Art. 214

Art. 214

de Ion Luca Caragiale

I

Un biurou de avocat. Ora 9 dimineata.

Avocatul, un licentiat incepator, sta la biuroul sau, studiind niste hartii.

O cocoana intra urmata de un tanar.

Cocoana este imbracata, cum purtau inainte vreme mahalagioaicele, cu barej havai legata la cap, rochie si pieptar de lana de aceeasi coloare, si un tartanas conabiu, facut cu iglita; in mani, manusi de imitatie de matase fara deste. E o femeie de vreo cinzeci de ani destul de bine tinuta; cam prea dreasa la obraz; sprancenele ca niste lipitori; dintii cam negriti de ristic si de tutun; foarte vesela si vioaie, vorbeste si gesticuleaza degajat, chiar cu multa volubilitate si cu o figura plina de expresie. Tanarul are aerul unui impiegat de minister; redingota de camgarn la trei butoni, cravata strigatoare, pantaloni de coloarea oului de rata leseasca si palarie cilindru. El urmeaza cu incredere pe femeie, care intra cu pasul hotarat.

Cocoana: Las' ca-i spui eu tot lu' domnu avucatu. (inainteaza spre biurou.) Bonjur... Ma recomand Tarsita Popeasca, vaduva lu' priotul Sava de la Caimata, care a daramat-o Pache, cand a facut bulivardu al nou, si fiu-meu, Lae Popescu.

Avocatul: Poftiti, luati loc.

Cocoana: Mersi!

Tanarul: Mersi! (sed.)

Cocoana (scoate o tabachere, din aceasta o tigareta militara, pe care o pune in gura. Avocatul ii ofera chibrituri; ea aprinde tigareta; trage de doua-trei ori, si, dand fumul pe nas): Uite la ce-am venitara noi la dumneata, care ne-a recomandat o prietina a noastra, finc-a avut si dumneei o chestie (face cu ochiul razand si aratand pe Lae, care se uita la lucrurile din biuroul avocatului de jur imprejur si-n tavan la policandru), tot intr-o pricina, de par egzamplu acuma, vine vorba; si zice: du-te negresit la dumnealui, ca-ti face dumnealui treaba.

Avocatul: Care cocoana, ma rog?

Cocoana: Mita...

Avocatul: Care Mita...?

Cocoana (razand, dand fum pe nas si facand cu ochiul): Ei! nu te mai face acu... Mita, de! care ai devortat-o dumneata...

Avocatul: ...?

Cocoana: Care ai devortat-o dumneata de Pricopoiu de la Ciulnita.

Avocatul (dupa o prefacuta sfortare a memoriei): A! madam Zaharidi...

Cocoana: Ei, da! asa te-nvata... Zaharidina... (Se apleaca la urechea avocatului si-i sopteste ceva razand cu multa intentie. Avocatut zambeste cam sfiindu-se de atata apropiere. Cocoana se trage repede de la urechea lui si pune gratios trei deste de la mana stanga peste buze.) U! pardon... oi fi mirosind!... Am gustat de dimineata niste anghelica de casa... Nu stiu ce purdalnicu imi venea de cum m-am sculat, pardon, de la stomac!... (Cu aceeasi miscare gratioasa, se apasa cu cele trei deste la lingurea facand ceea ce se zice pe frantuzeste une petite moue degoutee.)

Avocatul: Ei! si afacerea dv.!...

Tanarul (aplecand ochii din tavan): E pentru...

Cocoana (dupa ce si-a aprins o tigareta): Las' sa spui eu. (Catre avocat:) Eu i-am spus: Lae, nu face pentru tine; dar el, amurezat... n-ai ce-i face! nu si nu! ca se omoara, daca nu-l las. (Catre Lae:) Ai vazut acu, mangafache! (Catra avocat, cu blanda filozofie:) Furia tineretii... n-ai ce-i face! asta e al tinerilor dat. (Iar s-apleaca la urechea avocatului si-i sopteste cu multa intentie si sclipind din ochi. Avocatul iar evita contactul. Cocoana iar face miscarea-i gratioasa.) U! Anghelica, bat-o focu! (Apoi iar s-apasa la lingurea.)

Avocatul: in sfarsit... in sfarsit, cum sta chestia?

Cocoana: El... Lae...

Tanarul: Lasa-ma, mamito, sa spui eu.

Cocoana: Ei! poftim, spune. (Fumeaza si se uita si ea la policandru.)

Tanarul: Eu vreau sa dau divort...

Avocatul: Esti insurat de curand...

Cocoana: De...

Tanarul: Lasa-ma, mamito! ce? eu sunt prost? (Catra avocat:) De trei ani.

Avocatul: Copii aveti?

Cocoana: Ei, as! unde poate aia sa faca? (Se da la urechea avocatului.)

Avocatul se scoala repede-n picioare si se duce-ntr-un colt al biuroului, unde s-apleaca putin asupra unui castronas cu nisip.

Cocoana (care i-a urmarit miscarea): Ai si d-ta de dimineata arsuri la stomac; sa-mi dai o sticluta, sa-ti aduc si dumitale nitica anghelica... de casa.

Avocatul (coborand inapoi la biurou, stergandu-se la gura cu batista; catre tanarul client): si ce motive putem invoca?

Tanarul: Nu-mi mai convine, domnule, pentru ca sa traiesc cu dumneei...

Avocatul: Apoi asta nu-i un motiv... Trebuiesc motive...

Cocoana: Parca dumneatale ce treaba ai? sa le gasesti! Nu mai vrea sa traiasca cu ea si pace buna! barbat e! de unde nu, isi ia caciula si pleaca... Iaca.

Avocatul: Bine, pleaca; dar femeia il urmeaza, trebuie, are chiar datoria sa-l urmeze.

Cocoana: Sa pofteasca!... Iaca-i vine lui pofta sa mearga unde a-ntarcat mutu iapa, tocma colo unde tot spune la Universul ca se bate, zice, cu englezii... boierii aia, (razand) ce fel de boieri ai dracului or fi si aia! incinsi cu tei ca la Fefelei! (Razand crescendo.) Sa mearga dupa el!... sa vaza ea pe dracu!... razboi e ala, ce? te joci, tato ? nu-i cauta ca e fata lui popa Petcu! (Rade cu multa pofta; s-apleaca s-apuce de gat pe avocat si sa-l traga cu urechea la gura ei. Avocatul face la vreme o miscare inteligenta si scapa. Ea face miscarea ei gratioasa cu cele trei deste, intai pe buze, apoi la stomac.) Ei! Da, uitasem!... Anghelica!... Da' (inchide ochiul stang si cu un zambet plin de intentie) ai intelegut unde bate vorba Tarsitii priotesii! (Face mare haz si fumeaza cu multa pofta.)

Avocatul: Lasa, te rog, cocoana; lasa-l pe dumnealui sa raspunza la intrebari; altfel nu pot sezisa speta. (Catra tanarul:) Ma rog, sa vedem... Ce plangeri pozitive si intemeiate pe probe putem s-aducem contra sotiei noastre?

Cocoana: Berechet!

Avocatul: Cum?

Cocoana: Cu martori.

Avocatul: Ce-or sa spuie, de exemplu, martorii?

Cocoana: Ei, bravos! dumneata ce treaba ai? sa-i inveti ce sa spuie... Martori gasim noi.

Tanarul: Mai intai, domnule avocat, eu vreau sa dau divort fiinca n-o mai iubesc pe dumneei...

Avocatul: Dar daca dumneei te iubeste pe dumneata?

Cocoana (pufnind): Em... p'! (Face din buze un zgomot onomatopeic.)

Tanarul: si este luxoasa... si...

Avocatul: Da, amice, te cred; dar astea nu sunt motive...

Cocoana: Jur eu ca mama lui!

Avocatul: Em... p'! (Face acelasi zgomot din buze ca preoteasa mai sus; apoi catre tanarul:) Putem sa dovedim un adulteriu ? intelegeti ce va sa zica un adulteriu...

Cocoana: stii ca mi-ai placut aici?

Avocatul: Apoi nu e asa, cocoana. stii cat e de greu sa stabilesti elementele pentru proba legala a adulteriului?

Cocoana: Ei, bravos! (Se repede razand la urechea avocatului: acesta se da degraba intr-o parte. Miscarea gratioasa a cocoanii.)

Tanarul: Dumneei, domnule avocat, am martori, umbla toata ziulica pe la tanti ale dumneei; stiu eu ce face dumneei pe la tanti ale dumneei? ca dumneei are vreo patru tanti.

Cocoana: Olio! ce spui, tato? nu zici cinci ?... ba inca sase! (volubil) pe Raduleasca, pe Popeasca, pe Ioneasca, pe Otopeanca, pe Hurdubiloaia, pe Popeasca ailalta a lui Mache al popii Zamfirache, de-i mai zice si Ampotrofagu, ca a bagat spaima in maala! uite asa umbla cu patacele si cu basamacu-n cap, cand fu la alegeri, de-a spart capu lu' bietu Guta Bancuta (cu volubilitate crescanda), fiinca nu vrea sa fie cu otii astia, de-a venitara la putere, fi-s-ar fi starpit samanta de liberali! auzi liberali! sa nenoroceasca o lume de se hranea...

Avocatul (plictisit): tt!... Ce-are a face acuma politica?

Tanarul (rugator): Lasa, mama!

Avocatul: Lasa, cocoana!

Cocoana (cu forta): Nu las! nu vreau sa las! (trantind tigareta in scrumiera si, foarte sentimentala, obidindu-se treptat pana la lacrimi) ca daca nu am mai avut alti copii, si sa-l vaz nenorocit, care numa pe el il am!... (isi sufla foarte zgomotos nasul, apoi isi sterge ochii si aprinde tigareta.)

Avocatul: E vorba dar de a proba ca lipseste de la cea mai sacra datorie conjugala, daca...

Cocoana: Apoi ai cunoscut-o dumneata pe ma-sa ce pramatie, ce catifea? (Se da la ureche fara succes; apoi, pufnind de ras:) M-ai intelegut, care va sa zica? (Taie cu mana dreapta de doua-trei ori aerul in miscari scurte si dese, bleojdind buzele, pufnind din nari si tinand inchis ochiul stang - semnul unei idei superlative.)

Avocatul: Mai ramane sa gasim altceva... Te insulta vreodata?

Tanarul: Aplica, domnule, totdeauna asa vorbe triveale, care nu as putea pentru ca sa vi le zic in persoana in prezenta mamitii.

Cocoana (se repede la ureche iar fara mult succes; apoi, razand, catra avocat): Destul!

Tanarul: si, pe urma, sa va spun drept... nu-mi mai da nici mana pentru ca sa tiu o nevasta fara zestre...

Avocatul: N-ai luat zestre?

Cocoana: Zestre? de la cine? de la popa Petcu?... sa-i ramaie clironomie, cand o muri betivul, caldarusa si datoriile de la "Moartea vanatorului", unde bea toata ziua si toata noaptea pe catastif si joaca tabinet cu ginere-sau si cu alti spanzurati... cu ginere-sau, de! cu Tache Hengheru, care are antipriza de flasnete in Popa Tatu si iarna vicleimuri cu olteni!

Tanarul: Lasa, mamito!... Nu-mi mai da mana pentru ca sa tiu nevasta fara zestre; mai ales ca a fost o nenorocire acu, cu ocazia bugetului, care am devenit suprimat pe intai aprile.

Avocatul: si ce salariu aveati?

Cocoana: Marea cu sarea! Avea si el o suta cinzeci de lei pe luna... si l-a suplimatara; cu o suta cinzeci de lei a lui o sa se procopseasca statul! in mate sa le stea ai o suta cinzeci de franci! L-a suplimatara, ca l-a-nsemnat Ampotrofagu, suplima-le-ar Dumnezeu luminitile ochisorilor din cap, s-ajung sa-i vaz orbeti pe toti, cu manusita intinsa pe strada Clementii la coltul lu' Butculescu! L-a supl...

Un fecior (intra si, intrerupand imprecatiunea mamei): Conasule, poftiti la dejun.

Avocatul (se scoala): in sfarsit, mai veniti in zilele astea pe la mine; ne vom mai consulta; poate sa gasim ceva... A! nu cumva ai vreo scrisoare de la sotia dumitale?...

Cocoana: Hehei! cate! de cand trata amor. (Iar la ureche: dar avocatul e prea-nalt si cocoana nu-l ajunge din picioare.)

Tanarul: Ba, am vreo trei, de cand eram asta-toamna cu domnul inspector trimis in ancheta in Dobrogea... Am stat vreo trei saptamani, si dumneei era strasnic de suparata ca nu-i trimeteam mereu parale...

Avocatul (ca avand o idee luminoasa): Bravo! vino mane-poimane dimineata cu scrisorile... poate sa avem sansa... cine stie? poate sa avem mare sansa!

Feciorul (intrand iar): Conasule, se raceste.

(Avocatul, manand pe cei doi clienti cu binisorul pana la use, i scoate afara din biurou; in vestibul, cocoana, razand, vrea sa-i spuie ceva la ureche; avocatul o departeaza si apuca spre sufragerie. Cocoana pleaca facand cu ochiul.)

Tanarul (urmandu-o si netezindu-si jobenul cu maneca): Stai, mamito, nu asa iute!

II

Acelasi biurou de avocat. in aceeasi zi, orele patru d. a.

Avocatul intra cu servieta subsuoara, urmat de fecior.

Avocatul: Afara de astia nu m-a mai cautat nimeni?

Feciorul (gandindu-se mai bine): Ba da, conasule, un popa si o dama tanara; a zis popa ca vine mai tarziu.

(S-aude soneria zbarnaind cu insistenta.)

Avocatul: Vezi cine e.

(Feciorul alearga. Avocatul s-asaza la biurou, isi desface servieta si deschide un dosar.

Un popa venerabil intra. E un om de vreo saizeci si cinci de ani; barba si par mai mult albe; fata foarte rosie mai ales la pomete si alte proeminente; ochii spalaciti, albastri, dulci si lacrimosi. Poarta in mana dreapta baston inalt, negru, cu maciulie de os alb; mana stanga o tine in buzunarul giubelii; cu toate ca parintele paseste cu multa metoda aplecandu-se-ntr-o parte, tot se denunta aproape sigur unui ochi deprins ca mana stanga a parintelui, disimulata sub giubea, duce o greutate considerabila.

in urma parintelui, o tanara persoana, ca de vreo optsprezece ani: o frumusete de fata; ochi verzui mari, sub gene si sprancene negre ca si parul buclat al capului; nalta si mladioasa, mergand, pare ca pluteste - la grace plus belle encore que la beaute! E foarte cochet imbracata: o palarie de pasla in tricorn, de coloare gris-fer, tivita pe margini cu siret de fir, ca si manteluta de aceeasi coloare - sic de tot.)

Avocatul: Blagosloveste, parintele.

Popa: Domnul, taica!

Avocatul: Ia poftiti, luati loc.

Tanara: Mersi.

(Parintele si tanara se asaza langa biurou in fata avocatului. Parintele se asaza, cu metoda, asa ca ajunge cu mana stanga la potrivita distanta ca sa poata lasa binisor jos pe covor sarcina purtata pe sub giubea. sezand jos parintele, poalele giubelii se dau intr-o parte, asa ca jos langa scaun se vede acum bine ce tinuse parintele-n mana: o legatura de basma rosie cadrilata in stil scotian. Legatura sta tapana-n picioare intr-o forma conopiramidala prelunga si coronata cu doua funde-nnodate-n crucis - o silueta foarte zvelta.)

Avocatul (care priveste adanc si foarte distrat la tanara persoana): Dv. sunteti fiica parintelui, domnisoara?

Tanara: Nu sunt domnisoara, domnule...

Popa (cu duios regret patern si foarte ragusit): Nu mai e de trei ani domnisoara, biata fata!... s-a dus de mult bunul ei!... Acu inca, gandim, daca o vrea Maica Precista, sa devortam...

Avocatul (care priveste cu multa staruinta la tanara clienta, fara s-asculte indestul vorbele parintelui): Dama, care va sa zica?... dama?

Tanara: Da, domnule, dama...

(Parintele se uita la legatura, sa vaza daca sade bine; legatura isi tine mandra fundele-n sus.)

Avocatul: Asa tanara!... De cati ani, doamna mea?

Tanara: Am implinit optsprezece ani la doua dechemvrie trecute.

Avocatul (din ce in ce mai dus): La doua dechemvrie!... Asa tanara!!

Popa: La sfantul prooroc Avacum...

Avocatul (si mai dus): Avacum!... Asa tanara!

Tanara (trista): ...si fara noroc!

Avocatul: Fara noroc! dumneata?...

Popa: Uite, ea! daca n-a vrut Maica Domnului!

Tanara: De-aia am venitara la dumneatale. (Roseste.)

Avocatul(fericit): La mine...

Popa: Pentru ca s-o devortezi.

Avocatul: O divortez.

Popa: si helbet! cunoastem si noi filotimia obrazului... Al dracului am ragusit... sfintele sarbatori!...

Avocatul: Slujba multa...

Popa: Al dracului... si lumanarile proaste... fac fum...

Avocatul: Parinte, nu luati o cafea?... Doamna nu ia o dulceata, bonboane?

Tanara: Mersi... (Roseste.)

Popa: Ba, dac-ai fi bun, mai bine un pahar de vinisor; mancai niste afurisiti de tari.

(Avocatul suna. Feciorul intra; apoi, dupa ce a primit de la stapan un ordin discret, iese.)

Avocatul: Dar, pardon, am uitat sa intreb cum se numeste doamna...

Tanara: Acrivita Popescu. (Roseste.)

Avocatul: Acrivita?! Frumos nume... Acrivita!

(Feciorul intra cu o tava, pe care poarta o sticla de vin, pahare, apa si dulceata. Avocatul se scoala, apropie un gheridon langa biurou intre parinte si tanara clienta. Feciorul asaza pe gheridon tava si, la un semn al stapanului, se duce. Avocatul serveste parintelui un pahar de vin si damei dulceata.)

Parintele (punand mana pe pahar): Nu-i vorba, am mai baut un paharel; fusei adineaori pe la Hanu Rosu, de gustai un pelin (se uita iar la legatura) la Baratie... la Andrei, de!

Avocatul: A!... la Andrei...

Popa: Luai de proba pentru casa vreo trei chile. (Iar se uita la legatura.)

Tanara (dupa ce a luat dulceata si a baut putina apa, se cauta sa-si gaseasca batista): A! mi-am uitat batista... (Roseste.)

Avocatul (scoate pe a lui neatinsa din buzunarul redingotei si o da clientei): Poftiti, doamna...

Tanara (ia batista, se sterge la gurita; apoi dandu-o inapoi): Opoponax?

Avocatul: Da, parfumul meu favorit.

Tanara: s-al meu. (Roseste.)

Avocatul (incantat): s-al dumitale!... (Se apropie mai tare de ea si o priveste adanc, punand apasat batista pe buzele lui.)

Parintele (care a baut paharul): Strasnic vinisor, taica! (isi mai toarna un pahar.)

(Pe cand avocatul pledeaza cu multa volubilitate foarte incet si de aproape Acrivitii, si dansa se face din ce in ce mai rosie la obraz fara sa raspunda, parintele scoate din buzunar un tar; pe urma ia de pe masa un presse-papier, care reprezinta bustul lui Ciceron in bronz; tine tarul de coada, culcat pe marginea biuroului si-l bate bine cu capul bustului, sa-l fragezeasca.)

Avocatul (mai tare, asa incat se aude): ...care merita a fi fericita!

Tanara: Eu fericita? (Roseste.)

Parintele (la al treilea pahar): Strasnic vinisor!

Avocatul: Asadar, sa vedem ce motive putem invoca.

Parintele: Ce motive? ce motive? Iaca, o despart eu, ca-i sunt tata; si pace buna! nu mai vreau s-o las sa traiasca cu un parlit (goleste paharul), cu un fecior de...

Avocatul (turnandu-i inca un pahar): Apoi, nu merge asa, parintele. Trebuie sa gasim motive si (cu hotarare) le vom gasi! trebuie sa le gasim!

Parintele: Gaseste-le, taica! de ce esti dumneata avucat?

Avocatul (suna nervos; feciorul intra): Stai la use; sa nu intre nimeni fara sa m-anunti... (si mai nervos:) Ai inteles?

Feciorul: Am inteles. (Iese.)

Avocatul (catre tanara): Sa vedem... (ia un scaun si se asaza, cam cu spatele la parintele, si cat permit genuchii mai aproape, fata-n fata de clienta, care roseste tare. Parintele bate cu bustul oratorului alt tar.) Sa vedem... Se poarta nedelicat cu d-ta?

Tanara: Prea nedelicat...

Avocatul: Te insulta vreodata?

Tanara: Numa o data?...

Popa: O-njura de parinti...

Avocatul: Mizerabilul! Fata cu martori?

Popa: Nu! in particuler... zice ca e-n gluma... Ce fel de gluma?... vorba aia: gluma-gluma... (Goleste paharul.)

Avocatul: A parasit vreodata domiciliul conjugal?

Tanara: De cate ori!... Mergea p-afara... zicea ca cu inspectorul... cand era in slujba...

Avocatul: Cand era in slujba?... Acuma nu mai e?

Popa: Acum l-a luat dracul! l-a suplimatara... de la Pasti!

Tanara: Odata, asta-toamna, m-a lasat fara un santim acasa si a stat vreo trei saptamani in Dobrogea; i-am scris de zece ori si nici nu mi-a raspuns.

Avocatul: ...in Dobrogea?

Tanara: si, toata ziua si toata noaptea, la Beraria Cooperativa, cu actori si... cu actrite!

Avocatul: ...si... am uitat... cum il cheama pe barbatul dumitale?

Tanara: Lae Popescu!

Avocatul: Lae Popescu!

Popa: Feciorul Tarsitii Popeaschii, vaduva lui Popa Sava de la Caimata, care a daramat-o raposatul Pache, Dumnezeu sa-l ierte! cand a facut bulivardu al nou.

Avocatul (foarte vesel): Doamna, afacerea dumitale e ca si terminata; motivul este gasit! esti ca si divortata; iti dau parola mea de onoare... (Se apropie si-i spune ceva foarte incet, cu multa caldura.)

Clienta (rosind grozav, sopteste): Mersi!

(Se aude un zgomot afara si rasete. Feciorul intra si spune o vorba stapanului.)

Avocatul (repede catra parintele si catra tanara clienta): Parinte, doamna, va rog, iute treceti dincoace in salon! iute, va rog! e cineva care are o afacere...

(Parintele s-apleaca, isi ia legatura, se ridica de pe scaun; asemenea si tanara; parintele trece intai, apoi tanara condusa la brat foarte strans de avocatul. Cand acesta inchide dupa ei usa salonului, se deschide usa biuroului si apare coana Tarsita, urmata de fiu-sau, Lae. Cocoana e si mai vesela ca dimineata.)

III

Cocoana: Eu sunt si cu mine, tato! Bonjur!

Lae: Bonjur.

Avocatul: Bine c-ati venit! va asteptam; chiar acu am pomenit de dv.

Cocoana: Sa ma-ngropi!... De-aia sughitam eu adineaori! (S-apleaca la urechea avocatului, ii sopteste ceva si rade; dupa ce i-a vorbit, ii duhneste in fata.) Asa-i ca acu nu mai miros?... Vezi... de dimineata, pe stomacul gol... se simte... Ei! ce ne facem?... Baiatul n-a gasit scrisorile alea... pesemne ca i le-a furat dumneei.

(Se aud in salon bufnituri infundate parc-ar pisagi cineva, ceva, pe o masa.)

Lae: E capabela!

Avocatul: Cocoana, nu mai este nici o nevoie de scrisori, am gasit eu alt motiv mai puternic decat toate... Afacerea fiului d-tale este ca si terminata; e ca si divortat, pot sa-ti dau parola mea de onoare... (Razand.) Ce-mi dai?

Cocoana (s-apleaca la ureche; avocatul se fereste): Parol! sa mor! (Rade tare, isi uda pe buza buricul degetului mare de la mana dreapta si-l arata-n sus.)

Avocatul (catra Lae): Ma rog, d-ta esti un caraghios? (Cocoana rade.)

Lae: Cum, domnule?

Avocatul: Lasa-ma sa ispravesc!... esti un caraghios, ori esti serios hotarat sa te desparti?

Lae: Serios, domnule!

(Se aud bufnituri pe masa in salon.)

Avocatul (foarte nervos): Bine... Stati putin. (Trece din biurou in salon.)

Cocoana (cautand chibrituri pe masa, da de pieile si sira tarului): A mancat cineva tari...

Avocatul (se-ntoarce): Uite ce e... Daca eu as putea convinge pe sotia si pe socrul dumitale sa va despartiti de bunavoie, ce ai avea de zis?

Cocoana: Bucuros!

Avocatul (catra Lae): D-ta... d-ta ce zici? ca d-ta esti interesat in cauza!

Cocoana: Ce sa zica el? el zice ce zic eu...

Lae: Eu zic ce zice mamita.

Avocatul: Atunci... (Se gandeste o clipa.) Atunci... (Merge la usa salonului.) Poftim, doamna; poftim, parintele.

(Tanara apare urmata de popa. Dand unii cu ochii de ceilalti, de o parte si de alta, exclamatie de surpriza. Tablou.)

Cocoana: Ehei! sabalaerosu, taica parinte!

Popa: Cocoana prioteasa! Ptiu! bata-te mama Ana!

Cocoana (cu humor): Care va sa zica v-ati hotaratara si dv.?

Popa (asemenea): Slobod!

Cocoana: Lac sa fie, ca broaste!...

Popa: Lasa, ca-ti cunoastem gurita...

Cocoana: Ce spui, tato?

Lae: Lasa acu, mamito!...

Cocoana (tanarului): Taci, prostule!... (Popii:) Gurita mea, ai?

Popa: Gurita d-tale.

Avocatul: Ei, acum ne-am inteles! lasati mofturile. (Cocoana, privind lung la popa, face semn avocatului ca de tras la masea; popa, privind la ea, face acelasi semn avocatului; Lae isi netezeste palaria; Acrivita roseste.) Care va sa zica, este hotarat: fiecare sot dorind deopotriva sa se desparta, vom face cererea impreuna, intemeiata pe art. 214..., consimtimant mutual. Poftiti, sedeti.

(Toti sed. Popa isi toarna un pahar; cocoana fumeaza; Lae isi netezeste palaria si Acrivita roseste.)

Avocatul (catra Lae): D-ta sezi colea si scrie. Sa facem petitia. (Lae se aseaza la biurou cu pana-n mana. Avocatul catra prioteasa Tarsita, prezintandu-i un chibrit aprins pentru tigara.) Ai vazut? (incet si serios:) Ei! ce-mi dati?

Cocoana (razand si aruncandu-i fum in obraz): Bravos! Tot noi sa-ti dam?... Sa-ti dea... (Face cu ochiul aratand pe tanara; apoi vrea sa s-aplece la ureche, dar se opreste, aducandu-si aminte de ceva)... U! Bata-te norocul! uitasem! (Scoate din buzunar o sticla de spitarie si o da avocatului.) Anghelica! teribela pentru stomac si... (Razand, s-apropie de urechea avocatului si, facandu-i cu ochiul, ii sopteste o vorba, apoi iar cu degetul ud.) Parol! sa mor! e lucru mare!

Avocatul (catra Lae): "Domnule Presedinte... subsemnatii..." numele d-tale intreg...

(Avocatul sade, la spatele scriitorului, aproape de tot de tanara clienta, si dicteaza petitia, pe cand parintele Petcu bate un tar, iar cocoana Tarsita aprinde o tigareta militara.)


Moftul roman, 8 si 15 aprilie 1901




Art. 214


Aceasta pagina a fost accesata de 8578 ori.