Diplomatie

Diplomatie

de Ion Luca Caragiale


Ma-ntalnesc cu amicul meu nenea Mandache pe trotuar, la berarie.

- Salutare, nene Mandache.

- Salutare, neica.

- Ce stai asa pe ganduri?

- Eu? pe ganduri?

- Nu cumva te-a suprimat si pe dumneata?

- Ei, as!...

- Te vaz asa... distrat si cam nervos.

- Nu, frate; astept pe sotia mea, si nu mai vine; am mare nerabdare sa vaz daca a reusit si acuma... Daca reuseste s-acuma, halal sa-i fie!... ca ala e un ciufut...

- Cine e ciufut?

- Nu-l cunosti! unul de la care vrem sa cumparam niste case... A propos: de ce nu ne trimiti si noua acasa Moftul roman?

- Ba vi-l trimit bucuros.

- Grozav ii place sotiei mele sa-l citeasca...

- Vi-l trimit, nene Mandache; il vrei pe un an ori pe sase luni?

- Cum, pe un an ori pe sase luni?

- Da, abonament.

- Cum, abonament?

- Nu zici ca vrei sa te abonezi?

- Ce abonament, monser? de la prieteni sa ceri abonament?... Ce mare lucru! un numar mai mult ori mai putin.

- Cum, nene Mandache, gratis? se poate?... imi pare rau...

- Ce dracu nu mai vine, frate... Mare nerabdare am... Haz ar avea sa-l traduca si p-asta!... Daca-l traduce si p-asta... nu mai am ce zice: ma-nchin... Ce buna treaba ar fi!

- Ce treaba?




- Nu-ti spusei, frate! Este un ciufut batran, care are o pereche de case, depuse la credit pe zece mii de lei, si vrea sa se desfaca de ele, fiindca si-a facut altele mai mari... si cere peste credit sapte mii de lei. Eu i-am dat cinci... Nu vrea... De zece zile stam la tocmeala si nu vrea sa lase nici o suta de lei; dar nici eu nu-i dau nici cinzeci de lei mai mult...

- Ei, si?...

- Ei! si am trimis-o acuma pe sotia mea: sa vedem e-n stare sa-l traduca... Teribila e, domnule! are o diplomatie, domnule, e ceva de speriat... Curios sunt sa vedem...

- Adica, nene Mandache, cum vine vorba asta de diplomatie?

- Ei! uite, nene, este un secret, care nu poate sa-l aiba orisicare... Se uita asa nu stiu cum, si-l aduce pe om cu vorba, si iar se uita, si iar cu vorba, si iar se uita - e ceva de speriat, pe onoarea mea!... Dar aici e un caz mai greu: batranul e al dracului!...

- De unde stii? daca a reusit pana acuma diplomatia dumneaei, de ce adica n-ar reusi si acuma?

- Ei! nu! batranul e ciufut al dracului... Nu lasa el doua mii de lei!...

- Zi ca-ti lasa o mie, tot e bine.

- Apoi nu! sicul e sa lase doua. Aci s-o vedem cu diplomatia dumneaei... Cate ceasuri sa fie?

- sapte fara un sfert.

- Ce dracu face, de nu mai vine!... s-a dus de la patru... Sa stii ca nu-l poate traduce!...

- Ori s-o fi abatut si prin alta parte... La cate v-ati dat rendez-vous?

- Imediat ce-o ispravi, ori asa, ori asa.

- Apoi, trebuie sa ai rabdare, nene Mandache; daca e vorba de diplomatie, unde trebuie mai multa rabdare decat in diplomatie?

- Mi-e frica, monser, ca n-are sa-l poata traduce... si-ti spui drept, mi-ar parea foarte rau... Nu stii ce cascioara draguta...

- Sa v-ajute Dumnezeu s-o stapaniti!

- Ei! numa sa reuseasca...

- Daca intarziaza, tocma asta este un semn ca are sperante sa reusasca; aminteri, n-ar sta dumneaei degeaba.

- Apoi, vezi ca nu o cunosti... La ea nu merge asa agalea... merge iute... n-o cunosti... Sa vezi... Zilele trecute - ca tocmai ma-ntrebai adineaori daca nu m-a suprimat si pe mine - zilele trecute, ma cheama directorul nostru si zice: "Domnule Mandache, cu regret trebuie sa te anunt ca postul dumitale are sa fie suprimat pe ziua de 1 aprilie". ,,Cum se poate, domnule director? am zis eu; tocmai pe mine, care am servit cu zel si activitate, sa ma suprimati?" "Trebuiesc economii, domnule Mandache. Sunteti in biurou trei sefi de masa; ramane un sef la toate mesele si un sef de biurou, si-ntelegi bine, dumneata ca netitrat..." Ca har! ca mar! nu se poate si nu se poate! Ce fac eu? dau fuga acasa si-i spui nevestii. Alearga nevasta degraba, cere audienta la directorul, la secretarul general, la ministru, si cu diplomatia ei, ma-ntelegi, ii traduce pe toti...

- si nu te suprima...

- Stai, sa vezi... A doua zi, ma cheama directorul si zice: "Domnule Mandache, ai scapat! ti s-a luat in consideratie ca ai servit cu zel si activitate - esti mentinut in serviciu". Dar eu intreb: "Cu leafa redusa, domnule director?" "Ai rabdare, zice directorul; fiindca s-a suprimat trei sefi de biurou, ramai dumneata ca sef in biuroul dumitale cu leafa respectiva."

- Care va sa zica inaintat!...

- Fireste.




- Ei! ce-ai zis directorului?

- Sa traiti, domnule director! sa traiasca domnul secretar general, domnul ministru, si...

- si nevasta dumitale!

- Fireste... Fara diplomatia ei, era sa dau acuma afara mustele din Cismegiu... Cate ceasuri sa fie?

- sapte si cinci...

- Nu mai vine... Teribila nerabdare am...

- Trebuie sa vie, nene Mandache, si eu, nu stiu de ce, parca m-as prinde ca vine cu veste buna; parca m-as prinde ca a reusit.

- Sa te-auza Dumnezeu!... Sa stii ca daca reusim, fac cinste...

- Asculta-ma pe mine, reusiti!



Nenea Mandache sta pe ganduri, bataind din piciorul drept si scartaind din varful ghetei, ca orice om in prada nerabdarii, cateva momente, dupa care se ridica drept in picioare:

- Ea este... Uite-o! vine!

si-ncepe sa faca semne cu palaria, strigand:

- Mito ! Mito !

in adevar, o coconita coboara din tramvaiul care a sosit in Piata Teatrului venind dinspre sf. Gheorghe. E incantatoare! tinerete, gratie, vioiciune, si un sic... un sic! A vazut semnele barbatului si se apropie de masa noastra. Dupa aerul ei radios, se vede ca eminenta diplomata a repurtat un deplin triumf.

- L-ai tradus? intreaba nenea Mandache.

- Ei bravos! raspunse ea.

- Cu cinci mii!




- Cu.

- Nu ti-am spus eu, nene Mandache?

- Cu cine am onoarea? intreaba coconita pe consoartele sau, aratandu-ma pe mine.

Nenea Mandache ma recomanda.

- D-ta esti ala care scoti Moftul roman?

- Da! conita... Va place?

- Ma nebunesc... Bine, frate, tot spune Mandache ca sunteti prietini... Noua de ce nu ni-l trimeti?

- Zi-i si tu sa ni-l trimeata, ca pe mine m-a refuzat, zice nenea Mandache.

- Sa ne refuze? se poate? zice diplomata noastra, dandu-se cu scaunul foarte aproape de mine si aruncandu-mi niste priviri de acelea la cari nu se poate raspunde decat prin supunere.

- Atunci... sa vi-l trimit; va rog, doamna, dati-mi adresa, zic eu biruit.

- Ai vazut? zice nenea Mandache triumfator. ti-am spus eu, ca are diplomatia ei... Ai vazut cum te-a tradus?


Moftul roman, 22 aprilie 1901



Diplomatie


Aceasta pagina a fost accesata de 3226 ori.