25 de minute
de Ion Luca Caragiale
... Fiti toti joi in gara la-naltimea patriotismului vostru, care nu s-a dezmintit niciodata, mai ales in asa placute, putem zice chiar fericite ocaziuni!
Cetateni!!
Saptamana viitoare este o zi solemna pentru orasul nostru!!!
Astfel se-ncheia proclamatia adresata de cateva zile de parintele oraselului Z... catre administratii sai, afisata pe cale publica si reprodusa in capul ziarului oficios Sentinela Ordinii cu acest frumos motto:
Evenimentele mari fac totdeauna sa taca micile pasiuni!
Toata lumea era in adevar plina de entuziasm, desi Drapelul Libertatii, dirijat de decanul avocatilor, isi termina articolul sau de fond cu cuvintele:
... Vom cauta sa fim cat se poate mai parlamentari, in zadar miseii de la primarie convoaca lumea la gara! Declaram sus si tare ca joi nu va fi entuziasm, ci numai o meschina si dezgustatoare parada oficiala. Sa inceteze dar cu infamele lor mistificatiuni!... Saptamana viitoare nu poate fi o zi solemna; ea nu va fi decat un moment trist pentru concetatenii nostri!
Directorul, care era insarcinat a gira afacerile prefecturii districtul neavand deocamdata titular la citirea acestor siruri rautacioase, a soptit cu zambetul sau diplomatic:
- Om vedea!
Joia mult asteptata a sosit. Voda si doamna, plecand in strainatate, trebuie sa se opreasca douazeci si cinci de minute in gara din marginea oraselului Z... De dimineata, peronul garii, decorat cu impletitura de brad, cu marca judetului, stegulete tricolore si covorul cel rosu al primariei, este intesat de lume garnizoana, garda civica, scoalele, autoritatile, notabilii si cat public a mai putut incapea.
Directorul a plecat de la sapte de-acasa spre a lua, impreuna cu primarul, cele din urma dispozitiuni la fata locului. Nevasta lui a ramas sa se gateasca si sa vie mai tarziu la gara cu copiii si cu amicul. Amicul este un profesor foarte tanar, care locuieste la directorul de un an de zile; el da lectii la copii si redijeaza Sentinela Ordinii; e baiat bun si scrie minunat: se da ca aproape pozitiv ca tot el a scris proclamatia.
Acum tot e gata... Directorul se duce la o extremitate a peronului si-si arunca privirile la multimea adunata pana in cealalta extremitate... Atunci ii clipesc de departe in minte cuvintele Drapelului, si-si mangaie favoritele cu multumire...
Dar sunt zece fara zece... si cocoana nu mai vine... Ce sa fie? Trenul domnesc s-a anuntat de la statia apropiata... in patru minute trebuie sa fie aici... Toti ochii joaca intre ceasornic si capatul liniei... inca trei minute... Doua... Un minut... S-aude suierul cald...
- La o parte, domnilor! zice grav seful garii potrivindu-si bine sapca rosie.
Iata-l! Pieptul lat al locomotivei s-arata la cotitura liniei. Aratarea creste, creste mereu, sforaind semeata si alunecand cu eleganta maiestoasa catre peron. Cazanul fierbe, fanfara tipa, scolarii intoneaza imnul un concert monstru... Vagonul domnesc intra la peron. Un freamat furnica de colo pana colo prin multime. Deodata, si glasurile copiilor si tipetele trambitelor si clocotitura norului fierbinte care se smacina captiv in pantecele masinii sunt acoperite de urale zguduitoare... Trenul se opreste, conform programei oficiale, la zece ore precise; suveranii cobor din vagon cu suita, iar consoarta directorului n-a sosit inca!
Se face prezentarea autoritatilor si notabililor, dupa care voda trece intre barbati, iar doamna intre dame.
intaiul clopot! Directorul, foarte nervos, mana un vatasel calare s-aduca numaidecat pe cocoana, pe copii si pe domnul profesor.
Maria-sa doamna e foarte vesela de conversatia damelor; dar dumnealor o iau repede si se-ntind la vorba... Una o povatuieste pe doamna sa se pazeasca pe drum de raceala:
- Nu te juca, soro! boala n-alege.
Doamna multumeste de binevoitoarea povata si asigura ca s-a-ngrijit bine, a luat haine d-acasa... in acest timp, directorul tremura de neastampar.
Al doilea clopot! Mariile-lor fac un pas inapoi pregatindu-se sa se suie... Directorul, asudat si inecat de emotie, s-apropie sa tie un discurs. Lui voda:
- Maria-ta!... nu plecati!... nu trebuie sa plecati!... D-abia al doilea clopot a sunat; n-a sunat nici macar al treilea!... A! daca ar fi sunat al treilea, atunci as intelege sa va grabiti... Dar nu! si chiar sa fi sunat al treilea... sa zicem!... n-aveti grija: nu pleaca trenul fara mariile-voastre... s-a dat ordin in consecinta!... Asadar, avand aceasta in vedere, cu onoare sunteti invitati sa binevoiti a lua in consideratiune... ca acest district, acest oras, in fine, toti concetatenii nostri v-au iubit atat si au facut sacrificii!...
Apoi, cu mai multa caldura, doamnei:
- Sa nu plecati macar maria-voastra!... N-a venit inca toata lumea!... mai sunt dame, mai sunt copii, mai sunt amici, cari ar dori sa va vaza ca pe o mama!
Voda, zambind foarte bucuros, zice:
- Mai stam, mai stam, domnule director.
- Mersi! raspunde acesta in culmea emotiei.
si, lasand pe suverani, alearga la capatul peronului, se suie in picioare pe o banca si se-nalta in varful destelor, facand catre soseaua dinspre oras semne violente cu batista, in adevar pe sosea vine o trasura in goana, urmata de un vatasel calare.
- Aide, soro! aide, nene, pentru numele lui Dumnezeu! ca m-ati omorat!
- Vezi! nu-ti spuneam eu ca-i tarziu! zice palpitand cocoana catre profesor.
Directorul isi introduce pe peron familia si striga sever catre macagiul care sta drept, cu mana gata pe cureaua clopotului:
- Sa nu tragi!... Nu e voie sa suni! Mariile-lor n-au ispravit inca; mai au treaba aici!
Apoi catre suverani:
- Mariile-voastre, am onoare pentru ca sa va recomand familia mea: consoarta mea, copiii mei, amicul meu!
si pe urma catre copii:
- Sarutati mana!
Copiii se arunca si executa ordinul. Mariile-lor sunt din ce in ce mai veseli.
- Am auzit, draga, zice doamnei nevasta directorului, ca ati fostara cam bolnavioara! Mi-a parut grozav de rau... inca-i ziceam lui dom profesor, amicul nostru, zic: vezi dumneata, daca o printesa si tot nu se poate pune cu voia lui Dumnezeu; dar noi astia!... Dar acu te-ai facut bine... Se vede... Fie, ca frumoasa esti! sa nu-ti fie de deochi! sa traiesti!...
Totdeodata unul dintre copiii domnului director, care privesc foarte curiosi pe suverani, isi scobeste o nara cu degetul. Mama ii da o palma peste mana.
- Nu ti-e rusine sa bagi mana-n nas!... sezi frumos! te vede madam Carol!
Copilul plange. Domnul profesor il smuceste de mana si-l baga la arest in sala de asteptare clasa a doua. Maria-sa doamna intervine pe langa domnul director in favoarea micului vinovat, care urla tare in arest. Tatal cedeaza inaltei influente si da drumul baiatului:
- Taci din gura, magarule! si saruta mana mariei-sale: dumneaei s-a rugat sa te iert!
Suveranii s-au urcat si se arata plini de veselie la fereastra vagonului. Directorul se hotareste in sfarsit, dupa staruinta sefului garii, sa permita a se suna al treilea. Trenul se pune in miscare. Urale si muzica. Barbatii fac semne de adio cu palariile, damele bezele calduroase; directorul se sterge de sudoare obosit, iar nevasta lui striga cat se poate catre doamna:
- La revedere! bon amusement! Nu ne uitati p-acolo! la revedere!
Cand trenul a pornit bine, o alta trasura soseste in goana mai turbata. Decanul avocatilor coboara tragandu-si dupa dansul cocoana, care trage dupa dansa o interminabila rochie de catifea verde cu funde bogate de satin rose. Amandoi isi fac loc cu furie prin multime, care acum a rupt randurile si iese in dezordine.
- A plecat? zice dezolata cocoana. Da, a plecat, i se raspunde.
-Cum se poate? trenul sta totdeauna treizeci si cinci de minute!
- Asta era tron domnesc, ma chere, zice nevasta directorului.
- Ce? era sa v-astepte voda si doamna pe dv.? adaoga profesorul cu un zambet rautacios de superioritate.
- Asa? vocifereaza decanul. Am inteles!... Astea sunt iar intrigile lui dom director: care va sa zica numai dumnealui si familia si... amicul dumnealui sa vaza pe mariile-lor!
Pe urma, intorcandu-se la lumea care se duce:
- Iata, fratilor, o proba mai mult ca astazi opozitiunea este considerata ca afara din natiune... Foarte bine... Vom lua act si de aceasta si vom protesta!
Decanul si familia sa au fost multa vreme la cutite cu directorul si cu familia acestuia, desi damele erau surori. Chiar o polemica, cat s-a putut mai parlamentara, s-a urmat cu privire la aceasta, intre cele doua ebdomadare locale, Drapelul decanului si Sentinela amicului.
Tocmai la niste alegeri, o persoana de-nalta influenta, afland despre vrajba celor doi cumnati, a staruit de i-a impacat, promitand serios ca si anul viitor va fi o zi solemna pentru oraselul Z... si atunci trenul domnesc o sa se opreasca acolo un ceas... si douazeci si cinci de minute.
8/20 august 1889
25 de minute
Aceasta pagina a fost accesata de 10656 ori.
