Cam tarziu ...
de Ion Luca Caragiale
Tarziu de tot in noapte, trei vechi prieteni stau de vorba intr-o berarie - despre ce?... Ei! despre ce pot sta de vorba trei romani asa de tarziu?... despre politica, fara-ndoiala.
in toiul discutiunii, vorbind despre noul impozit asupra tuicii, printr-o asociatiune de idei inexplicabila altfel decat numai prin telepatie, unul dintre ei, ca si cum s-ar intoarce cu gandul de foarte de departe, zice tam-nisam:
- Frate, ce s-o fi facut Costica?... Costica Panaite... stii...
- Costica Panaite?... zice altul. Curios lucru! Cum ti-a venit?... Tocma la el ma gandeam si eu, la Costica Panaite.
- Domnule, zice al treilea; asta este ceva care sa o spui ori la cine, nu te poate crede. La cine credeti ca m-am gandit eu acuma, cand ai intrebat dumneata intai: "Frate, ce s-o fi facut Costica?"
- ?...
- La Costica, domnule... la Costica Panaite!... Comedie!... Asa e... Ce s-o fi facut bietul Costica?
- E in provincie... la o mosie, mi se pare... S-a apucat de comert... Nu l-am vazut, poate, de opt ani... Dar e curios lucru, domnule, cum sa ne aducem aminte de el, asa...
si toti trei prietinii tac si stau mirati pe ganduri. Cata vreme nu vorbesc, gandurile lor umbla departe pe cararile pe cari ei le-au batut odinioara in tinerete, intovarasiti de Costica Panaite; si cu cat mai mult umbla acele ganduri, cu atat le reinviaza in fata, din ce in ce mai palpabila, figura vechiului prietin cu toate atributele ei caracteristice.
Cand figura amicului Costica s-a-ntrupat intreaga in imaginatia lor, toti trei ii zambesc cu dragoste, si unul dupa altul:
- Ei! as!
- Parol?
- Ce! esti copil!?
Dar, ca prin minune, de la usa berariei de-afara, se aude ca un ecou un glas strain:
- Ce! esti copil!?
Toti trei raman incremeniti la auzul acestui ecou ce pare ca vine dintr-o alta lume care a fost si nu mai este.
Pana sa se domireasca prietenii, iata ca apare in usa berariei o figura joviala de provincial, un roscovan parlit de soare, urmat de un birjar. Birjarul staruie:
- Conasule, de la gara...
- Ei, as! zice roscovanul.
- E doi franci...
- Parol?
- Taxa, conasule!
- Ce! esti copil!?
- Costica!... Costica este!...
- E Costica! striga prietenii, si se ridica toti trei, si se reped sa-l ia-n brate, si-l saruta care mai de care cu mai multa caldura.
Dar Costica se-ntoarce catra birjar:
- si ce poftesti acuma?
- inca un franc.
- Ce! esti copil!?
si zicand aceasta, da un franc birjarului, si se-ntoarce catra prieteni, cari iar il saruta.
Se asaza toti la masa in culmea veseliei.
- Ma, Costica!... stii tu la cine ne-am gandit noi toti trei adineaori?... de cine am vorbit noi acuma pana sa intri tu?
- De cine?
- De tine.
- Ei, as!
- Zau, de tine.
- Parol?
- Parol!
- C-est' copil?
Nu mai trebuie sa spunem ca sosirea iubitului Costica goneste orice gand de plecare acasa, si ca imediat se comanda patru halbe, dupa care incepe o ancheta in regula asupra activitatii lui Costica in toata vremea indelungata de opt ani, de cand lipseste din Capitala.
Din aceasta ancheta, rezulta deocamdata ca simpaticul amic, dupa ce a renuntat acum opt ani a mai sustinea licenta in drept, s-a hotarat a imbratisa cariera de cultivator de pamant, si s-a dus sa exploateze o mosie de munte in tovarasie cu un unchi al lui; in tot timpul de opt ani, n-a mai venit la Bucuresti decat de doua-trei ori, cand, desi a stat aci cate o saptamana, nu a avut placerea sa-ntalneasca pe vechii lui prietini, fiindca "s-a-ncurcat cu altii!" si ca acuma e foarte multumit ca i-a putut in sfarsit revedea.
Dupa tonu-i de extrema jovialitate, dupa ochii lacramosi si maniera cu care articuleaza vorbele, se vede bine ca d. Costica s-a mai intalnit asta-seara si cu alti prietini.
Continuand ancheta, se descopere ca simpaticul amic a sosit asta-seara cu un tren intarziat; ca de la gara, s-a suit in tramvai; a mers pana in colt la Matache Macelaru; acolo, simtind ca-i e foame, s-a dat jos, sa ia un mezelic, la o bacanie in colt; acolo a-ntalnit niste vechi prieteni, cari beau must, si a baut si el...
- Vrea sa ma-ncurce dumnealor... Zice: "inca un rand!" zic: "C-esti copil!?"
S-a suit apoi in birja, a lasat geamantanul la Metropol si a venit aci. Ceea ce e curios e ca si dansul avea o presimtire; venind in birje dinspre Matache Macelaru catre centru, ii trecusera prin gand atatea si-atatea amintiri de pe vremea cand petreceau toti patru, studenti saraci, impreuna.
- Ei! frumoase vremuri! exclama unul.
- Ei, as! raspunde amicul Costica.
- Nu mai apucam noi asa vremuri! zice altul.
- Parol? intreaba Costica.
- S-a dus! suspina al treilea... Am trei copii, Costica.
- C-est' copil!?
si iarasi un rand de halbe, si iara urmeaza inainte ancheta, dovedind ca simpaticul Costica a venit la Bucuresti cu o afacere foarte importanta; ca a plecat de-acasa acum cateva zile, cu intentia sa soseasca chiar a doua zi in Capitala. De ce n-a sosit decat peste trei zile si jumatate, se explica usor.
De la mosia lui, din varful muntilor, este o distanta de cincizeci si mai bine de kilometri cu trasura pana la Ploesti.
S-a abatut la Valenii de Munte si s-a-ncurcat o noapte; apoi a ajuns la Ploesti; s-a abatut pe la Valea Calugareasca, la un prietin, cu ocazia culesului; s-a incurcat o zi s-o noapte; prietenul a vrut sa-l mai tie, ca sa vie amandoi in Bucuresti; dar Costica i-a zis: "C-est' copil!?" si a plecat.
- imi par' rau ca va-ncurcati la bere, zice Costica; bine, nene, acu e vreme de bere? Ai la o... mustarie, frate...
- Fugi, nene, ca mustul strica stomacul! zice unul.
- Ei, as! raspunde Costica.
- Nu m-am bolnavit alaltaieri din doua pahare! zice altul.
- Parol?
- Cea mai infama bautura! zice al treilea.
- C-est' copil !?
Dupa o pauza, Costica intrerupe tacerea:
- Frate, n-au astia un mezelic, ceva? nitica pastrama...
- ti-ai gasit! la berarie, pastrama...
- Da ce?
- Crenvirs!
- Ei, as!
- Or salam...
- Parol?
- Ori svaiter...
- C-est' copil?
si ancheta isi reia cursul.
Mosia unde Costica face "agricultura de fan si de prune", este asezata intr-unul din cele mai salbatice si mai sublime puncte ale Carpatilor; acolo, in creierii muntilor, traieste el de atata timp foarte multumit, departe de zgomotul Capitalii...
- Bine, Costica, vara ca vara; dar iarna, nu ti-e urat?
- Ei! as!...
- N-as putea iarna sa stau nici o saptamana...
- Parol?
- in salbatecia aia...
- C-est' copil!?
inca un rand de halbe...
- Ei, as!
- Ale din urma.
- Parol?
- si pe urma, un svart!
- C-est' copil!?
Pana sa se goleasca cele din urma halbe, un supliment de ancheta nu strica. Cat de important va fi acest supliment, se va vedea indata.
Prietenii tin sa afle pentru care afacere "foarte serioasa" a venit in Capitala munteanu lor. Nu le trebuie multa staruinta, ca sa obtina satisfactie curiozitatea lor. Costica a venit aci cu o petitiune iscalita de mai multe zecimi de cultivatori de prune: trebuie s-o dea maine unui deputat, s-o prezinte la Camera, ca sa opreasca votarea impozitului pe grad.
- Bine, Costica, acuma vii?... ai venit cam tarziu!
- Ei, as!
- S-a votat legea!
- Parol?
- Camerele s-a-nchis de sambata trecuta!
- ...'s' copil!?
Universul, 13 octombrie 1900
Cam tarziu ...
Aceasta pagina a fost accesata de 5967 ori.
