C.F.R.

C.F.R.

de Ion Luca Caragiale


Doi amici, Nita si Ghita, sed la o masa in berarie si vorbesc incet despre cine stie ce. Usa stabilimentului se deschide cu zgomot, si intra foarte vesel un musteriu nou, un om mai mult tanar ca batran. Dupa toate aparentele, soseste dintr-un alt stabiliment similar, unde trebuie sa fi staruit mult. Noul-sosit se uita la mesele ocupate, pare c-ar cauta o cunostinta, si-si opreste in sfarsit privirile asupra celor doi amici. Cu pas mai mult hotarat decat sigur, vine drept la masa lor.

Musteriul cel nou ingaleaza silabele, pe unele prea slabe neglijandu-le chiar de tot.

Musteriul: Salutare, neica.

Nita si Ghita: Salutare.

M.: imi dati voie?

N.: ...Poftim.

M.: Nu va deranjez, ca'va s'zica.

G.: ...Nu.

M.: Vorbeati ceva secret?

G.: ...As!

(Tacere.)

M.: Frate... o fi tarziu?... ca pe-al meu l-am dat sa-l dreaga...

N.: Unu fara un sfert.

M.: Umbli regulat?

N.: Dupa gara.

M.: ...Mita acu trebuie sa fie... Cat ai zis ca e?

G.: Unu fara un sfert.

M.: ...intre Ghergani si Contesti... Am lasat-o sa plece cu seful... (Bate tare-n masa.) Bine, frate, eu nu beau nimic, ca'va s'zica?... Da-mi o halba...

(Nita si Ghita se uita unul la altul, intrebandu-se reciproc din ochi cine este amicul.)

Amicul (ciocneste halba cu paharele amicilor si bea): Pardon... un moment. (Pleaca.)

G.: Cine e amicul? il cunosti?




N.: Nu.

G.: E cam trecut...

N.: Ce cam! e bine de tot.

Amicul (se-ntoarce la loc): Frate, e tarziu? Cate sa fie?

N.: Unu si zece.

A.: Acuma sunt in gara la Titu: mananca gogosi la madam Mari ca'va s'zica.

G.: Cine, nene?

A.: Mita, nu ti-am spus?... Baiete, o halba.

N.: Frate, cine e Mita asta? fa-ma sa-nteleg.

A.: Cum? nu stii?

N.: Nu.

A.: Nevasta-mea, frate.

G.: Bine, nene, nu ti-e frica s-o lasi singura noaptea pe drum?

A.: Pai nu ti-am spus ca nu e singura?... e cu seful...

N.: Bine-bine, intelegem noi, dar... in sfarsit, tocmai d-aia... parca ... de... o femeie singura...

A.: N-ai grije! Cupeu separat... Intri, inchizi lumina, tragi perdelutele si te-ncui pe dinauntru: cupeu de servici, ca'va s'zica sepa'at! (Face cu ochiul.) Poti sa dormi pana dincolo de Filiasi... Trenul 163... al mai bun pentru noi asta e: trenul 163... (Cei doi amici rad.) Cate sunt acuma?

N.: Unu si jumatate trecute.

A.: A plecat din Titu... A trecut si de Matasaru. Mita acu trebuie sa-i traga la soamne...

G.: Da' seful?

A.: si seful... Pardon... un moment. (Pleaca.)

N.: E dulce.

G.: Barbat de zahar.

N.: Stai, sa vedem ce fel de persoana e Mita.

A. (se-ntoarce la loc): Singura, n-as lasa-o eu! stii! femeie tanara, nu face sa umble singura... Sunt magari cari n-au manera si...

G.: ... Daca o fi si curatica.

A. (pufneste de ras): Curatica!... Mita, curatica!... Ce vorbesti, dom'le? imi pare rau... Frumoasa, dom'le! ingheata putul... Stai, sa vezi... (Se cauta in buzunar, scoate portofelul si din portofel o poza, pe care o trece amicilor. Amicii privesc lung poza cu niste ochi plini de admiratie.) Ei? asa e?


N.: Strasnica, domnule!

G.: Minune!

A. (mandru): As! poza e moft! s-o vezi in natura, dom'le... e ceva, ca' va s' zica... Ma rog, destul! s-o vezi in natura!

N.: E nalta?

A. (cu siguranta): Potrivita.

G.: Blonda?

A.: Aur, nu altceva. Uite par! Crezi ca-l face cu fierul? As! natur... S-o vezi dimineata, cum dracuieste, ca nu si-l poate descurca... E lucru mare!

N.: De cati ani e?




A.: Cam de cati zici d-ta, dupa poza?

N.: De vreo douazeci si cinci.

A.: Vezi?... si mai zici ca-n poza te flateaza... N-a-mplinit nici douasunu.

G.: Fie, nene, sa va traiasca! ati stiut ce-ati ales... si o iubesti?

A.: Ei, bravos!... Cum sa n-o iubesti!... E lucru mare, domnule, cand iti spui. Apoi in gara la noi, e comedie! Toti pasajerii, cand trece trenul ziua, toata lumea, uite asa intoarce capul si se uita la ea, la fereastra - ca stam sus in gara.

N.: Da'... seful unde sade?

A.: Tot sus.

G.: seful e familist?

A.: As! Nu vrea sa se-nsoare; zice ca nu tine la femei. Ce mai rade Mita de el, e lucru mare! Mereu il tachineaza, si sa vezi ce e frumos, ca el se supara! Odata, nu stiu cum l-a tachinat, ca s-a certatara strasnic - n-a vorbitara... o zi-ntreaga...

N.: si pe urma?

A.: Pe urma s-a-mpacatara; trebuia sa se-mpece, n-avea-ncotro! daca mancam impreuna, ca'va s'zica! stii, vine de sta cineva vizavi la masa... nu se poate! A stat ei seriosi cat a stat, si ma faceam si eu serios, si zice seful: "Pardon, maser, v-am calcat!" si pe urma ne-a pufnit pe toti rasul...

G.: Da' seful ce fel de om e?

A.: Foarte bun baiat...

N.: Nu adica de bun; dar ce fel de om e? in varsta?

A.: Ei as?... nici de treizeci de ani... Sa vezi, dom'le, frumusete de baiat! Stai, ca am uitat sa vi-l arat. (Scoate iar portofelul si din portofel o alta poza.) Uite. (Amicii iau poza si o privesc cu oarecare gelozie.) Asa e?

G.: Voinic barbat!

A.: As! sa-l vezi in natura. Mai nalt ca d-ta si inca in poza nu iese rosu!... Sa-l vezi cand isi pune sapca rosie, asa cam la o parte... Strasnic, dom'le! mustatile alea negre ca abanosul si niste sprancene! Cand trece trenul, toate cocoanele cu ochii la el, sa-l soarba si mai multe nu! Daca n-ar avea sapca rosie, l-ar deochea diavolitele!

N.: Da', scuza-ma, ca te-ntreb, copii aveti?

A. (razand foarte tare): Ce vorbesti, nene?... sunt insurat numa de cinci luni...

N.: Asa?... apoi atunci nu e vremea pierduta; o sa aveti...

A.: Asa nadajduim si noi... Cate ceasuri sunt?... ia vezi.

G.: Doua s-un sfert.

A.: Acuma intra in Leordeni.

N.: Ma rog, da' dumneata ce esti acolo la gara?

A.: Eu?... magazioner... Mai luam un rand?

G.: E cam tarziu; maine am cantilerie de dimineata...

A.: Numa un rand... Baiete! trei...

N.: si acuma esti in congediu?

A.: Ce conged!... Ce sa mai cer conged! Ma-nvoieste seful cand vreau sa plec. Pot sa lipsesc si cate trei zile; mai ales acuma, cu criza asta, nu prea e atata de lucru!

G.: Nene, da-mi voie sa-nchin in sanatatea sotiei dumitale... Sa va traiasca!

A.: Mersi!

N.: si eu inchin in sanatatea sefului d-tale... Sa va traiasca!

A.: Mersi!




G. (da sa bea, ii rasare si pufneste): Nene! (Cu multa caldura): Nene! Lasa-ma sa te pup! (Se pupa cu magazionerul.) Esti mai dulce ca mierea! (Rad toti.) Mult as vrea sa cunosc pe seful si pe sotia d-tale! (Cu duiosie): Ce-or fi facand ei acuma?

A.: Dorm tun... Cate ceasuri ai?

N.: Trei fix.

A.: A intrat in Pitesti... La Pitesti sta treistrei de minute...

(Cei doi amici il imbratiseaza pe rand si-l pupa cu multa caldura.)

G.: Nene! esti un om fericit!... sa traiesti!

A.: Asta, ce-i drept, asa e... sunt fericit, slava domnului! Nevasta frumoasa am, sa-mi traiasca! slujbusoara bunicica am - de! orisicat sa zici, magazioner... daca nu curge, pica! de sef incai, ce sa mai zicem! ti-este ca si un frate, odata ce ti-e cumnat, ca'va s'zica!

(Amandoi amicii, dupa ce au ras tare, raman foarte nedomiriti.)

N.: Cum, cumnat?

A.: Daca-i fratele Mitii!... Da' ce credeai?

G.: Atunci, n-am facut nimic...

A.: Cum, n-am facut nimic?

N.: Noi gandeam...

A.: Cum, nene? Apai daca nu-i era frate bun, se putea? Cum, adica? Era sa las asa mandrete de femeie... noaptea... cu asa frumusete de barbat?.. in cupeu de servici!... (face cu ochiul) sepa'at, ca'va s'zica!... (rade cu multa pofta) stii ca-mi place!... Cate ceasuri ai?

N.: Ce-ti pasa?

A.: Vorba e, vreau sa stiu unde e Mita acuma.

N. (plictisit): Trei si jumatate trecute.

A.: A plecat din Pitesti... Ai sa mergem undeva, sa bem cate un jvart.

G.: Nu mai mergem.

A.: De ce?

N.: Nu mai ai nici un haz !


Universul, 26 noiembrie 1899



C.F.R.


Aceasta pagina a fost accesata de 7632 ori.