Boris Sarafoff

Boris Sarafoff

de Ion Luca Caragiale


Pe vremea conflictului romano-bulgar...
La cunoscuta ospatarie Enache, in compartimentul popular, unde unele feluri de bucate se servesc si cu jumatatea de portie, se afla, catra ora doua dupa amiazi - ora la care toata lumea de rand a plecat de la dejun - o companie de patru tineri, urmand o disputa destul de animata.
Cine sunt acesti tineri ?
Asta putin importa. Sa zicem ca-i cheama A., B., C. si D.
Ce sunt acesti tineri ?
Asta importa mai mult, si asta o s-o intelegem, daca vom urma cu atentie calduroasa lor disputa.
Sa ascultam...
A. (catra D.) - Poftim ! doua fara douazeci si cinci ! Unde e ?...
D. (foarte ingrijat) - stiu eu ?... in orice caz, nu stric eu !
A. (catra D.) - Da cine ? eu ?...
B. (catra D.) - Dumneata strici, fireste ! Daca nu erai dumneata, nu-i pierdeam urma ! nu ne scapa asa !
C. (catra D.) - Daca dumneata nu te simteai capabil sa-l aduci negresit, de ce te-ai bagat ?
D. - Domnilor, eu va spun ca vine, mi-a zis ca vine, dar ca nu ne mai spune nimic. I-am promis pe parola de onoare ca nu-l mai intreb nimic, si mi-a promis negresit sa dejuneze aci cu noi: trebuie sa vie ! peste putinta sa nu vie !... Cate ceasuri sunt ?
C. - Doua fara douazeci !... (dezolat) Nu mai vine !
A. si B. (dezolati) - Nu mai vine !
C. (catra D.) - Pentru ce n-ai stat la use, sa-l iei in trasura cand a iesit ?
D. (dezolat) - Am stat. la usa dinspre Doamna Balasa, pe unde iese totdeuna...
B. - Ei ?
D. - Am stat pana la unu... A-nceput ploaia... Am reintrat in palat, l-am cautat la biuroul lui.. Plecase !...
A. - Iesise pe usa principala dinspre cheiul Dambovitii !
B. (catra D.) - Vezi ca esti zevzec ?
D. - De ce, domnule ?
B. - Fiindca trebuia sa banuiesti ca-ti poate scapa... De ce l-ai pandit la usa palatului ? Nu stiai ca palatul mai are si alte iesiri ? Trebuia sa-l astepti la usa cabinetului cand iese... Ai vazut cum ti-a tras chiulul ?
Oricine intelege, crez, din aceasta fierbinte convorbire, ca cei patru tineri nu pot fi decat niste infatigabili reporteri de ziar, si ca persoana careia i-au pierdut urma, fiindca a stiut sa le scape cu atata dibacie, nu poate fi decat inteligentul jude de instructie de pe langa onor. trib. Ilfov, simpaticul meu amic J. Th. Florescu, care a mandat si ordonat tutulor agentilor fortei publice sa-i aduca, de unde or sti, pe numitii Boris Sarafoff, Vladimir Kovaceff, D. Davidoff, D. Troleff, D. Iconomoff si Al. Burlacoff, pentru a fi ascultati asupra inculparilor ce li se aduc pentru faptele prevazute si penate de art. 47 combinat cu art. 226 si 332 din cod. pen. !
Dar pana sa execute agentii fortei publice ordinul neobositului jude de instructie, sa urmam a asculta disputa tinerilor reporteri...
C. - Domnilor, ora este doua fara un sfert... Crez ca e de prisos sa mai asteptam... (Cu ironie:) Sa multumim amicului D... de inteligenta cu care a stiut sa conduca urmarirea omului nostru si sa mergem sa ne vedem de treburi.
A. si B. (cu mult sarcasm catre D.) - Mersi, monser...
D. - Dar...
Toti ceilalti trei - Mersi, monser, si la revedere...
Zicand acestea, pornesc sa iasa. Dar D., atins pana-n suflet de malitiozitatea confratilor, li se pune in cale si, emotionat, dupa ce a facut, incruntandu-si fruntea, apel la o inspiratie, le zice cu un ton suprem:
- Domnilor ! un moment... stiu unde este !... Cate ceasuri sunt ?
- Doua fara zece.
- Stati aci ! Va conjur sa ma asteptati o jumatate de ora... Daca la doua si douazeci nu sunt cu el aici, atunci... va dau voie sa nu ma mai stimati... Ma duc ! Vi-l aduc ! ! Trebuie sa vi-l aduc ! ! !
si zicand acestea, omul ranit de sarcasmul confratilor, si iritat de chiulul fugarului urmarit, a pornit ca glontul unui anarhist.
Desi sceptici in privinta rezultatului promis cu atata avant, cei trei confrati se hotarasc sa astepte, si, pentru a scurta chinul asteptarii, comanda o semi-baterie cu sifon. Dar n-apuca sa vina baiatul, si o birja, cu cosul ridicat si cu burduful tras, se opreste din goana mare dinaintea ospatariei. Un moment, birjarul, un muscal, vorbeste cu musteriul, apoi desprinde burduful. Musteriul se da jos si intra in compartimentul popular al ospatariei. Muscalul a si plecat.
Musteriul cel nou este un om inalt si bine facut; ochi patrunzatori, fruntea mica, incadrata intr-un par aspru si des, de coloare castanie batand in roscat ruginiu; barbia si buza incadrate asemenea in niste mustati si o barba de acelasi fel si aceeasi coloare. E imbracat intr-un chip neobisnuit in orasele europene, - haine de dimie groasa, tivite cu siret de lana, dar croite tot nemteste, insa cam nepotrivite pe trup; pe d' asupra, un fel de ipingea de aba pentru vreme rea; in cap, o sapca de plisa neagra cu cozoroc de piele, cum sunt sepcile birjeresti; in picioare, cizme mari, raspandind mirosul caracteristic al iuftului rusesc ingrijit cu untura de peste.
Acest tip exotic, de o infatisare foarte hotarata si energica, atrage fireste atentia de argus a celor trei tineri confrati, cari-si schimba, ca niste fulgere, priviri arzatoare de mirare si curiozitate. Tipul se duce la o masa mai departe de ei, langa fereastra, trage cu precautie perdeluta - care, in compartimentul unde se servesc unele feluri de bucate si cu jumatatea de portie, sta totdeuna data la o parte - si da sa se aseze pe scaun. in miscarea ce face ca sa-si ridice vingherca de la spate asezandu-se, ii cade din buzunar, facand mult zgomot, un revolver de calibru mare, ca revolverele militaresti, impreuna cu o carta de vizita. Vadit contrariat de aceasta si neputandu-si ineca o exclamatie de necaz, s-apleaca, ia repede arma si o pune la loc in buzunar. Apoi, bate tare in masa.
Baiatul intra cu semi-bateria comandata de cei trei confrati, le-o aseaza pe un scaun si trece la noul sosit.
- Listi ! zice tipul cu tonul aspru si cu un pronuntat accent strain. Baiatul da lista.
- tuici si ciorbi schembe si ardei ! comanda tipul.
Cei trei confrati privesc aiuriti, pe cand tipul, ca si cum ar pricepe ca este obiectul celei mai diabolice scrutari, isi muta scaunul, intorcandu-le spatele.
- Carta de vizita a ramas jos ! sopteste unul dintre confrati. Uite, jos ! intre piciorul scaunului, la stanga, si-ntre piciorul mesei, la piciorul lui...
in adevar, tipul, grabindu-se sa-si ridice arma, a uitat jos carta de vizita.
- Ce-i de facut, sa punem mana pe ea ?
- Bine sa-i fie lui d. judecator ! Vezi ? daca nu fugea de noi si venea sa dejunam impreuna !... Vezi ce a pierdut !
- si dobitocul de D... alearga cine stie pe unde dupa dumnealui !
- Atat mai rau pentru ei ! si atat mai bine pentru noi !
- Ce-i de facut ?
- Ce-i de facut ?
- Ce-i de facut ?
Toate aceste replici se urmeaza pe soptite foarte repede, pe cand tipul, care si-a mancat ciorba de schembea, comanda:
- Varzi ! portii mare, mi ! si ardei si vin !
- si pe urmi ? intreaba baiatul.
- Pi urmi, fleici si ardei !
Pana sa execute baiatul comanda, tipul se scoala de la masa lui si, cu mainile la spate, se duce sa se uite la reclama ilustrata, atarnata pe peretele dimpotriva. Unul dintre confrati se scoala si se repede spre masa de la care s-a ridicat tipul; dar tipul iute se-ntoarce la loc, il ajunge la masa, tocmai cand vrea sa s-aplece spre piciorul din stanga al scaunului, si-l impinge binisor, dar cu destula putere, la o parte. N-a trebuit mai mult decat trei-patru secunde, ca sa se savarseasca aceasta manopera. Tipul se asaza la loc pe scaunul lui, de asta data cu mai multa precautie ca intaia oara, iar tanarul ziarist merge sa faca asemenea la masa lui. De asta data carta de vizita nu se mai vede; a disparut sub talpa ciubotei din stanga a stapanului ei. Confratii isi musca buzele.
- Sa dam de stire politiei !
- N-am facut nimic !... Trebuie sa stim noi mai intai cine e tipul asta. Daca este ce banuiesc eu, apoi atunci captura lui s-o facem noi... si atunci sa pofteasca iar d. judecator sa ne mai faca fasoane !
- Unde dracul e dobitocul de D... ?
- E doua si jumatate...
- Crezi ca mai vine ?... E rusine sa se-ntoarca singur...
Pe cand soptesc acestea tinerii nostri, tipul se scoala si, trecand pe langa ei, cu capu-ntors fara sa-i priveasca, iese, cine stie pentru ce, pe uscioara care duce in dosul ospatariei. A iesit urmarit de privirile celor trei confrati, si n-a apucat sa se-nchiza bine uscioara dupa el, si toti trei au dat sa se repeaza la piciorul stang al scaunului... Nenorocire ! Carta de vizita lipseste din locul stiut.
- I s-a lipit de talpa cizmei ! zice unul dezolat.
si toti se-ntorc in loc, si toti dau un tipat de triumf... in adevar, carta s-a lipit de talpa cizmei; dar cizma trecand pragul uscioarei, carta s-a dezlipit. Este colo jos, murdarita de noroiul de pe talpa, dar sclipind totusi ca un soare stralucitor. O ridica si - ce citesc ?

Boris Sarafoff, president de Comite macedo-andrinopolitain, Grand Maitre etc. etc.

El ! Boris Sarafoff ! la Bucuresti ! ! Boris Sarafoff ! ! !
- Boris Sarafoff trebuie prins ! prins de noi !
Cat e de scurta viata omului, progresul n-ar fi fost posibil, daca omul n-ar fi avut darul sa invete din pateala altuia, sa se foloseasca de experienta aproapelui sau. Astfel, o amintire trecu ca un fulger prin mintea celor trei tineri confrati: cum scapase judecatorul de instructie din manile amicului lor D... ? - foarte simplu: pe cand D... il pandea, de buna-credinta, la o use de iesire a palatului, d. judecator iesise pe alta. Dar daca D... ar fi avut inspiratia sa-l pandeasca la usa de iesire a cabinetului, pe d. judecator, asa e ca nu-i putea scapa ? Prin urmare: numai o use de iesire are ospataria Enache ? Nu ! are trei. Care va sa zica, daca, pe cand dansii il asteapta pe Sarafoff in compartimentul unde se servesc unele mancari si cu jumatatea de portie, ii vine numitului Sarafoff inspiratia sa plece pe alta iesire ?
- Dar nu si-a terminat dejunul... A comandat fleica...
- Ce-are a face ! A simtit ca e banuit si fireste a renuntat la fleica.
- Dar cum sa plece ? nu si-a platit socoteala...
- Ba ce ! un asasin sa mai aiba asa scrupuluri...
- Dar ipingeaua si-a lasat-o-n cui... trebuie sa vie sa-si ia ipingeaua ! mai ales ca afara e ploaie teribila.
- As ! un om asa de indraznet ca Sarafoff are sa se teama de ploaie ! vezi bine !
Se-ntelege ca toate aceste rationamente, pentru care mie-mi trebuiesc atatea cuvinte greoaie, s-au savarsit intr-o clipa printr-o schimbare de priviri - tot asa, intr-o noapte adanca, la sclipirea fulgerului, se vede o cale limpede. Nu e vreme de gandit prea mult ! Cei trei confrati ies pe urmele lui Sarafoff, trec pe langa bucataria ospatariei si merg spre fund, sa se puna de-aproape la panda. La zgomotul pasilor lor, raspunde o tuse infundata: Sarafoff n-a scapat ! Sarafoff este acolo ! il asteapta...
- Dar daca sparge zidul si iese prin curtea de-alaturi ?... sopteste unul.
- Mai asteptam cateva momente si, daca nu iese, spargem usa, intram dupa el si-l scoatem de urechi afara !
Sarafoff nici gand n-a avut sa fuga... Apare foarte linistit... Cu aceasta isi sustine totdeuna prestigiul un om reputat indraznet - cu linistea. La infatisarea lui Sarafoff, care tine mana dreapta in buzunarul unde e revolverul, cei trei confrati fac un pas inapoi; el inainteaza un pas; ei fac doi inapoi; el doi, ei trei... Aceasta, nu doar de lasitate... E o tactica prudenta: vor sa-l inconjure, sa-i ia orice posibilitate de miscare, sa-i taie toate iesirile. Astfel, unul merge la portita gangului de serviciu, altul la usa compartimentului celui mare, si celalalt la usa compartimentului unde Sarafoff s-a intors, s-a reasezat la masa si continua sa dejuneze cu linistea celei mai nevinovate constiinte. A ! criminalul ! Dar de data aceasta nu mai scapa ! El va fi prins de cei trei bravi jurnalisti, cari-l vor da pe mana justitiei implacabile si incapabile a-l apuca fara ajutorul lor. si cu aceasta ocaziune, se va vedea o data mai mult cat se poate castiga cand totul merge dupa principiul asa-numitului "schimb de bune procedeuri". Daca in trista afacere bulgaro-macedo-romana, justitia a facut colosale servicii presei, apoi, in schimb, presa, prin cei trei valorosi membri ai ei, va fi facut un serviciu imens justitiei, dandu-i in mana pe numitul Boris Sarafoff, creierul si sufletul infernalului complot bulgar, pentru a fi ascultat asupra inculparilor ce i se aduc pentru faptele prevazute si penate de art. 47 combinat cu art. 226 si 332 din cod. pen. Sarafoff a terminat dejunul si a platit socoteala. Dupa reverentele ce i le face baiatul care a primit plata, se poate crede ca Sarafoff a fost galantom si a dat un bun bacsis. Tanarul reporter, care sta la panda, simte un fior: Sarafoff s-a ridicat de pe scaun... Desigur vrea sa plece... A sosit deci momentul suprem. Daca asasinul, vazandu-se in fata primejdiei de a fi prins, in desperarea lui, trage ? ... Un asa om e capabil de orice ! Dar prima emotie trece: tanarul vede ca Sarafoff n-are deloc intentia sa plece, si mai observa ca bulgarul n-are catusi de putin aerul ca ar lua seama la dansul.
Sarafoff s-a ridicat de la masa si se plimba de colo pana colo, parca ar astepta pe cineva ! Asta ar fi si mai frumos ! Ar avea haz sa fie aici, la Enache, convocat comitetul macedo-andrinopolitan.
"Sa asteptam dar !" isi zice tanarul.
Cateva momente se petrec fara ca sa se schimbe ceva, material sau psihic, in situatiunea aceasta asa de incordata. Dar o birje se opreste dinaintea ospatariei, si din birje se coboara tanarul D... care a alergat pana acuma dupa judecatorul de instructie. Confratele din use il intampina, si cu tonul inecat:
- Ci, haide, nene, odata ! pentru numele lui Dumnezeu ! unde umbli ? Asa e ca nu l-ai gasit ?
- Nu, monser, am umblat ca un nebun peste tot; imposibil sa-l gasesc ! parca s-a ascuns in pamant !
- Putin ne pasa acuma de dumnealui !... Uite-te bine la omul acesta !
si, zicand asta, arata pe bulgarul care, cu mainile la spate, se uita la reclama ilustrata din perete.
- Un bulgar, probabil !
- Da, un bulgar... stii cine anume ?
- Cine ?
Drept raspuns, confratele arata foarte discret carta de vizita plina de noroi. D... da un tipat... Bulgarul n-aude n-a-vede. Se intoarce in loc si urmeaza sa se plimbe cu manile la spate de colo pana colo...
- Ce facem ? intreaba D... uimit.
- il pandim aci.
- il denuntam politiei.
- Peste putinta ! Ai rabdare... Trebuie sa avem rabdare... Sarafoff asteapta aici pe Kovaceff, Davidoff, Troleff, Iconomoff si Burlacoff...
- De unde stii ?
- Ce-ti pasa ? Aici e convocat comitetul macedo-andrinopolitan... Trebuie sa-i prindem pe toti... Daca dam acum alarma, stricam tot ! Trebuie s-avem rabdare !
- Dar ceilalti unde sunt ?
- Membrii comitetului ?
- Nu ! baietii nostri.
- Sunt la posturile lor... Noi nu suntem zevzeci ca dumneata, sa lasam iesirile neocupate. Pana sa protesteze D... contra acestei rautati, o alta birje se opreste in fata ospatariei; este muscalul care l-a adus aci adineaori pe prezidentul comitetului macedo-andrinopolitan. Un tip absolut bulgaresc coboara si intra...
- Kovaceff ! sopteste tanarul confrate catre D... Kovaceff se apropie cu mult respect de Sarafoff si-i spune foarte incet ceva la ureche.
- Trebuie sa pice si ceilalti ! sopteste tanarul jurnalist. Dar Kovaceff ia ipingeaua din cuier si o tine lui Sarafoff, care o imbraca pe maneci.
- Vor sa plece !
- Pleaca !
- Opriti-va, asasinilor ! striga cei doi confrati taindu-le drumul spre use. Dar asasinii indrazneti ii imping, facandu-si loc de trecere.
- Sariti ! Asasinii ! Sarafoff ! ! ! Kovaceff ! ! !
Ceilalti doi confrati alearga la acest zgomot, urmati de toti baietii de la Enache. insa, pana sa soseasca toti, Sarafoff si Kovaceff au biruit si au reusit sa ajunga la trasura lor... in lupta, Sarafoff si-a pierdut peruca si, punand un picior pe scarita trasurii, cand vor toti sa-l inhate, isi smulge barba.
Toata lumea ramane trasnita.
- Cine ?... Cine ? !... Cine e Sarafoff ? !
- ... Este inteligentul judecator de instructie, care stie sa scape cu atata dibacie de urmaririle reporterilor ! este simpaticul nostru amic J. Th. Florescu, care a mandat si ordonat etc. etc.
- Dar Kovaceff ?
- Grefierul lui Sarafoff. Profitand de aiurirea urmaritorilor sai, Sarafoff s-a suit cu Kovaceff in birja si striga muscalului:
- Mana iute, gaspadin ! Birja porneste in goana... Tanarul D... se acata ca strengarii de la mahala dinapoia trasurii.
- Da cu biciul dindarat ! striga Kovaceff.


Universul, 25 august 1900




Boris Sarafoff


Aceasta pagina a fost accesata de 1510 ori.