Gazometru
de Ion Luca Caragiale
Duminica... Tren de placere... Sinaia... Lume! lume dupa lume!
O splendida si generoasa zi de vara.
- Frumoasa zi! zice d. Iancu la dejun pe iarba.
- Mai frumoasa nici ca se poate! zice madam Ionescu.
- Asta e zi regala, domnule! zice d. Nae, mijind din ochi, ca-i e foarte cald.
D. Nae si d. Iancu au chef de glume, si madam Ionescu a lui d. Nae si madam Niculescu a lui d. Iancu rad de se prapadesc de ras, si d. Nae zice:
- Prea radeti tare... ia bagati de seama sa nu...
As! madam Niculescu si madam Ionescu mai tare! si damigeana scade mereu.
- Uf! ce zaduf! zice madam Niculescu. Nu-i asa? ca si dumneei i-e foarte cald.
- Teribel! zice madam Ionescu.
Da d. Nae zice:
- Zaduf regal, domnule! si nu stiu cum se-ntoarce spre rasarit si: Ia uitati-va - zice - colo vizavi!
Pe Piscul Cainelui se arata in potriva soarelui, care se apleaca inspre Caraimanul, un norulet alb.
- Ce? adica?... intreaba d. Iancu.
- As! zice madam Niculescu.
- Acu vine!... Ceva regal! sa vedeti! zice d. Nae, si razi toti, si razi...
in adevar, cu cat in valea Prahovei apasa mai greu pacla, cu atat noruletul se ridica mai sus si se umfla mai tare, clocotind ca o gogoasa uriasa in vasta tigaie a firmamentului incinsa de flacara colosala a lui Phoebus. Gogoasa a acoperit, de cand au vazut-o, tot Piscul Cainelui, prea stramt pentru pornirea ei de umflare, si acum se revarsa grozava peste Valea Rea. Deodata, o detunatura titanica cutremura toate piscurile, si o ploaie turbata porneste.
S-a dus petrecerea! s-a stricat cheful!
in picioare toata lumea! Fistecare-si strange palarii, umbrelute, resturile dejunului. La gara, repede, sa apucam trenul intai!
Leoarca pana la piele, cu toate umbrelutele, madam Ionescu si madam Niculescu cobor cat pot mai iute, dracuind ploaia, si foarte necajite pe d. Nae si pe d. Iancu, finca nu vin mai degrab' si rad mereu ca nebunii, parca e de ras. Ba inca d. Nae le mai si tachineaza - mereu le striga sa-si ridice jupele:
- Mai sus, cocoana, mai sus, ca nu ne uitam!
E potop... D. Iancu zice:
- Strasnica ploaie, d- le!
- Teribela! zice madam Ionescu.
- Ploaie regala, d-le! zice d. Nae.
La un moment, cocoanele aluneca pe clisa soselii si cad pe sezute, poc! si fac amandoua: "hi!"
Da d. Nae se opreste si zice lui d. Iancu:
- Hahahaha! si-a ruptara gazometru!
- Pardon, asta-i vorba de mitocan! raspunde madam Ionescu, si s-a ridicatara amandoua foarte suparate: pan' la Bucuresti n-a mai vorbitara cu d. Nae. Da d. Nae zicea mereu la statii lui d. Iancu, ca sedea alaturi amandoi, si cocoanele amandoua vizavi - zice:
- Pardon, 'ne Iancule, mai strange-ti gazometru, ca n-am loc!
si cocoanele se supara si mai tare - si ei radea - si cocoanele se supara si mai tare... Pe urma a ras si cocoanele... "Ha-ha-ha! Gazometru!"
Apoi, nu! - le potriveste d. Nae!
Foaia interesanta, 28 ian. 1897
Gazometru
Aceasta pagina a fost accesata de 5853 ori.
