Five o'clock

Five o'clock

de Ion Luca Caragiale


Five o'clock pe englezeste inseamna ora cinci. in lumea mare, fiecare dama-si hotaraste o zi pe saptamana (jour fixe), cand primeste, la orele cinci dupa-amiaza, vizite si face musafirilor tratatie cu ceai; de aceea se mai zice si five o'clock tea, adica pe romaneste ceaiul de la ora cinci. in genere, damele din lumea mare publica in carnetul lui Claymoor, spre stiinta numeroaselor lor cunostinte, ziua lor de primire. De exemplu, citim in "L'Independance roumaine":

"Madame Esmeralde Piscopesco, five o'clock tea tous les jeudis."

- Azi e joi. Haide, zic eu, la Madame Piscopesco.

Feciorul in frac si cu manusi albe ma introduce in salonul splendid al somptuosului hotel Piscopesco. Dar nu vaz pe nimeni... A! in fund! auz, in salonasul intim de cel mai pur stil Louis XV, ciripind pe-ntrecute, ca doi scatii, doua glasuri de coconite. Merg acolo. Madam' Mandica Piscopesco cu surioara sa, Madam' Tincuta Popesco. Cocoana Mandica ma-ntampina cu gratia-i obisnuita. Marturisesc drept... Am mare slabiciune de ceea ce francezul numeste la causerie si de aceea frecventez bucuros cercurile mondains. imi place adica, pe romaneste, sa stau de vorba cu damele din lumea mare. Gasesc in conversatia lor mult mai multa gratie decat in conversatia barbatilor. Femeile stiu sa spuna o mie si o suta de nimicuri intr-un mod mult mai interesant decat spun barbatii lucrurile cele mai serioase... O floare, o panglicuta, o deosebire d-abia simtita intre doua nuante, un nimic, distilate prin mintea subtila a unei femei si exprimate prin acele dulci modulatiuni de voce si prin jocul acela incantator al luminilor ochilor capata, pentru mine cel putin, un farmec invincibil, iata-ma dar in elementul meu... Aci desigur, am sa petrec cateva momente delicioase.

Eu: Madam Piscopesco, dati-mi voie...

Mandica: Vii tocma' la pont...

Tincuta: Ai fost...?

Mandica: Taci, tu!... Las' sa-l intreb eu... Ai fost aseara la circ?

Eu: Am fost.

Tincuta: Cine mai...

Mandica: Taci, soro! n-auzi? (Catre mine): Ai vazut pe Mita?

Eu: Pe sora matale?

Mandica: Nu... Pe Mita, pe Potropopeasca a tanara?

Eu: Da; era intr-o loja in fata mea...

Mandica (Tincutii): Ai vazut?

Tincuta (mie): Cu cin'...

Mandica: Taci!... (Mie): Cu ce palarie era?

Eu (incurcat): Cu...

(Tincuta vrea sa ma-ntrerupa.)

Mandica (astupandu-i gura cu mana): Cu o palarie mare...

Eu (rasufland): Da...

Mandica (Tincutii): Ai vazut? (Mie): Bleu gendarme!

Eu: Da...

Mandica (mie): Cu pamblici vieux-rose...

(Eu dau din cap afirmativ.)

Mandica (Tincutii): Te mai prinzi aldata?

Tincuta: Stai, sa vedem... (Mie): Era cu barbatu-sau?

Mandica (Tincutii): Taci tu!

Tincuta: Apai, lasa-ma si pe mine, soro!... Tot tu?

Mandica (mie): Era cu Protopopescu?

Eu (incurcat): Mi se pare ca...

Mandica: Nu era cu Haralambina?

Eu (si mai incurcat): Cu care Haralambina?...

Tincuta: Cu ma-sa.

Eu:?

Mandica: ... O batrana mica, urata, parca-i o smochina uscata, si gatita-gatita...

Eu (rasufland): Da.

Tincuta: Cu parul rosu vopsit...

Eu: Da, da.

Tincuta (Mandichii): Ai vazut?

Mandica: Ce sa vaz?... Parca ma-sa nu stie! (Mie): A venit cineva in loja la ele?

Eu: ...

Tincuta: Mitica...

Eu: Care Mitica?

Mandica: Ei! care Mitica...

Tincuta: Lefterescu, locotenentul...

Eu: Sa ma credeti, cuconitelor, pe onoarea mea va spun, da nu pot sa zic, pentru ca eu...

Mandica: Pentru ca dumneata esti cavaler si au vrei sa spui.

Tincuta: Da', pe Lefterescu l-ai vazut in circ!

Eu: Mi se pare ca era intr-un stal, drept in fata mea.

Mandica: Langa loja ei!... (Tincutii) Ai vazut? Ai inteles acum pontul... Vezi, daca esti proasta?

Tincuta: Peste poate!

Eu (aruncand o privire pe fereastra si vazand o trasura inchisa, care a tras la scara): Vorbesti de lup si madam' Potropopesco la usa.

Tincuta: Ea!

Mandica: Vezi ce obraznica e!...

Eu (avand un presentiment si luandu-mi palaria): Doamnelor, dati-mi voie sa va salut... imi pare bine ca va gasesc totdeauna vesele si gratioase... Eu trebuie sa ma retrag.

Tincuta (taindu-mi calea): Asa degrab'?

Eu: Va asigur, ca... o afacere... urgenta...

Mandica (acoperindu-mi usa): Fara sa iei macar un ceai?

Eu (apasat din ce in ce mai mult de vechiul meu presentiment): Parol...

Mandica: Tocma acu'?

Tincuta (smulgandu-mi palaria): Peste poate!

Eu (trebuind sa cedez, cad zdrobit pe un puf.)

Feciorul: Madam' Potropopesco.

(Mandica se face rosie, Tincuta vanata, eu galben).

(Madam Mita Protopopescu apare, uimitoare de frumoasa, si de tacuta ca totdeauna, purtand palaria bleu gendarme. Cele trei dame se saruta foarte afectuos.)

Mita: E un ger afara, maser, ca nu-ti poti face o idee... Daca o tine asa toata noaptea, se duce dracului rapita!

Eu: Nu crez... Am vorbit cu arendasi...

Mita: As! nu mi-a scris azi Potropopescu al meu?

Mandica (Mitii): Ai fost aseara...

Tincuta (Mandichii): Taci tu! Las' sa-ntreb eu. (Mitii) Ai fost aseara la circ, Madam' Potropopesco?

Mita: Da.

Mandica: Sin...

Tincuta: Taci!.. (Mitii) Singura?

Mita: Nu; cu maman,

Tincuta: Cu maman?... Bravo!

Eu (sculandu-ma): Doamnelor, eu...

Mandica (impiedicindu-ma sa-mi iau palaria, si incet): Tocma' la pont? (Merge sa apese nasturele soneriei.)

Tincuta: si... era multa lume la circ?

Mita: Foarte multa.

Mandica (sunand prelungit): Ce slugi dobitoace! (Feciorul vine).

Mandica: Nu te-am chemat pe dumneata; treaba dumitale e sa stai la usa; unde e dobitoaca de Roza? Ce face cu ceaiul? (Feciorul iese.)

Tincuta (Mitii): Era cineva dintre cunoscuti?

Mita: Mai nimeni... Era Constandineasca, Treasca, Vasileasca, Georgeasca, Ogretinencile...

(Roza, subreta, apare.)

Mandica: Ce faci cu ceaiul ala?

Roza: E gata, conita.

Mandica: Apai, de ce dracu' nu-l aduci odata!

Roza: E gata, in salon.

Mandica: Atunci, de ce nu spui, proasto!

(Roza pleaca bombanind.)

Mandica: Sa nu bombanesti, obraznico!

(Toata vremea asta, Madam' Tincuta Popesco tace, batandu-se pe palma stanga cu un cutit de sidef pentru taiat corespondenta; pe cand Madam' Potropopesco se considera in oglinda, dracuindu-si un carliont rebel din frunte care nu vrea sa stea cum trebuie. Madam' Piscopesco, cu un gest degajat, ne pofteste in salonul cel mare, la ceai. Un samovar si un serviciu de argint cu coroana de conte d-asupra monogramei. E.P. - Esmeralde Piscopesco - de toata frumusetea.)

Tincuta (Mitii): Apropo, nu mi-ai spus cine mai era la circ.

Mita: Ba, ti-am spus... Ogretinencile...

Tincuta: Nu... Dintre barbati...

Mita: Dintre barbati?

(Eu trec repede din salonas si-mi iau palaria.)

Mandica: Nu iei ceaiul?

Eu (tinandu-mi in sus si bine palaria): Ba da.

Tincuta: Mitica... nu era!

Mita: Mitica?... nu stiu care Mitica...

Tincuta: Lefterescu... locotenentul!

Eu (frigandu-ma cu ceaiul, catre Mandica): Pardon, eu trebuie sa...

Mita (razand foarte vesela, catre Tincuta): A! Lefterescu! Mitica al dumitale...

Tincuta: Ba al dumitale, obraznico!

Mita: Ba al tau, mojico!

(Eu, scapand din mana paharul de ceai, imping pe madam' Piscopesco cat colo, dau in laturi pe fecior si intr-o clipa sunt in curte. in poarta intalnesc pe bravul Lefterescu).

Eu: Un' te duci?

Mitica: La five o'clock, la madam Piscopesco.

Eu: Fugi, nenorocitule!


Universul, 25 februarie 1900
 




Five o'clock


Aceasta pagina a fost accesata de 13563 ori.