Cronica de joi

Cronica de joi

de Ion Luca Caragiale


Alaltaieri, in faptul zilii, ma destept tresarind: bate cineva foarte nervos la geam. stiu cine e si ce veste-mi aduce. E cumnatul meu, un tanar functionar la C.F.R. si poet liric in momentele-i pierdute. Sotia sa e insarcinata - a doua nastere; la cea dantaia, acum un an si jumatate, a avut impierioasa nevoie de forceps. Desigur, mi-aduce poetul vestea ca au inceput durerile unei nasteri mai grele decat a unei poeme lirice. De cu seara ne-am inteles sa ne dea de stire la primul semnal al multasteptatei usurari. Fusese o sarcina din cale-afara grea; pe langa asta, teama de un nou joc de forceps, apoi socoteala gresita a termenului, dezmintit de intarziere, toate contribuiau sa irite nerabdarea familiei si mai ales a femeii. De doua saptamani, tot asteptam zadarnic... E curios cum intarziarea sosirii momentelor grele inspira mai multa nerabdare decat a sosirii momentelor placute.

La prima ciocanire in geam, sar din pat. Nu m-am inselat. Deschid geamul. Au inceput durerile! Un fior rece, produs desigur de racoarea diminetii, ma furnica pana-n crestet. Poetul e foarte emotionat: se vad pe chipu-i urmele noptii nedormite si semnele fricei; ii clantanesc putin dintii.

Sa mergem. Am ajuns.

Pasim pragul cu ezitare. in odaie nu se aude inca nimica. Moasa ne intampina. Excelenta practiciana are tot sangele rece cerut; ea ne asigura ca este un caz normal; ca de asta data n-avem nevoie nici de doctor, necum de forceps; primele incercari au inceput.

Bine c-au inceput!

S-a facut ziua bine... Eu - am treaba la redactie: nu pot sa asist la ce se prepara. Las pe femei si pe poet si plec grabit. E pe la 8 dimineata.

Merg la afacerile mele, se-ntelege, mereu cu gandul la ce are sa se petreaca in lipsa mea.

Peste vreo doua ceasuri, pe la 10 a.m., o birja in goana dinaintea redactiei: ultime informatiuni! E cumnatul, care a sarit inainte de-a se opri caii. il intampin. E incruntat.

- Ei? intreb.

- A facut...

- in sfarsit!... Ce?

- Baiat.

- Bravo! sa-ti traiasca, zic eu usurat de grije.

El, mai incruntat:

- Da... dar...

- Dar ce?

- Dar mai are de facut inca unul.

- Doi?!

- Doi! zise omul dand din cap si clantanind... Moasa m-asigura ca nu e caz grav; dar, pentru linistea mea... fiindca sunt zdrobit de emotia prin care am trecut, te rog, aide sa cautam un doctor: nu ma simt in stare sa mai trec prin ce am trecut fara asistenta unui doctor.

Ne suim in trasura... Alearga... si goneste... in sfarsit, il gasim pe doctor... - inapoi, birjar!

Eu nu pot intra; eu - am alta treaba la redactie.

Peste un ceas, iar o birja - iar omul meu. De asta data, o figura oribila.

- Ei? Ce e? Ce-a spus doctorul?

- A spus ca... probabil... nu mai are inca unul de nascut.

- Atunci...?

- Ca... mai are inca doi... ca este un caz grav... o eventuala emoragie, frecventa in asa cazuri... ar fi o nenorocire... Ma duc.

si pleaca aiurit.

A doua nastere nu vine inca dupa optsprezece ceasuri. Dureri ingrozitoare fara rezultat. Nu mai merge! Fiecare moment de intarziare poate provoca emoragia. in fata pacientei, care se vaita cumplit, doctorul incepe sa arza forcepsul. La vederea acestei pregatiri, femeia da un racnet - o suprema descarcare de energie... apoi un tipat straniu de broscoi ragusit.

Al doilea! alt baiat. Uf!

Sa vedem acum pe al treilea.

Dar ce amagire! Doctorul ne anunta ca totul s-a ispravit: n-au fost trei gemeni - o greseala de auscultare.

Nu face nimica; s-asa-i bine; si numai cu doi nu strica!

Totul s-a petrecut cu noroc si toti suntem veseli: doi! doi baieti!

Ei? dar cum sa-i cheme?

Sa procedam in regula. Un consiliu de familie se constituie ad-hoc. Se proclama cu mare majoritate de glasuri, ca prezident, moasa, care, luand posesiune de jetul sau, promite ca va conduce dezbaterile cu impartialitatea-i cunoscuta.

Eu iau intai cuvantul si intr-o cuvantare pe atat de elocventa, pe cat e de erudita, propun sa se boteze copiii: Castor si Polux. Aceasta propunere e combatuta cu multa verva de leuza, care sustine ca numele acestea mitologice se obicinuiesc numai la canii de vanat, cel mult la pseudonime literare, iar nu la crestini.

Prea bine. Atunci am onoarea a face alta propunere. Aducandu-mi aminte de origina noastra ilustra de la Tibru, mi se indica neaparat doua nume: Romulus si Remus.

La aceasta, parintele gemenilor spune, cu mult temei, ca femeia sa nu este vestala. Adauga ca, daca e vorba sa dam copiilor nume istorice, atunci ar dori ceva din istoria noastra nationala sigura si pozitiva (aci, voi eu sa intrerup; moasa-mi impune tacere), iar nu nume din istoria fabuloasa si fantazista a antichitatii. Mihai si stefan - da!

Cer cuvantul! in starea in care se afla astazi chestiunea nationala, eu propun, daca e vorba de nume sacre din istoria profana, nu nume de acelea cari, pe langa glorie, ne amintesc tirania si iobagia. Sunt prea democrat pentru a ma multumi cu gloria. Vreau numele acelor martiri cari au luptat pentru sfaramarea tiraniei si abolirea iobagiei. Propun dar: Horia si Closca.

Tot consiliul e foarte emotionat. Din toate partile, si mai ales. din partea fericitului tata, se exprima regretul ca doctorul s-a fost inselat in parerea sa si ca n-am avut si un al treilea de botezat.

Inchipuiti-va, sa fi fost si un al treilea! Dupa Horia si Closca, Crisan - se impunea!

Din nenorocire, Crisan lipsind, sa nu mai vorbim de Horia si Closca.

Dupa lungi dezbateri, se adopta: Gheorghe si Dumitru, in amintirea fericitei mutari a celor doi gemeni in acest oras, unul dupa altul, tocmai in ajunul mutatului, cu o punctualitate mai vrednica de un batrin proprietar, decat de niste tineri chiriasi.

Care va sa zica: pur si simplu Gheorghe si Dumitru, ca toti crestinii.

Fie! Totusi, din dezbaterile acestea se va fi dovedit cel putin, cu prisos, sentimentele nationale si patriotice ale familiei noastre.

Chestiunea numelor o data rezolvita, sa pasim mai departe dupa ordinea zilei. A doua chestiune: ce profesie sa imbratiseze tinerii Gheorghe si Dumitru?

Urmeaza importante dezbateri, in cari se propun pe rand toate profesiile liberale, demonstrandu-se cu de-amanuntul foloasele si neajunsurile fiecareia.

Orele fiind inaintate, si neputand obtine dupa mai multe incercari un vot categoric, cadem cu toti de acord a ruga pe sfintii patroni ai tinerilor Gheorghe si Dumitru sa-i ajute a nu avea nevoie de nici o profesie liberala, facandu-i proprietari - profesie eminamente conservatoare.

in momentul cand fac aceasta dare de seama, mama, gemenii, tatal si moasa se afla bine, in afara de orice pericol.


Sara, Iasi, 1896, 1 nov.




Cronica de joi


Aceasta pagina a fost accesata de 851 ori.