La Peles

La Peles

de Ion Luca Caragiale


- Doasp'ce trecute, Mandico! ce naiba faci, soro?

Asa striga cocoana Lucsita, foarte nervoasa, intrand in odaia unde-si face toaleta madam Piscopesco.

Iar madam Piscopesco, din fata oglinzii, raspunde si mai nervoasa:

- Uf! lasa-ma dracului si dumneata, mamito! nu vezi cum m-a pocit dobitoaca? fir-ar afurisita sa fie!

Dobitoaca este guvernanta la copii, si piaptana si pe madam Piscopesco; cocoana Lucsita este mama lui madam Piscopesco, iar madam Piscopesco este sotia lui d. Piscopesco, proprietarul uneia dintre cele mai elegante si mai confortabile vile din Sinaia, vila care poarta frumosul nume al fiicei cocoanei Lucsitii, vila "Esmeralda".

De la sase ceasuri dimineata, pe cand soarele nu s-a ridicat bine peste Piscul Canelui, locuitorii vilei "Esmeralda" umbla de colo pana colo, cuprinsi toti ca de niste friguri.

Ce este? ce s-a-ntamplat in familia Piscopesco pentru ca toata lumea din vila "Esmeralda" sa fie asa de emotionata si de nervoasa?

O bucata de bristol, care straluceste dasupra vrafului cartilor de vizita lasate de amicii din lumea mare la vila "Esmeralda", ne va raspunde la aceasta intrebare. Sa ne aruncam ochii pe acea bucata de bristol si vom afla ca din inaltul ordin al maiestatilor lor, doamna si domnul Zefir Piscopesco sunt invitati pentru astazi, la ora 1 d.a., a lua dejunul la castelul Peles!

- Unde-i dobitoaca, mamito? trasni-o-ar Dumnezeu s-o trasneasca! zice madam Piscopesco, ciufulidu-si tare necajita carliontii de la ceafa, cari nu vor sa stea cum vrea dumneaei.

- Lasa-ma, soro, sa te potrivesc, ii zice coana Lucsita.

si trage langa fereastra-n lumina pe frumoasa ei fiica; ia fierul de frizat de dasupra flacarii de spirt, il apropie de buze, sufla-n el si-l vara apoi in carliontii rebeli.

- Esti nebuna, soro! tipa madam Piscopesco, ce dracu! chioara esti?... m-ai fript!

- Daca te misti! daca batai mereu din picior! Fie, soro, la naiba! ca prea esti nevricoasa!... A sa vaz.

si coana Lucsita se uita-n ceafa grasulie a lui madam Piscopesco si o scuipa, pe de o parte sa-i mai potoleasca ustureala, pe de alta sa n-o deoache: in adevar, are de ce sa se mandreasca o mama.

Apoi, cu mai multa atentie, supune si aranjeaza carliontii rebeli asa de frumos ca madam Piscopesco a si uitat de arsura.

- Douasp'ce si un sfert, soro! ce dracu faceti? tot nu te-ai mai ispravit?... vrei sa-ntarziem? nu face pentru ca sa ne astepte, mai ales intaia oara!

Dar madam Piscopesco, fara s-asculte vorbele domnului Zefir Piscopesco, si incovoindu-se de talia ei eleganta in fata oglinzii, asa ca sa-si poata vedea turnura, intreaba:

- Sunt bine la spate, mamito?

- Esti surda, soro? zbiara cu severitate d. Piscopesco; vrei sa ne atarne lingurile de gat? nu face pentru ca sa ne astepte! intaia oara! intelege-ma!

- Uf! fir-ar a dracului si-afurisita de viata! zice madam Piscopesco. Unde-mi sunt manusile?

Cauta cocoanele-n sus... cauta-n jos...

- Cheama pe dobitoaca... Unde-i dobitoaca? fir-ar a dracului sa fie! ea stie unde le-a pus.

- Uite-le! striga coana Lucsita.

- Haide odata, soro! ca te las si merg singur! Sunt douasprezece si jumatate. inca o privire-n oglinda.

in sfarsit, madam Esmeralde Piscopesco suie in trasura cu sotul sau.

- La Peles! si mai iute! zice catre birjar d. Piscopesco, dupa ce si-a incrucisat bratele si s-a asezat bine.

Birjarul mana.

- Mamito! striga madam Piscopesco, uitandu-se-napoi catre coana Lucsita, care de pe veranda o scuipa, sa n-o deoache; mamito, baga de seama la cheile dulapului, ca iar fura zahar dobitoaca, fir-ar a dracului sa fie!


Moftul roman, 12 august 1901




La Peles


Aceasta pagina a fost accesata de 11702 ori.