Reforma

Reforma

de Ion Luca Caragiale


Suntem in epoca reformelor; spiritul public se agita asupra atator si atator cestiuni, toate vitale, a caror dezlegare nu mai poate suferi intarziere.

Una din acestea este si cestiunea bataii in armata. Dar, deoarece-i vorba sa inotam in cestiuni, cauta sa spunem ca sunt oameni cari pun una prealabila: a bate pe inferiori pentru nesupunere, nepricepere sau rea-vointa, ori chiar numai din rautate, este oare la noi un obicei exclusiv al ostasilor?

Unii raspund da; altii raspund nu.

Noi pana acum nu putem impartasi hotarat parerea nici a unora, nici a altora; nu putem deci lua parte la dezbatere.

Ne vom permite insa sa spunem o anecdota istorica, ce ar putea lumina oarecum arzatoarea cestiune o anecdota pe care am capatat-o dintr-un izvor vrednic de toata increderea.

Odata, Cuza-voda calatorea cu primul sau ministru Mihalache Cogalniceanu, catre Turnul Severinului. Pentru intaia oara alesul natiei romanesti trecea Oltul.

La o statie, unde careta domneasca si calestile suitei trebuiau sa schimbe caii, calatorii nostri detera peste o scena destul de neplacuta mai ales pentru dansii, care, tot drumul pana aci, se deprinsesera cu strigate si aclamatiuni vesele.

Capitanul de poste batea cu garbaciul indoit pe unul dintre slujitori, pentru ca acest nenorocit subaltern, trecut din bautura, nu asezase hamurile bine, o nebagare de seama din care, Doamne fereste! i se putea intampla pe drum cine stie ce primejdie mariei-sale.

M.-sa se supara de aceasta brutalitate si facu niste mustrari bine simtite superiorului salbatic; dar si mai suparat fu conul Mihalache, care lua numele capitanului, fagaduind acestui parsiv sa-l destituie telegrafic.

Careta domneasca porneste in goana cu suita, si inauntru-i se incinge o discutie galopanta intre suveran si ministru, o discutie asupra maltratarilor corporale.

Conul Mihalache, omul reformelor, progresistul inflacarat, sustine ca o lege aspra trebuieste numaidecat, o lege care sa opreasca sub pedepse strasnice bataia. Voda, mai moderat, recunoaste ca un popor liber trebuie sa stearga din moravurile sale aceste deprinderi barbare, dar nu vede inca putinta aplicarii unei asemenea legi, fiindca... deprinderi seculare... ignoranta si lipsa sensului datoriei... incapacitatea omului de a se dezbara de un sir intreg de invataturi... s. cl., s. cl. Ministrul se incapataneaza... Spiritul secolului... lumina civilizatiei... demnitatea omului liber... s. cl., s. cl.

- in fine, aceasta reforma este absolut trebuincioasa: trebuie facuta, maria-ta!!

- Bine, Mihalache draga zise voda biruit bine; s-o facem si p-aiasta!

Au ajuns cu bine si cu sanatate la Severin, calcand de la Olt si pana la podul lui Traian pe flori si aclamati de un popor intreg.

Lume parada entuziasm oltenesc banchet luminatie.

Seara in sfarsit, intr-un tarziu, cei doi ilustri amici sunt la gazda impartasindu-si impresiile. Cu tot zgomotul si entuziasmul, voda n-a uitat discutia de cu ziua.

Maria-sa da ordin ministrului sa fie gata a doua zi la sapte, spre a incepe impreuna inspectiile de rigoare la autoritatile locale. Apoi m.-sa sopteste ceva in taina feciorului lui conul Mihalache un tigan de casa, care cunoaste bine tabieturile ministrului. Conul Mihalache, trebuie sa stim, nu obicinuieste nici papuci, nici halat. Dimineata, cum se scoala, se-ncalta, sembraca din cap pana in picioare si ramane asa toata ziua.

Acum se dezbraca sa se aseze-n pat.

Odaia de culcare a ministrului e despartita printr-o usa de-a lui voda. Conul Mihalache se culca poruncind tiganului sa-i curete ciobotelele si straiele pentru a doua zi dis-de-dimineata, si adoarme.

Dis-de-dimineata voda bate la usa:

- Haide, Mihalache, nu te-ai desteptat inca?

Ministrul sare din pat si se repede la ghete.

- Numaidecat, maria-ta!

Ghetele nicairi... Cauta hainele... Hainele nicairi. Degraba la usa de iesire si cheama feciorul...

Feciorul nicairi.

Voda:

- Haide, Mihalache!

Ministrul iese-n coltuni si-n camase afara si-ncepe sa-si caute prin salita pe tigan. Un om al politiei, care doarme dejurna pe o lavita, sare buimac si cauta-n toata casa, si cauta, si cauta, si-n sfarsit peste zece minute aduce pe tigan.

- Unde mi-s straiele si ciubotele, miselule? striga conul Mihalache.

- Da nu zghera asa, coane, ca doar nu da turcii! stai oleaca sa le sterg.

- Nu le-ai sters inca?!

- Dec! da eu nu-s om? eu sa nu ma hodinesc? Le-oi sterge amu!

Si tiganul pleaca scarpinandu-se-n cap si bombanind.

Asteapta conul Mihalache, asteapta.

- Haide, bre omule, odata! striga m.-sa de dincolo: ca doar nu esti cocoana sa-ti faci doua ceasuri frizura.

- Acu, acu, maria-ta!

si conul Mihalache se plimba prin odaie turbat. La urma urmelor, iaca si tiganul cu ghetele si hainele, mai rau tavalite decat curatate, le tranteste pe un scaun si pleaca.

- Stai, miselule! racneste ministrul, und te duci?

- Ei! haide odata, Mihalache! zise scurt voda. Haide odata, ca m-ai plictisit: plec singur!

Conu Mihalache, desperat, se arunca dupa tigan, ii pune mana pe guler, il intoarce-n loc si-ncepe sa-i arza cateva palme... moldovenesti. tiganul incepe sa urle. in momentul acesta, voda deschide usa de la mijloc si intreaba:

- Ce-i aiasta, draga Mihalache?... bati? apoi cum ramane cu reforma noastra?

tiganul s-a pornit pe ras, a luat un bun bacsis de la voda si la moment a gatit straiele si ciubotele ministrului.

Suveranul si ministrul au plecat foarte voiosi sa faca inspectie la deosebitele autoritati, si pe drum Cuza-voda a spus amicului sau acest mare adevar:

- Reforma trece, naravurile raman!

Vatra, 1894




Reforma


Aceasta pagina a fost accesata de 2032 ori.