Incepem - Scena 3

Incepem - Scena 3

de Ion Luca Caragiale



Cei de sus - O Doamna Abracadabranta intra razand tare

Directorul Dar asta! (intampinand-o cu Totii.) Cu cine avem onoare, Doamna?

Doamna Cine sunt ce va pasa. Multumiti-va a sti ce sunt. (foarte volubil.) Sunt o fiinta foarte complexa! Capritioasa si statornica; impresionabila ca un copil incult, blazata ca un filozof istovit, mahalagioaica si aristocrata; aci primitiva, aci ultra-rafinata, iau in gluma imprejurarile cele mai grave, si sunt grava fata cu cine stie ce nimicuri. Ma innebunesc dupa evenimentele de senzatie, vesele sau funebre, parade, accidente, crime, sinucideri, scandaluri... Ah! (cu voluptate.) Calomniile, cancanurile, scandalurile! Un scandal cat de putin monstruos face pentru mine mai mult decat un sinistru cat de ingrozitor! imi trebuiesc dimineata cum deschid ochii stiri palpitante, daca nu adevarate, macar... altfel. Dezmintirea lor seara ma mahneste peste masura si nu ma pot mangaia decat a doua zi cu o nascocire si mai si.

D-na Alexandrescu Ciudata persoana! parc-as cunoaste-o!

Doamna Pedantii ma nesocotesc, fiindca le par usurateca, sarlatanii ma curteaza, crezandu-ma naiva; oamenii de merit ma respecta, stiind ca adesea judec foarte just. Modestii ma lasa indiferenta, indraznetii ma fascineaza, bravii ma cuceresc. Am uneori momente de adanca si limpede constiinta, alteori imi lipseste cel mai elementar bun-simt. imi place sa protejez si sa persecut, si tiranisesc mai mult pe cei protejati decat pe cei persecutati. Da, imi place sa tiranisesc, caci am putere superlativa. (Se opreste deodata si oftand adanc.)

Toti (o admira) A!

Doamna A! si cu toate astea, am si eu o stapana, o tirana, contra careia peste putinta sa ma revolt, ale carei capritii, cat de absurde, sunt pentru mine sfinte porunci... De mi-ar porunci sa umblu iarna in dril si vara in blana; de mi-ar porunci sa port un ciorap la gat si cravate la picioare, sa umblu acum ca un kanguroc (joc), pe urma ca o caprioara (iar joc), trebuie sa o ascult. Aceasta cruda tirana a mea se cheama...

Toti Se cheama?

Doamna Moda!

Toti Moda?

Doamna (schimband deodata tonul, foarte vesela, cu mult humor) Da! Moda!... Uite ce mi-a poruncit sa port. (arata palaria; catre o artista.) Asa-i ca-i sic? Superbe, ma chere. (catre Profesor.) Nest-ce pas, mon professeur? (facand o miscare, il loveste cu bordul palariei; el se retrage si priveste palaria curios.) Ce te uiti? stiu ca e prea mica... Nu mi-a gatit-o inca p-a de toamna. (catre autor aratandu-si fundele de la pantofi.) Uite! ce zici?... o porumbita motata si incaltata, nest-ce pas, mon cher? (il ciupeste de barbie.) Asa sunt eu. Astazi voi sunteti la moda, imi placeti si va imbratisez cu drag, dar feriti-va de moda de maine, o voi urma fara judecata si fara regret. Astazi imi porunceste sa cant un cantec favorit al ei... Dimineata, cand ma destept, peste zi, seara la culcare, trebuie sa-l cant! (incepe a fredona cantecul en vogue. Toti impreuna fac raspunsul, ea incantata catre Profesor.) Vezi ca-l stii! (devine iar serioasa si schimband brusc tonul.) si nu va puteti inchipui cate griji ma zdrobesc si ce placere pentru mine sa le uit din cand in cand macar cateva momente. De aceea imi place cu deosebire muzica si teatrul. A! teatrul!... Dar un teatru ca sa-mi placa mie... (cu mult avant si elevatie crescanda) trebuie sa fie viu, cald, fierbinte! Sa dogoreasca viata de aci pana colo sus in fundul galeriei; actorii... cand ies pe scena, sa fie niste posedati; sa aiba un demon in ei; prin ochi, prin sprancene, prin gura, prin varful degetelor, prin Toti porii, sa scoata pe demonul acela si sa-l sufle asupra mea. O clipa sa nu-l ierte pe spectator a-si veni in fire, a-si da seama de ce vor cu el: sa-l ia repede, sa-l zguduie, sa-l ameteasca, sa-l farmece, sa-l vrajeasca, mai stiu eu cum sa zic? Cand or iesi din teatru, nici doi ochi sa nu fie uscati si siguri: Toti sa fie impaienjeniti de emotie, umezi de plans ori de ras. (aplauze unanime.)

Directorul Vom face, Doamna, din toata inima tot ce-i cu putinta spre a va da un teatru cum doriti. si acum (uitandu-se la ceas si hotarat) sa ne iertati d-v., dar trebuie sa incepem!

Doamna (cu entuziasm) Curaj, doamnelor si domnilor, si noroc! Merg sa va ascult. (Doamna porneste spre fund.)

Directorul (oprind-o) Cu palaria asta?

Doamna (razand) De hatarul d-v. am s-o scot. (Toti ii multumesc petrecand-o.)

(Cortina) 




Incepem - Scena 1
Incepem - Scena 2
Incepem - Scena 3


Aceasta pagina a fost accesata de 2052 ori.