una dintre primejdiile familiilor este abecedarul! Ce dar funest inventia scrisului, pentru familiile cu domnisoare! Dar destule reflectii filozofice pentru un factor postal rural; sa ne indeplinim datoria... Posta rurala, serviciul zilnic: Scrisorile loco se ridica dimineata pana in ziua. (Cucoana Arghirita intra repede prin stanga.) A! Cucoana Arghirita! M-a vazut.
Arghirita
(merge la copac si ia scrisoarea pe care a pus-o Sotir)
De mult te pandeam, jupane Sotirache. Te-am prins in sfarsit.
Sotir
Zau, cuconita...
Arghirita
Taci! arata scrisoarea!...
Sotir
Care?
Arghirita
Pe cea catra duduca Zulnia... Sotirache, nu umbla cu mofturi. Da-mi-o numaidecat!
Sotir
Dar jur ca...
Arghirita
Nici o vorba... da-o degraba, iti stiu eu, mestere Sotirache, mestesugurile d-tale de mult.
Sotir
Cred si eu, din tinerete.
Arghirita
Aud? da-mi biletul. (Sotir incoltit da scrisoarea din brau, Arghirita citeste.) "Prea gratioasei si nobilei d-rei Zulnia... loco... Prea gratioasa si nobila cuconita! Daca inima d-tale ar fi asa de simtitoare, pe cat chipul si toata fiinta iti sunt de farmecatoare, un om care te adora si ar cuteza sa ti-o spuna si sa te intrebe, ar putea el sa spere vreodata a fi fericit?" (returnela romantei, Zulnia canta.)
Sotir
St... Duduca... (ei s-ascund dupa copac.)
SCENA III
Zulnia, Arghirita, Sotir
Nr. 2
Zulnia
(Romanta)
I
Aurora mandra, ah! spune-mi mie
Daca viteazul ce am zarit
Cunoaste dorul ce ma sfasie,
Cunoaste oare cat m-a ranit?
De cand pe dansul eu l-am vazut,
Linistea vietii, ah! am pierdut!
II
il vad oriunde, prin flori, prin stele,
il vad in cartea ce o deschid,
il vad in visul noptilor mele
Cand spre odihna ochi-mi inchid.
De cand pe dansul eu l-am vazut,
Linistea vietii, ah! am pierdut!
III
Daca Ursita incantatoare
Ar vrea vreodata sa-l dobandesc,
O fericire alta mai mare
Nu pot pe lume sa mai doresc.
Ah! langa dansul ar fi un trai
Mai bun, mai dulce decat in rai!
Arghirita
(aparand)
Sarmanica, sarmanica!...
Zulnia
Matusica?
Arghirita
N-am bucurie, te-am pierdut. Acum inteleg eu fantasiile tale, cura d-tale cu apa neinceputa pana-n ziua.
Sotir
(iese pe furis in dreapta, aparte)
O scena intima de familie, nu-i locul nostru aici. intaia calitate a unui factor postal rural este discretia serviciului zilnic: scrisorile loco se ridica dimineata pana-n ziua. (iese.)
Zulnia
Ei da, matusica. De vreme ce stii, de vreme ce nu-ti mai pot ascunde nimica, trebuie sa-ti spun tot, sa te fac sa-ntelegi.
Arghirita
Ce sa-nteleg! ce vrei sa-nteleg, decat ca esti o copila naiva, o neroada, o nebuna!
Zulnia
Daca sentimentul...
Arghirita
Taci cu sentimentul. Parca numai d-ta stii ce-i sentimentul, intreaba-ma pe mine, sa-ti spun eu ce-i sentimentul. Nu intelegi ca ai a face cu un barbat? stii tu ce sunt barbatii?
Zulnia
Matusica...
Arghirita
Sa-ti spun eu ce sunt barbatii, sa-ti spun eu ce-i sentimentul.
Nr. 3
Cucoana Arghirita
(Rondo)
Sentimentul, nepotica,
Pentru noi e un pacat;
Te pandeste la potica,
Ca un hot, orice barbat
Te ocheste,
Te-ameteste,
Te uimeste,
Te vrajeste,
Pana cand deodata, hat!
ti-a prins inimioara-n lat!
il iubesti
si te jertfesti...
insa... pace!
N-ai ce-i face
Barbatul cel mai de soi
inca e un martafoi.
II
Nu m-ai crede cand ti-as spune
Ca odata chiar si eu
Am avut visuri nebune
Pentr-un mandru paraleu.
Ma pandise,
M-ametise,
Ma uimise,
Ma vrajise,
Pana cand deodata, hat!
Mi-a prins inimioara-n lat!
L-am iubit
si m-am jertfit;
insa... pace!
N-ai ce-i face
Barbatul cel mai de soi
inca e un martafoi!
III
Asadar si prin urmare,
Sentimentu-i un pacat;
Fii in veci fara-ndurare
Chiar de-ti place vrun barbat,
invarteste-l,
Rasuceste-l,
Ameteste-l
si vrajeste-l,
Pana cand deodata, hat!
Tu sa-i prinzi inima-n lat!
Nu-l iubi,
Nu te jertfi,
Fiin'ca pace!
N-ai ce-i face
Barbatul cel mai de soi
inca e un martafoi!
Zulnia
Asa o fi fost cu paraleul d-tale, dar cu cavalerul meu nu-i tot asa!
Arghirita
Esti o copila fara minte; Toti ca unul!
Zulnia
El ca Toti! Peste putinta! Un erou!
Arghirita
Ca si paraleul meu!
Zulnia
Un mare vanator, un Nemrod!
Arghirita
Ca si paraleul meu, un nerod!
Zulnia
Frumos!
Arghirita
Ah!
Zulnia
Mandru!
Arghirita
Ah!
Zulnia
Sentimental!
Arghirita
Brutal, senzual, desigur un martafoi!
Zulnia
Delicat, duios!... O sa ma iubeasca, o sa-mi fie credincios, supus.
Arghirita
Credincios, supus, niciodata nu spera!
Zulnia
Sunt sigura...
Arghirita
Ai sa vezi!...
Zulnia
Poate paraleul d-tale, dar el...
Nr. 4
(Dueto)
Arghirita
Ia da-mi pace, nu-mi mai spune! Toti ca unul, draga mea...
Zulnia
Nu-i asa!(bis)
Arghirita
Toate fetele-s nebune... Ai sa te caiesti amar!
Zulnia
in zadar! (bis) Nu-i ca dansul altu-n lume!
Arghirita
Mofturi! glume!
Zulnia
Ma iubeste!
Arghirita
Viclenie!
Zulnia
il iubesc!
Arghirita
E nebunie!
Arghirita
(Arie)
Domnisoara patimeste
Pentr-un tanar cavaler,
il admira, il iubeste
Parc-ar fi cazut din cer!
Ha! ha! ha! ha! Va veni insa o vreme,
Nu te teme,
Cand parerea-ti vei schimba,
Ha! ha! ha! ha!
Zulnia
(Arie)
in zadar, orice vei zice!
il iubesc cu mare dor,
Sunt rapita, sunt ferice,
Sper un mandru viitor;
Da! da! da! da!
Va veni odata-o vreme,
Nu te teme,
Cand parerea-ti vei schimba,
Da! da! da! da!
Ensemble
Zulnia
in zadar orice vei zice!
il iubesc cu mare dor,
Sunt rapita, sunt ferice,
Sper un mandru viitor.
Da! da! da! da!
Arghirita
Domnisoara patimeste
Pentr-un tanar cavaler,
il admira, il iubeste,
Parc-ar fi cazut din cer!
Ha! ha! ha! ha!
etc.
Sfarsitul tabloului I
Hatmanul Baltag - Tabloul 2
Hatmanul Baltag - Tabloul 3
Hatmanul Baltag - Tabloul 4
Hatmanul Baltag - Tabloul 5
Hatmanul Baltag - Tabloul 1
Aceasta pagina a fost accesata de 4132 ori.
