Politica

Politica

de Ion Luca Caragiale


- Domnule, mai trebuie materie, imi zice tipograful.

- Multa?

- Multa.

- Bine, asteapta.

Poftim - zic eu in gandu-mi - poftim de scrie mofturi fara inspiratie. A! de ce n-am avut bunul gand sa scoatem un ziar politic grav, in loc de Moftul asta! Ce abundenta materie! Ce comoda viata! si ce onoare! Ce satisfactie morala! Un redactor grav, al unei gazete grave - asta este o situatie sociala inalta... Dar niste moftangii!

Da, dar avem satisfactia ca...

- Domnule, ma-ntrerupe zetarul, sa mai astept?

- Da, sa mai astepti, si daca asta te osteneste prea mult, fii bun si da-mi o idee, o inspiratie... Ce rubrica lipseste?

- "Politica".

- "Politica"? asteapta... Ma execut la moment!

si incep sa scriu si dau fila cu fila pe nerasuflate acestui monstru de zetar, care se hraneste cu manuscris... Brrr! murdara hrana!

Legea maximului

Destul!

Natiunea este satula de turpitudinile, miseliile, jaful, coruptiunea, infamia, tradarea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, ticalosia si scarba acestui regim poreclit conservator, regim vitreg si cazut, corupt si corupator, infam si infamant. Natiunea e satula: Destul!

Ce vor oamenii-strigoi, iesiti din tenebrele reactiunii la lumina zilei? Ce vor aceste fantome plamadite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, chinoros si sange?

Vor oare sa arunce tara pe calea desperarii, pe calea deznadejdii, pe calea exasperarii, pe calea celor mai extreme mijloace de rezistenta? O vor aceasta? sa ne spuna.

Pana atunci le zicem inca o data: destul - Natiunea este satula de faptele voastre!
                                         *
- Dar bine, domnule - zice zetarul, venind cu corectura - asta este un articol de opozitie, si mi se pare ca Moftul nu e ziar opozant; ati facut poate gresala.

- Tovarase - raspund eu ca un adevarat socialist - ai dreptate; am facut o gresala pe care trebuie s-o repar. Mergi si culege si aceasta:

Legea maximului

Domnii colectivisti sunt incorijibili si imposibili.

Dupa ce Natiunea, satula de turpitudinile, miseliile, jaful, coruptiunea, infamia, tradarea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, ticalosia si scarba acelui regim poreclit colectivist, regim vitreg si cazut, corupt si corupator, infam si infamant, dupa ce Natiunea satula le-a strigat destul! ce mai vor oamenii iesiti din tenebrele demagogiei la lumina zilii? Ce vor aceste fantome plamadite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, tibisir si sange?

Vor oare sa impinga pe guvern la masuri desperate, deznadajduite, exasperate, pe calea celor mai extreme masuri pentru apararea ordinii? O vor aceasta? sa ne-o spuna.

Pana atunci, le zicem inca o data, destul... Natiunea este satula de frazele voastre!
                           *
- Domnule, mai trebuie materie.

- Sa se usuce cerneala aceluia ce a pronuntat aceste cuvinte! Mai trebuie! mai trebuie! strig eu exasperat. Dar crezi tu, tovarase, ca mintea mea este o fantana nesecata? ti-am dat doua articole de fond, de vederi si de forme asa de deosibite, si tot ti se pare ca nu-i de ajuns!... Cat mai trebuie?

- O bucata mica.

- Asteapta:

Legea maximului

intrebam pi Lascar Catargi, racul din Menajeria regala, pana cand cu enfamiile? Pana cand, calcand peste cuvantul de onoare ce m-a tradat cand mi l-o spus in sedinta solemna pi care s-o giurat la Iesi cu opozitia unita, care guvernul o fost combatut din cauza enfamiilor, ca Shylockul incoronat, papistasul catolic impreuna cu nepotelul seu nu vor mai capata noua domenii, sau daca o mintit atunci, sa vina sa ne spuna acuma ca sa stie publicul, sa stie tara cu ce ramolit batran avem a face!

Voi stigmatiza...
                        *
- E destul atata, ma-ntrerupe zetarul.

- Crez si eu! numai eu stiu cat am muncit.



Moftul roman, 4 aprilie 1893



Politica


Aceasta pagina a fost accesata de 1471 ori.