In tren accelerat
de Ion Luca Caragiale
Anecdota realista
Doamna X..., o vaduva respectabila, cunoscuta in societatea noastra pentru spiritul sau totdeauna prezent, ne-a povestit urmatoarea aventura, "a carei eroina, din nenorocire, n-am fost eu - dar la care am asistat. Crez ca o sa se potriveasca in foaia dv."
Iata povestirea doamnei X... :
"Plecasem din Bucuresti cu acceleratul; ma aflam singura intr-un vagon de clasa intaia si incepusem sa motai. La o statie apropiata, se urca in cupeul meu inchis - era un vagon de moda veche, care se-ncuia lateral pe din afara - o pereche tanara, un domnisor si o domnisoara foarte aprinsi la fata si emotionati. Conductorul tranteste usa, o incuie, si gata! trenul pleaca.
Tinerii s-au asezat cu geamantanasul lor in extremitatea cealalta a cupeului si vorbesc pe-nfundate foarte agitat... Fiindca sunt discreta de felul meu, cum ma stiti, ca sa nu-i deranjez, ma fac ca dorm si trag cu urechea si cu ochiul.
Deodata tanarul, dupa ce se uita la mine lung, toc! o saruta. Eu nu misc. inca o data... De multe ori... Eu dorm... in fine, se scoala, scoate batista, o indoieste, ca si cum ar vrea sa se lege pe sub falci, si ridicadu-se hotarat, porneste spre mine... Se-nsera si lampele vagonului nu se aprinsesera. Atunci trec prin imaginatia mea toate reminiscentele romantice, toate istoriile de briganzi in drum de fier... vrea sa ma sugrume banditul!... si n-apuca junele nostru sa intinza mana cu batista spre gatul meu si sar in picioare si incep sa tip desperata.
Tanarul ramane incremenit, dar dupa o pauza, luandu-si inima-n dinti, in timp ce tovarasa lui de calatorie isi ascunsese capul in maini, imi zice solemn:
Doamna, ma iarta; nu vreau sa va fac nici un rau... Iata de ce e vorba. Eu am rapit pe domnisoara de la mosia parintilor ei, unde o tineau inchisa pentru a o face sa ma uite. Sunt sigur ca depesile trebuie sa curga pe urma noastra: la prima statie, poate, politia infama va veni sa ne desparta... Ei?... Ei!... intelegeti bine ca pana la statia apropiata (si, febril, se uita la ceasornicul sau) mai avem cinsprezece minute, pana la statia apropiata domnisoara trebuie sa fie nevasta mea."
. . . . . . . . . . . .
- si dumneata pana la statia apropiata ce-ai facut? intrebai eu pe d-na X...
- Ce sa fac?... Eu sunt discreta: m-am facut ca ma uit pe geam... Ce campie frumoasa! O minunata priveliste, v-asigur.
- Ei, la statia urmatoare?
- La statie, noii mei amici, dupa ce m-au salutat cerandu-si cu multa naivitate iertare (pentru ce, nu stiu), s-au coborat - desigur ca sa dejoace urmaririle... Dar - adaoga d-na X... cu un suras particular - din norocire orice urmarire ar fi fost tarzie: tren accelerat!...
Moftul roman, 1893
In tren accelerat
Aceasta pagina a fost accesata de 6361 ori.
