O zi solemna

O zi solemna

de Ion Luca Caragiale


Zi-ntai de mai stil nou 1900, zi de redesteptare, ziua florilor, ziua triumfului primaverii, a fost ziua si a unui alt mare triumf - triumful unei idei mari! ziua-n care s-a realizat in fine un ideal de multa vreme hranit cu pasiune in sufletul celui mai neobosit dintre primarii urbani ai regatului, in sufletul bravului meu amic Leonida Condeescu, primar al urbei Mizil. Numai acela care a luptat in viata lui pentru o idee mare, numai acela care si-a jertfit linistea, odihna, totul pentru o cauza publica, numai acela poate intelege importanta zilei de 1 mai 1900.

Mizilul!... Asezata la poalele Tohanilor, celebre podgorii, aceasta urbe - o gradina - se rasfata cu multa cochetarie pe o pajiste plana, asupra careia bate soarele in plin de cum rasare si pana apune, iarna si vara. Rar se gaseste o panorama asa de placuta si atat de luminata: la miazanoapte, tramba podgoriilor aci aproape, si mai sus, in departare, treptele din ce in ce mai azurii ale Carpatilor; la miazazi, campia vasta, care se-ntinde, usor povarnita, pana departe-n Dunare. La spate, cea din urma treapta a muntilor; in fata, netarmurita zare a campiei. Se poate zice ca Mizilul este poarta Baraganului. Alaturi se afla Fefeleiul, ilustru pentru vechimea lui istorica, leaganul aristocratiei de pe albia Buzaului; se mai afla apoi aci aproape Inotestii si mai incolo Lipia, amandoua vestite pentru cultura pasionata a rasei cavaline si pentru cursele de cai pe deselate si pe distante de sute de kilometri...

    Se intinde o campie
    Pe sub poale de Carpati,
    Camp deschis de... calarie
    etc.

Mizilul straluceste in mijlocul tutulor, pana acuma ca resedinta de subprefectura si ca una din cele mai importante centre politice ale tarii. El datoreste insa in mare parte importanta sa activitatii, energiei si devotamentului lui Leonida Condeescu. Se poate oare zice Termopile fara a zice Leonida? Nu, desigur. Ei! tot astfel, cine zice Leonida, zice Mizil. Mizilul nu se poate concepe altfel; dar nici Leonida.

Ce a facut Leonida Condeescu pentru urbea lui este imposibil de descris pe larg intr-un cadru asa de stramt. Ma voi margini prin urmare a consemna, in liniamentele lor generale, unele din faptele sale cele mai importante, al caror mobil a fost totdeauna dorinta fierbinte de a afirma importanta Mizilului, de a grabi ridicarea Mizilului, de a realiza inflorirea Mizilului. Este Leonida un ambitios? Da, fara indoiala! zic eu; dar cand ambitiunea nu este egoista, ci altruista; cand ea s-aprinde pentru binele public, este nobila si mai presus de orice lauda. Din frageda lui tinerete, Leonida a visat un Mizil mare, un Mizil cel putin capitala de district deocamdata... Astfel, odata l-a-ntrebat profesorul la lectia de geografie:

- Leonido, care e capitala judetului Buzau?

- Mizilul, domnule! a raspuns cu mandrie tanarul Leonida, viitor primar al urbei sale natale.

- Nu-i adevarat, Leonido, a zis profesorul; e Buzaul... Dar capitala judetului Prahova?

- Mizilul, domnule! a raspuns hotarat junele.

- Nu-i adevarat, Leonido; este Ploestii. Dar a judetului Ialomita?

- Mizilul, domnule! a raspuns desperat baiatul.

- Nu-i Mizilul; e Calarasii... Treci la loc!

Leonida a tacut, incruntandu-si sprancenele - e foarte sprancenat - si a trecut la loc. Dar daca a tacut, asta nu inseamna ca n-a gandit...

"A! si-a zis el in gandul lui. A! care va sa zica, Mizilul nu e capitala de judet!"

De atunci tanarul nu a mai avut astampar, si, inainte chiar de varsta legiuita, s-a aruncat cu pasiune in luptele politice, si - orice gluma deoparte - trebuie sa marturiseasca fiecine ca putini dintre barbatii nostri politici mari si mici au fost asa de consecventi ca Leonida: soldat credincios al partidului conservator, inca de pe vremea cand nu se-ndura sa creaza ca Mizilul ar putea fi ceva mai putin decat capitala Ialomitei, daca nu a Buzaului sau a Prahovei, a ramas pana astazi acelasi - partidul sau n-are un membru mai nestramutat si mai devotat. Toate staruintele lui Leonida pentru a face din Mizil capitala unuia dintre cele trei judete limitrofe au ramas infructuoase: era peste putinta a se degrada, fara nici un motiv plauzibil, Ploestii, Buzaul, ori Calarasii. in privinta Ploestilor, Leonida gasise motivul, un motiv destul de puternic: Ploestii se facusera vinovati de o crima contra unitatii statului; acest oras se proclamase odata ca republica independenta; statul avea tot dreptul sa pedepseasca Ploestii si sa declare Mizilul capitala a Prahovei. La aceasta argumentare zdrobitoare a lui Leonida, i s-a raspuns ca un caz identic se petrecuse cu sora noastra de ginte latina, Franta: Parisul se declarase si el comuna independenta; cu toate astea, nimeni nu s-a gandit sa-l pedepseasca prin degradare, mutand capitala districtului in alta parte, la Versailles, de exemplu.

Atunci, Leonida a propus guvernului o alta solutiune: sa se ia cate o bucata din cele trei judete limitrofe, sa se faca un trup, care sa se declare judet de sine statator cu capitala Mizil. Solutiunea era neadmisibila, din cauza crizei de care suferea tezaurul public.

Fara sa renunte a gandi la realizarea visului sau intr-un timp mai oportun, Leonida a inceput sa staruie ca barem sa se stramute la Mizil episcopia de Buzau. Fatalitatea insa! S-a opus sinodul.

- Atunci, daca nu se poate episcopia, stramutati la Mizil macar regimentul 32!

La aceasta s-a opus comenduirea corpului respectiv de armata.

- Atunci, daca nu se poate regimentul 32, infiintati-ne un liceu clasic si mutati la Mizil Facultatea de medicina din Iasi!

La aceasta s-a opus Ministerul Cultelor.

- Sau claditi-ne un teatru national cu o subventie din partea statului!

La aceasta s-a opus Directia generala a teatrelor.

"Multi vrajmasi are Mizilul!" a gandit cu amaraciune Leonida, si la acest gand si-a indoit energia. A cerut o audienta la rege. La aceasta audienta, Leonida si-a asternut tot programul sau de dezvoltare a Mizilului, aratand in culori vii suveranului perspectiva unui maret oras, care sa fie cu vreme fala regatului.

- Sire, tot s-a facut pentru alte orase; pentru Mizil, nimic! Noi n-avem resedinta de judet, n-avem tribunal, n-avem episcopie, n-avem regimentul 32, n-avem liceu, n-avem facultate de medicina, n-vem teatru national, n-avem pod peste Dunare - n-avem nimic, nimic, sire!... Rugam pe maiestatea-voastra sa ni se dea si noua ceva din toate astea. Sa nu se uite ca Mizilul este un oras care a luat totdeauna parte cu entuziasm la cele mai mari acte ale istoriei nationale; este pacat, sire, ca Mizilul sa fie astfel persecutat! caci nu putem pentru ca sa zicem alt decat ca este o persecutiune!

Suveranul a promis ca va recomanda atentiunii guvernului staruintele energicului primar, si-n adevar, cum a vazut pe presedintele consiliului, i-a vorbit despre Mizil si despre Leonida. Presedintele consiliului a suras cu bunatate si a spus regelui:

- Sire, primarul Mizilului este un tanar foarte meritos; insa are... are... nu un cusur, ci un exces de calitate: tine sa faca, cu orice pret si cat se poate mai iute, din urbea sa macar un port de mare...

Pe cand Leonida medita asupra chestiunii arzatoare: "ce s-ar putea cere guvernului in favoarea dezvoltarii Mizilului?" iata ca Directia generala C.F.R. infiinteaza expresul Bucuresti - Berlin via Breslau. Leonida ia itinerarul oficial si vede... o scapare din vedere, probabil! o gresala de tipar, desigur!! in dreptul Mizilului nu se indica ora - o linie dreapta, ca la Inotesti si la Vintileanca! Alearga la gara... Cerceteaza... Nenorocire! Nu e scapare din vedere, nu e gresala de tipar! Este exact: expresul trece pe la Mizil fara sa se opreasca, nici la dus, nici la intors!

A! asta e prea mult!

Un an! un an intreg de alergaturi, de staruinte, de protestari, de amenintari! un an de neliniste, de neodihna, de lupta eroica! Atata lupta trebuia sa fie-n sfarsit incoronata de succes. in sfarsit, de la 1 mai stil nou, trenul numarul 5 Bucarest - Berlin si trenul numarul 6 Berlin - Bucarest se opresc in gara Mizil. Cel dintai soseste in gara la 10 si 12 minute si pleaca la 10 si 13 antemeridiane; cel d-al doilea soseste la 6 si 37 si pleaca la 6 si 38 postmeridiane. La trecerea primului tren, simpaticul primar al Mizilului, in culmea emotiunii, emotiune legitima a unui triumf atat de greu repurtat, a expediat colegului sau, primarului de la Breslau, urmatoarea telegrama:

Maire Burgermeister,

Breslau.

Aujourd'hui jour solennel matin precises 10 h. 12 min. express Bucarest - Berlin arrete gare notre Midil pavoisee foule enorme presque dix mille personnes applaudissements frenetiques enthousiasme comble commission trois citoyens notables montes aller Buzeo banquet rentrer soir precises 6 h. 37 min. Midil express Berlin - Bucarest. Vive Allemagne! Vive Roumanie! Vive Breslau! Vive Midil! Salutations fraternelles!

Maire Burgermeister Midil

Leonida Condeescu

(Primar Burgermaistru, Breslau - Azi-dimineata zi solemna precis 10 si 12 min. expres Bucarest - Berlin oprit gara la Midilul nostru pavoazata multime enorma aproape zece mii persoane aplauze frenetice entuziasm la culme comisiune trei cetateni notabili suit merge Buzau banchet se-ntorc seara acasa Midil precis 6 si 37 min. cu expres Berlin - Bucarest. Traiasca Germania! Traiasca Romania! Traiasca Breslau! Traiasca Midilul! Salutari fraterne etc. - trad. a.).

inainte de inapoiarea comisiei de trei de la Buzau, Leonida primeste urmatoarea telegrama:


    Maire Burgermeister,
    Midil.

        Breslau touche profondement sentiments Midil! Vive energique maire Leonida Condeescu!

    Maire Burgermeister Breslau
    Nedescifrabil
    (Primar Burgermeister, Midil - Breslaul adanc atins de sentimentele Midilului! Traiasca energicul primar Leonida Condeescu! - trad. a.).

A! dar nu e totul sfarsit! zice Leonida, si se suie in expresul numarul 6.

- Unde merge acest primar, care nu oboseste niciodata?

- La Bucuresti.

- Ce treaba are la Bucuresti?

- Merge sa staruiasca la C.F.R. ca, pe tablita alba cu litere rosii, care indica directia celor doua exprese, sa se scrie de acum: Berlin-Bucarest via Breslau-Midil, si, viceversa: Bucarest-Berlin via Midil-Breslau.

Universul, 21 aprilie 1900




O zi solemna


Aceasta pagina a fost accesata de 3780 ori.