Petitiune

Petitiune

de Ion Luca Caragiale


E in toiul verii, cand serviciile publice incep dimineata la 7 si sfarsesc la 2 d. am. Toata noaptea a bantuit caldura apasatoare si acuma, pe un cer senin, a rasarit soarele, amenintand cu groaznica dogoare. Ce are sa fie peste zi?

Sunt 7 ceasuri fara 10 minute de dimineata. in biuroul registraturii generale a unei mari administratiuni, impiegatul isi pregateste registrul, asteptand sa bata ceasul, ca sa ridice oblonul de la ferestruia pe unde i se-nmaneaza corespondenta oficiala si petitiile particulare. Pe cand se sterge de sudoare, gandind la cine stie ce, aude ciocanituri la oblonul lasat. Se uita la ceasul sau, regulat adineaori dupa cel oficial: 7 fara 5 minute... Da din umeri, se sterge iarasi si gandeste mai departe... Ciocaniturile de afara au trecut; dar peste cateva momente iar incep cu mai multa tarie si insistenta. Impiegatul dinauntru se uita iar la ceas: 7 fara 2 minute. Da din umeri, se sterge de sudoare si-si urmeaza gandurile intime... Ciocaniturile se-ndoiesc cu violenta... in sfarsit cele doua minute au trecut: ceasul arata 7 punct. Impiegatul trage zavorul si ridica oblonul, lasand ferestruia inchisa numai cu geamul. Se uita afara. La geam e un domn, care asteapta; probabil acela ciocanea. Impiegatul ridica geamul.

- Dv. ciocaneati asa?

- Da.

- Dv. Nu stiti ca biroul se deschide la 7?

- Ba da.

si zicand aceasta, domnul vara adanc capul pe ferestruica inauntru; impiegatul, surprins de aceasta miscare, se da-napoi si lasa din mana geamul mobil, care pica peste gitul domnului ca taisul unei ghilotine. Domnul vrea sa traga afara capul, dar nu poate.

- Ridica! domnule! striga domnul cu ochii mari.

Impiegatul ridica binisor ferestruica; domnul isi retrage capul.

- Ce poftiti?

- Am o afacere de registrat...

si domnul iar vrea sa vare capul. Dar impiegatul prinde de veste, lasa repede geamul, care atinge varful nasului domnului.

- Poftiti pe usa inauntru, daca aveti vreo afacere! striga impiegatul, facand acelui domn semn cu mana, pe unde poate intra in biurou.




Domnul asculta, pleaca de la ferestruica si-ndata apare in usa. Este un om nici prea tanar, nici prea batran; pare foarte ostenit, si un ochi deprins ar pricepe indata ca domnul acesta n-a dormit noaptea. E asudat si prafuit; miscarile i sunt nesigure ca si articularea vorbelor. Aparand in pervazul usii, tine intr-o mana palaria de paie, cam ghemuita; cu cealalta mana se tine de nas.

- Era sa-mi tai nasul!... stii ce teribil m-ai lovit?

- Pardon!... dar nu stric eu... Daca varati asa capul...

- Nu face nimic... N-aveti un scaun?

- Poftiti.

Domnul sade alaturi de biurou...

- Teribil sunt de ostenit...

Zicand acestea, domnul se uita lung la un pahar ce sta pe masa aproape gol, si din care a baut impiegatul.

- Ma rog, daca nu va suparati, aveti apa?

- Da.

- E rece?

- Potrivita.

- Nu-i puneti gheata?

- Ba da.

-Asa? ii puneti gheata?

- Fireste!

- E flir... e firl...? ...asta...

- Da, avem filtru.

- Monser! te superi daca te-oi ruga pentru un pahar de apa?... Teribil mi-e de sete!

Impiegatul suna; un aprod se prezenta.

- Un pahar cu apa...

Apoi, dupa o pauza, catre domnul:

- Ati zis ca aveti o afacere...

- Da, am o afacere...

- Aici la noi?

- Da, la dv. ... o afacere... Pesemne ca acum s-a dus s-o scoata din put...

- Cum s-o scoata din put?




- Apa... ca vaz ca nu prea are amicul de gand sa vie...

Aprodul intra. Domnul ia paharul si-l soarbe intreg pe nerasuflate, apoi, ridicand niste ochi foarte dulci si plini de multumire, catra aprod:

- Mersi... Daca nu te superi... mai imi dai unul?

Aprodul pleaca. Domnul, dupa ce s-a cautat prin toate buzunarele, catra impiegat:

- S-a dus dracului! am pierdut-o!

- Ce?

- Ce, nece... e vorba, am pierdut-o?

- A fost o petitie...

- Nu, frate, batista... Monser, te superi daca te-oi ruga sa-mi dai batista d-tale?... numai un moment.

Zicand acestea, ia de pe masa batista impiegatului si, pana cand acesta sa scoata macar o exclamatie, se sterge cu ea la gura de apa.

- si dumneata nadusesti ca mine.

Impiegatul da sa-si ia batista inapoi; domnul isi trage mana, se sterge de sudoare si pe urma la nas; apoi inapoiaza batista, punandu-o iar la loc pe masa.

- si eu nadusesc al dracului!

Impiegatul ia batista si o tranteste departe in partea cealalta a mesei; apoi se aseaza, ia condeiul si-ncepe a trece hartii la registru. Aprodul intra, aducand al doilea pahar. Domnul ia paharul si-l da pe gat; pe urma, cu tonul dulceag, facand semn sa-i treaca batista:

- Daca nu te superi...

Impiegatul se face ca n-aude. Domnul se scoala, trece pe dinaintea mesei in partea cealalta, se apleaca peste ea si ia batista. Impiegatul vrea sa i-o apuce; dar domnul s-a sters pe frunte si la nas; pe urma, aruncand batista la loc:

- Mersi!

- Domnule - zice impiegatul - zici ca ai venit cu o afacere... Ma rog... Noi n-avem timp aici sa stam de vorba... Noua ne plateste statul leafa, sa lucram... Ma rog, ce afacere?

- Stai ca-ti spun... E cald al dracului!


Se duce la butonul soneriei, pe care-l apasa. Soneria zbarnaie lung.

Impiegatul, impacientat:

- Destul, domnule! Ce poftesti?

- Daca nu te superi, inca un pahar...mi-e sete al dracului. Az-noapte am umblat forfota cu niste prietini... Nici n-am dormit... stii...

Dupa o pauza:

- Nu-i asa ca se cunoaste ca n-am dormit?

- Ba bine ca nu!

- Pe unde n-am fost!

Aprodul vine. Domnul, cu multa politete:

- Draguta, daca nu te superi, m-as ruga... inca un pahar cu apa... Aprodul iese. Domnul, catre impiegat, cu delicatete:

- Aveti mult de lucru?

Impiegatul:

- Nici prea-prea, nici foarte-foarte... potrivit.

Aprodul aduce paharul. Domnul il bea pe nerasuflate; catra aprod:

- Mersi!

Apoi catra impiegat:

- Daca nu te superi, te-as ruga... batista...

- Domnule! striga impiegatul; intelege odata ca noua nu ne plateste statul aici ca sa stam de vorba; avem treaba; n-avem vreme de conversatie... Spune: ce poftesti? Aici n-are voie sa intre nimeni fara afaceri. Ce afacere ai?

- Ce afacere?

- Da! ce afacere?

- Am dat o petitiune... Vreau sa stiu ce s-a facut. Sa-mi dati un numar.

- Nu ti s-a dat numar cand ai dat petitia?

- Nu.

- De ce n-ai cerut?

- N-am dat-o eu.

- Da cine?

- Am trimes-o prin cineva.

- Cand? in ce zi?

- Acu vreo doua luni...




- Nu stii cam cand?

- stiu eu?

- Cum, nu stii? Cum te cheama pe d-ta?

- Nae Ionescu.

- Ce cereai in petitie?

- Eu, nu ceream nimic.

- Cum?

- Nu era petitia mea.

- Da a cui?

- A unui prietin.

- Care prietin?

- Unul Ghita Vasilescu.

- Ce cerea in ea?

- El, nu cerea nimic.

- Cum, nu cerea nimic?

- Nu cerea nimic; nu era petitia lui.

- Da a cui?

- A unei matusi a lui... stia ca viu la Bucuresti si mi-a dat-o sa o aduc eu.

- Cum o cheama pe matusa lui d. Ghita?

- Nu stiu.

- Nu stii nici ce cerea...

- Ba, mi se pare ca cerea...

- Ce?

- Pensie.

Impiegatul, iesindu-si din caracter si zbierand:

- Domnule, aici este Regia monopolurilor! aici nu se primesc petitii pentru pensii! Du-te la pensii, acolo se primesc petitii pentru pensii!

- Asa? la pensii, care va sa zica?

Merge la sonerie, apasa butonul; soneria zbarnaie foarte lung.

- Destul, domnule!

- Uite ce e: daca nu te superi, te-as mai ruga pentru un pahar cu apa.

Aprodul intra.

- Uite ce e, draguta, daca nu te superi, te-as mai ruga pentru un pahar cu apa.

Aprodul iese.

Impiegatul bufneste si scrie cu ochii aplecati in registru:

- Asa?... care va sa zica, la pensii?

Aprodul vine. Domnul ia paharul.

Impiegatul, dupa ce l-a lasat sa bea in ticna, catre aprod:

- Da-l afara!

Domnul, plecand, foarte politicos:

- Mersi... Ma duc... Asa? care va sa zica, la pensii, care va sa zica?!


Universul, 29 septembrie 1900


Petitiune


Aceasta pagina a fost accesata de 8731 ori.