Reportaj

Reportaj

de Ion Luca Caragiale



"Revolta nationala" aparea sub directia mea acu vreo cinsprezece ani, pe vremea cabinetului Bratianu. Era o gazeta eminamente combativa, facand crancena opozitie.

Taria noastra nu stetea atat in articole de fond sau in polemice, cat in informatiuni de senzatie tesute cu observatiuni veninoase. Turbasem si pe public, si pe politicieni, si mai ales pe confrati, cu descoperirile celor mai intime secrete ale culiselor politice, sociale si chiar familiale. Politia innebunea cautand in zadar sa afle izvorul stirilor "Revoltei".

si ce simplu lucru! Toate le aflam de la o dama din societate, care le lua intr-adins pentru noi de la un stalp al puterii, un om foarte de sus. Cate trele partile erau interesate sa lucreze cu cea mai perfecta discretiune: barbatul de stat isi exercita prin canalul nostru micile rautati si marile intentiuni, dama castiga frumos de la noi, iar noi tineam recordul gazetelor bine informate. Oricine ar fi citit insa cu destula luare aminte foaia noastra ar fi trebuit macar sa banuiasca: pe cata vreme pe toti oamenii de la putere ii tratam cu ou si cu otet, pe barbatul nostru de stat il maltratam cu zahar si cu apa de trandafir. Dar, din nenorocire, izvorul informatiilor a trebuit sa ne sece odata. Barbatul de stat a capatat misiunea pe care o vana demult si a parasit capitala; astfel, am ramas - dama, dezolata fara bunul ei amic, iar noi, si mai dezolati, fara informatii. A voit dama sa ne serveasca cu stiri din alte izvoare; dar au inceput sa ploua dezmintirile, si confratii s-au pornit sa-si verse focul asupra "Revoltei", care, "fara nici un scrupul"... "mincinosi!... infami!... caraghiosi!..." in fine toate gratiozitatile de cari sunt capabili niste confrati gelosi de un indelungat succes.

Atunci, am luat un reporter special.

Cateva zile am scapat de dezmintiri si de invectivele confratilor... Da! dar ce informatii, Dumnezeule!

Judecati singuri:

"Azi s-a tinut un consiliu de ministri, la Ministerul de Interne."
*

"Primul ministru va pleca mane sambata la Florica. Probabil ca se va intoarce luni sau marti, daca nu se va hotari sa ramana acolo mai multe zile."
*

"D. ministru al Cultelor a lucrat ieri, miercuri, cu M. Sa Regele."
*

"Aflam cu placere logodna d-lui Alexandru Popescu, vechi functionar, cu doamna Alexandrina Ionescu, mama tanarului poet Horatiu Ionescu, impiegat la biroul de servitori de pe langa Prefectura politiei Capitalei. Toate urarile noastre de fericire junei perechi."
*

"Dupa cererea doamnelor Tudorita stefanescu si Fani Teodorescu, s-au permutat, intaia in postul de moase la plasa Z... in locul celei de-a doua, iar cea de-a doua in aceeasi calitate in plasa X... in locul celei d-intaia."
*

Cand a intrat reporterul meu de dimineata, l-am intampinat spumand:

- Domnule Caracudi, nu merge asa ! Cu informatiuni ca ale dumitale, dam de mal gazeta. Informatii sunt astea ? Fireste ca s-a tinut azi un consiliu de ministri, fiindca acolo in fiecare joi se tine cate unul !... Fireste ca primul ministru va pleca sambata, dupa regula, la Florica, ca in toate sambetele, si se va intoarce, iar dupa regula, ori luni, ori marti, ori miercuri, ori in alta zi!... Fireste ca ministrul cultelor a lucrat ieri la palat, fiindca miercurea este ziua fixa de lucru a acestui secretar de stat cu Regele !... si pe urma... Ce-mi pasa mie de logodna junei Alexandrina!... ce interes poate avea pentru cititorii nostri permutarea moaselor d-tale !... Ce? vrei sa omori "Revolta", nene ?... spune !

- Ba nu !

- Atunci!... Mie imi trebuiesc, domnule, informatiuni politice de senzatie.

- Daca nu sunt, domnule director...

- Trebuie sa fie!... Altfel, cu regret, amice, nu esti bun de noi  !

- Am inteles, domnule director.

- Pleaca, alearga! Vara-te peste tot, in lume, in localuri publice si oficiale, in cercuri politice; scotoceste, miroase, afla, afla, afla !

D. Caracudi a plecat foarte hotarat. Peste cateva ceasuri, pe seara, se intorcea mandru. Avea de ce. Aflase lucruri cu deosebire interesante de la un personaj politic, al carui nume nu vrea sa-l spuna. intre altele, iata:

1. O mare nentelegere in sanul Consiliului de Ministri;

2. O criza ministeriala iminenta;

3. Intentia guvernului de a spori efectivul armatei si anii de serviciu;

4. Zgomote despre un grav incident diplomatic;

5. Un divort scandalos in lumea mare.

- Ei, ai vazut ?... zic. Cine e amicul care ti-a comunicat toate astea ?

- Asta nu se poate, raspunse Caracudi; am dat parola de onoare sa nu-i spun numele. De aminteri, daca ar afla ca l-am tradat, nu mi-ar mai spune nimic aldata.

- Bravo, domnule Caracudi! frumoasa recolta. Asa da! da-i inainte! d-ta ai apucaturi americane; vei avea un frumos viitor ca ziarist roman.

si in adevar, pe fiece zi reporterul a mers progresand, asa incat, in scurt timp, "Revolta", compromisa oarecum in ultimele doua saptamani, se ridica la vechiul ei nivel de popularitate, ba chiar mai sus. Niciodata atata succes... Bravul meu Caracudi ! De exemplu:

"Putem spune, din sorginte autorizata, ca ieri s-a petrecut la palat o scena, care caracterizeaza situatiunea intreaga ca imposibila de sustinut. Guvernul e pe duca. La editia de seara amanunte".

Apoi, la editia de seara:

"Se stie ca Regele de mult isi da seama de starea nenorocita in care a ajuns tara, si nu pierde nici o ocazie pentru a-si manifesta nemultumirea fata cu guvernul vizirului. Regele pandea de mult momentul cand sa spuna verde sefului colectivitatii ce crede despre aceasta politica descreierata. Astfel, ieri, cand vizirul a mers la obicinuita audienta, Regele s-a inchis cu dansul in cabinetul de lucru, luand cele mai stricte precautiuni a nu fi auzit de nimeni, si i-a tras vizirului o sapuneala numarul unu, facand critica amanuntita si foarte aspra a acestei politice, care consista in a tolera jafuri, asasinate si procese scandaloase, dupa propria expresie a vizirului.

Tot timpul, vizirul a tacut cu ochii in pamant, galben la fata ca un cadavru.

La sfarsit, Regele, aratand ca situatia a devenit intolerabila pentru tara si pentru Coroana, a spus raspicat:

- Nu mai merge, domnilor, nu mai merge !

S-a observat chiar de servitori aerul plouat al vizirului la iesirea din palat."

De prisos a mai spune ce succes a avut gazeta noastra seara. Editia pentru capitala s-a epuizat in cateva momente, asa ca am fost siliti sa tragem inca o mie de exemplare (inca trei, am spus noi a doua zi).

"Al dracului Caracudi! gandeam eu. De unde le afla? Trebuie numaidecat sa stiu de unde le afla."

Toate staruintele mele pe langa el au ramas infructuoase; peste putinta sa aflu sorgintea de unde capata atatea stiri. incapatanarea lui m-a scos din rabdari. M-am hotarat sa-i dejoc rezistenta, smulgandu-i secretul intr-un mod fie chiar nedemn.

A doua zi, o zi incantatoare de toamna, reporterul mi-a spus de dimineata:

- Mi se pare ca pentru editia de seara o sa am o informatie in legatura cu cea de ieri, cu scena dintre Rege si vizir. Adineaori cand veneam incoace, am vazut pe vizirul intrand iar la palat... Sa vedem... Ma duc... Ma-ntorc intr-un ceas cu informatia...

"De asta data trebuie sa te prinz!" am zis in gandul meu, si imediat ma luai pe urmele lui mai discret decat un batran detectiv.

Caracudi, fara a banui catusi de putin, iesi pe bulevard in Calea Victoriei. Un moment, se opri la fereastra unei pravalii de galanterie; apoi, urma inainte cu pas potolit. Ajungand in coltul stradei Noua, se opri la Capsa, asezandu-se afara la o mesuta. Eu stam in coltul otelului de Boulevard. Vreo douazeci de minute m-a tinut asa, el pe scaun si eu in picioare... S-a sculat si a apucat spre palat. Dupa el... Dar, din nenorocire... in dreptul lui Oteteleseanu, la deschizatura larga a pietei Teatrului, l-am pierdut din ochi in multime... Caut in sus, caut in jos: nicaieri... S-a suit desigur in vreun otel, unde are intalnire cu omul lui - vreun deputat, senator... ori stiu eu? Cand ma desperasem si porneam sa ma-ntorc la redactie, cu gandul a reincepe jocul la prima ocazie, iata-l pe omul meu ca iese din pravalia de specialitate a Regiei cu un pachetel in mana... si-a luat tutun!... Apuca tot in sus spre palat... Dupa el... Dar, trecand pe dinaintea tutungeriei, mi-arunc ochii sa vad daca nu e cineva acolo cu care sa fi comunicat... in pravalie, nimeni afara de vanzatoarea si impiegatul. Trecand pe la palat, Caracudi taie drumul, saluta pe cineva de la fereastra si urmeaza domol inainte. Ajungand si eu in fata palatului, trag cu ochiul si vad la geam un tanar ofiter de rosiori... Caracudi isi ia seama mai incoa de Episcopie; se intoarce in loc si porneste inapoi... Ma ascunz repede intr-un gang. Trece la vale... Ies dupa el la potrivita distanta, tiind ochii la palaria lui cenusie ca argintul. in dreptul palatului palaria cenusie saluta iar... Iar ofiterasul...

"Nu cumva?..." gandesc eu.

Reporterul apuca la dreapta pe langa gradinita palatului... in strada Sf. Ionica... Dupa el... in intrarea Rosetti... in Cismegiu... Trece puntea... Merge drept la bufet... Eu stau ascuns langa movila si nu-l iert din ochi... Bea cafea si fumeaza din tutunul cel proaspat. Desigur aci are intalnire cu omul de la care ia informatiile... il asteapta... il astept si eu... Reporterul scoate blocul din buzunar si scrie... E o vreme splendida, si gradina sub cerul limpede de toamna, e mai frumoasa ca totdeauna. in aer liniste; ici si colo pica incetinel frunze galbene, invartindu-se-n clipe largi pana la pamant in jurul coadelor vestejite, si de departe s-aude glas de lebada...

Dar omul meu a ispravit de scris; plateste, se scoala si apuca spre locul unde ma aflu... Ma dau binisor pe dupa movila. Porneste spre intrarea Rosetti inapoi... Dupa el... Iese prin strada Brezoianu... Suie bulevardul... Acum grabeste pasul... si eu pe al meu... Unde ma duce?... Sa vedem...

La redactie... Intra... Dau fuga. Cand intru, Caracudi scoate blocul.

- Ei? intreb eu.

- Stai sa vezi! raspunde cu un zambet triumfator, si-mi pune indata sub ochi, cu indicatia caracterelor "compacte" de intrebuintat, urmatoarea informatie:

"Am dat aseara o informatiune relativa la scena petrecuta ieri la palat intre Suveran si vizirul. Astazi suntem in pozitiune a da, din acelasi izvor autorizat, amanunte asupra urmarii acelei scene, cari stau in legatura cu zgomotele inregistrate de noi despre o iminenta criza ministeriala. Astazi, vizirul, cu aerul foarte abatut, a urcat treptele palatului pe la 9 dim. Regele l-a facut s-astepte mai mult de o jumatate de ora in anticamera. in vremea aceasta, servitorii si ofiterii de serviciu au observat ca vizirul ofta adanc, gandindu-se la frumoasele zile de la Aranjuez, cand taia si spanzura, bucurandu-se de increderea fara margini a Suveranului, care acuma, domirit - mieux vaut tard que jamais - ii intoarce spatele ca unui lacheu, de serviciile caruia stapanul este absolut nemultumit, si pe care vrea sa-l dea afara, ca pe orice lacheu netrebnic.

in fine, Suveranul, primind pe vizir in cabinetul de lucru, i-a repetat aceleasi imputari, asupra intolerabilei situatiuni. Vizirul, tremurand si cu glasul plin de lacrimi, a zis:

- Atunci, Sire, nu mai ramane alta de facut decat...

- Decat? a intrebat Suveranul.

- Decat...

si neputand pronunta cuvintele: ... sa-mi dau demisia si sa ma retrag in viata privata..., s-a pornit pe plans, ca o baba batrana coplesita de parapon.

Precum se vede, zilele politicei de jafuri, asasinate si procese scandaloase sunt numarate. Nu mai va fi vorba de asta data de o remaniare ministeriala partiala, de o carpeala dupa cunoscuta sistema viziriala, ci de prabusirea completa a sandramalei colectiviste."

- Bravo, draga Caracudi ! am strigat eu. Esti mai tare decat puteam sa-mi inchipuiesc! Tu esti norocul "Revoltei nationale" !... Decat... sa-mi dai voie sa-ti spun ca acuma stiu...

- Ce ?

- Izvorul de unde capeti informatiile... il cunosc...

- As!

- Pe ce te prinzi ?

- Pe ce poftesti.

- Pe un dejun la Iordache... Primesti?

- Primesc, zise Caracudi, sigur ca ma bea.

- Vrei sa-ti spun de unde ?

- De unde ?

- Vino-ncoace...

il trasei atunci la o parte, in cabinetul meu de director, inchizand usa cu mai multa precautie ca Regele cand vrea sa vorbeasca vizirului, si-i soptii raspicat, privindu-l diabolic pana-n fundul ochilor:

- Din Cis-me-giu !

Caracudi se facu mai galben ca vizirul din informatia lui. Dar... si augur augurem - strangandu-i mana cu efuziune, ma grabii sa-i adaog:

- Nu face nimic asta !... Sunt foarte multumit de serviciile tale... "Revolta" fara ele n-ar plati o para chioara, cu toate articolele si foiletoanele noastre... Hai sa dejunam !

Am dejunat minunat. Caracudi clipea din ochi foarte multumit.

- Ma rog tie, l-am intrebat eu la cafea, dupa ce-i spusesem itinerariul lui de dimineata in toate amanuntele - ma rog tie, cand e vreme buna ca astazi, inteleg: dar cum faci cand e vreme rea ?

- Cand e vreme rea ?... stau acasa.

- Mai bem o infundata ?... Asta o platesc eu.

stiu c-am ras !... Am platit, el dejunul si eu suplimentul, si ne-am intors foarte veseli la redactie.

- Trei ceasuri!... Caracudi! strig eu; repede dupa informatii! Cauta-le cat mai "senzationale"!

- La moment! raspunde bravul meu reporter si pleaca grabnic spre palat.

Eu raman in odaita umbroasa a redactiei sa-mi scriu articolul de fond: Ce gandeste Suveranul?... Sa vedem, ce poate gandi Suveranul?...

Moi pana in calimari si, picotind cu capul plecat pe masa, ma gandesc... ma gandesc...

Ce vreme splendida!... Ce frumoasa trebuie sa fie gradina acum catra seara sub cerul limpede de toamna... Ce liniste in aer... Parca vad cum pica incetinel ici si colo frunzele galbene, invartindu-se in clipe largi pana la pamant in jurul coadelor vestejite... si parca de departe auz glas de lebada...

Al dracului Caracudi !...

Ia sa vedem acum: ce gandeste suveranul?


Romania juna, 23 dec. 1899






Reportaj


Aceasta pagina a fost accesata de 2423 ori.