Asa sa mor

Asa sa mor

de Ion Luca Caragiale


Am avut sa fac multe alergaturi saptamanile trecute: peste cinci mii de kilometri in drum-de-fier. Am ostenit destul; dar nu-mi pare rau... cu prilejul acesta am facut o foarte placuta cunostinta un drum rar

O zi intreaga, pana la Budapesta, l-am admirat numai de la distanta; nestiind bine decat limba noastra, n-am avut indrazneala, cat mi-era de simpatic, sa m-apropii de el si sa intru in vorba. L-am vazut in vagonul-restaurant, inconjurat de alti calatori, conversand cu ei in mai multe limbi straine nemteste, ungureste, italieneste, frantuzeste un poliglot in toata puterea cuvantului.

Om tanar, cam de treizeci de ani foarte elegant; deschis la privire si la vorba; vesel, destept, vioi; plin de glume si, mai presus de toate, om umblat.

Ceasuri intregi am tras cu urechea la conversatia lui cu ceilalti calatori, si, din cate am putut intelege, am ramas cu convingerea care, mai tarziu, trebuia sa mi se confirme cu prisos ca ma aflu in fata unui om extraordinar.

Acest tanar, nu numai ca stia atatea limbi, dar cunostea de aproape si tarile lor: vorbea despre toate regiunile Europei civilizate, in lungul si-n latul continentului, cu mai mare siguranta decat as indrazni eu sa vorbesc despre mahalalele pe unde am copilarit; si, dupa cum se vedea bine, impresiile ce le comunica erau de tot proaspete: de ieri, din Germania de alaltaieri, din Franta; de acu trei zile din Italia!... un fel de pasare calatoare care, cu o privire, din inaltimi, apuca fizionomia intreaga a partii globului unde si-a petrecut vara, si-i striga din departare, de sus, pe limba ei: "Sa ne mai vedem cu bine la anul!.

Dar nu numai atata! Tanarul calator nu trecea prin lume ca o pasare; era o minte cugetatoare, inavutita cu frumoase invataturi stia tot ce se petrece in lumea mare si-n cea mica. Vorbea, in perfecta cunostinta de cauza si cu egala competenta, despre greva sindicalista din Franta; despre reforma financiara a Germaniei; despre miscarea sufragetelor din Englitera; despre expozitia secesionistilor din Berlin; despre ultimele creatiuni a lui Carusso si a lui Rostand; despre situatia incomoda a sultanului detronat, ca si despre puiul de girafa fatat saptamana trecuta in gradina zoologica de la Hamburg etc. etc.

Politica, finante, mode, navigatie fluviala, maritima si aeriana, industrie, arte, teatre, muzica, sport, mai cu seama sport toate, toate erau clar si metodic asezate in aceasta puternica minte de om, si prin urmare, la nevoie, metodic si clar expuse.

si toate astea, cu o siguranta, o dezinvoltura si o volubilitate incantatoare, spre uimirea tuturor ascultatorilor. Ce pacat, m-am gandit eu, ca nu stiu o limba straina, sa fi intrat si eu in vorba. Cate lucruri as fi putut afla si invata de la un om atat de stiut si de comunicativ!

Dar pe cand gandeam astfel, iata ca intram in gara la Budapesta, unde trebuie sa cobor si sa astept cateva ceasuri pana la plecarea trenului catre Bucuresti. Omul extraordinar coboara si el si dispare spre parerea mea de rau, prin multime. Lung o sa mi se para drumul fara el, care m-a facut, de ieri pana azi, sa nu bag seama cum a trecut atata vreme!

Alerg repede la controlorul vagoanelor de dormit, sa m-asigur din vreme de un pat de clasa a doua daca voi avea noroc sa gasesc, fiindca e totdeuna imbulzeala si locurile se vand mai dinainte. Dar am noroc; din intamplare, in ziua aceea, sunt putini calatori; locurile toate sunt libere; am sa fiu singur intr-un compartiment de patru paturi... atat mai bine! nu ai totdeauna noroc sa dai peste tovarasi de drum interesanti si placuti.

Ceasurile de asteptare au trecut foarte incet, si mi s-au parut fireste foarte lungi; dar, cat de incet, ceasurile tot trebuie sa treaca; si cat de lungi sa fie, tot le-nghite vremea pe unele dupa altele. si asa, pe la doua si jumatate, m-am suit in vagonul de dormit la patul cu numarul 13.

s-apoi mai spun unii s-altii ca 13 e numar fara noroc! N-apuc sa ma asez bine la locul meu si sa scot o carte de citit din saculet, si cine intra, cu zgomot mare, in acelasi compartiment?... Cine? tanarul meu! extraordinara pasare calatoare! care ocupa in fata mea locul cu numarul 11.

Ma saluta foarte gratios, pare ca ma recunoaste. Eu, vadit multumit ca-l revaz, ii raspund si mai gratios, si gandesc asa: de data asta, fiindca suntem numai doi intr-un compartiment, am sa intru in vorba frantuzeste, ori nemteste, cat ma pricep. si pandesc momentul cand sa atac.

Dar pana sa incep eu, el, care si-a aruncat ochii pe cartea mea de citire lasata pe mescioara, imi zice zambind foarte amical:

- Dumneata stii romaneste?

inecat de admiratie si de bucurie, nu pot raspunde decat prin alta intrebare:

- Cum? dumneata... stii si romaneste?

- Perfect! raspunde omul extraordinar.

- Domnule, zic eu, nu-ti poti inchipui cata placere imi face sa calatoresc cu un om asa de umblat ca dumneata! Crede-ma ca tot drumul de aseara si pana adineaori am regretat ca nu cunosc si eu o limba straina, sa pot intra in conversatie cu un tovaras de calatorie asa de spiritual si care stie atatea!

Tanarul mi-a multumit de compliment, si din momentul acela am fost buni prieteni.

Cata admiratie imi inspirase in ajun nu fusese nimica pe langa ce trebuia sa-mi inspire de acuma-ncolo. Cum se poate un om sa-i ia atatea! Fenomenal!

Sa las ca stie pe dinafara toata muzica din Printesa dolarilor si din Vaduva vesela, cu cuvintele cupletelor in nemteste si-n romaneste; caci asta se poate atribui talentului si memoriei, care adesea nu dovedesc prea mult in privinta inteligentei; clar ceea ce m-a ametit a fost cunoasterea amanuntita a imprejurarilor politice de la noi. Astfel, de la dansul am aflat...

ca arhiducele mostenitor al tronului Austro-Ungariei va veni sa faca o vizita la Curtea noastra, si ca vizita aceasta are o mare insemnatate politica;

ca Alexandru Davila deschide la toamna un teatru nou national in Bucuresti;

ca, pentru moment, nu se face nici o remaniare in cabinetul Bratianu, fiindca nu s-a putut ajunge inca la o intelegere intre cadrele vechi liberale si generosi, asa ca intrarea lui Stere si a lui Radovici in minister nu se poate face decat la toamna;

ca magaziile economatului C.F.R. de la gara Filaret au ars pana-n pamant, iar pagubele se ridica la peste trei milioane;

ca bietul nostru Marion, poetul inimitabil al soacrelor, a disparut dintre noi;

ca Take Ionescu dezminte ca ar fi declarat lui Costica Arion cum ca i-ar conveni sa mai ramana mult liberalii la putere;

ca recolta, daca nu vine ploaie cat de curand, este foarte amenintata in partea de jos a Romaniei; s.cl., s.cl;

si toate aceste afirmatiuni, confirmate cu: "asa sa am noroc!... asa sa traiesc!... "asa sa tiorasc!... asa sa am parte de sanatate!... asa sa mor!

Dupa acestea, incepe sa cante ceva din repertoriul lui Ristache Ciolacu, pe care-l cunoaste personal de la Laptarie, precum cunoaste personal pe toate personalitatile noastre din lumea politico-economica, finantiara, artistica etc.

Dar numai pe ale noastre le cunoaste?

in Paris, in Berlin, in Viena, in Milano, peste tot, pe toti ii cunoaste:

- Asa sa am parte de ochii mei!

Pe urma, imi povesteste cum a ars balonul lui Zeppelin, Oi mama!, si cum el ii spusese mai dinainte contelui ca are sa se intample o nenorocire:

- Asa sa traiesc, daca nu i-am spus! parca nu i-am spus! Trecem, dupa asta, iar la politica romaneasca...

Lui Stere i-a spus el sa nu intre pana n-are o siguranta solida, sa nu pata si el cu liberalii ce a patit Take cu conservatorii:

- Asa sa mor, daca nu i-am spus!

Apoi, de la politica, trecem la teatru...

Cea mai mare artista dramatica tot Sara Bernhard ramane, desi si Suzanne Despres este admirabila; dar creatia cea mai frumoasa a Sarei nu este nici Dama cu camelii, nici LAiglon, ci Frui-frui; rolul cel mai elegant:

- Asa sa am bine, daca nu i-am spus deja la Paris!... de ce sa nu-i spui?... parca mi-e frica?...

Dupa atatea minuni cate am auzit, pe la unu dupa miezul noptii, dorind somn usor tovarasului de calatorie, m-am culcat la locul meu, pe cand el fredona inca un cuplet de opereta.

A doua zi dimineata ne-am desteptat pe teritoriul romanesc.

Pana la Bucuresti, am mai auzit destule. Pe la Chitila, am indraznit sa-l intreb pe omul meu ce e de felul lui. Am aflat...

E voiajor... in bransa ilustrate, postale...

Cu toata veselia lui, are cauze sa fie trist: fiind ocupat in Olanda cu asteptarea usurarii reginei Wilhelmina, a scapat ocazia sa lanseze o serie de ilustrate romane pentru jubiloi.

- Asa sa mor!




Asa sa mor


Aceasta pagina a fost accesata de 1939 ori.