Tatal nostru
de Ion Luca Caragiale
Bunica s-a sculat de dimineata cu spatele-n sus.
Nepotica ei s-a sculat din contra foarte bine dispusa.
Bunica o spala, o gateste s-o piaptana; nepotica, la fiecare trasatura a pieptenului, se stramba.
Gata...
Bunica: Asa. Acu zi Tatal nostru.
Nepotica (stand dreapta-n picioare si cu o figura grava, plina de componctiune): "Tatal nostru carele esti... carele esti... esti in..."
B.: in ce, proasto?
N.: "...carele esti in...!"
B.: Iar ai uitat!
N.: N-am uitat, bunico!
B.: Atunci, de ce nu zici? Unde ti-e gandul? incepi iar! "Tatal..."
N.: (repede): "Tatal nostru, carele esti in ce..."
B.: "...ruri!..."
N.: "...ruri!..."
B.: Ei?
N.: "...sfinteasca-se numele tau, vie... vie... vie..."
B.: Ce sa vie, urato?... Vezi ca iar nu stii?!
N.: Ba stiu, bunico!
B.: (pe acelasi ton): Apoi, daca stii, de ce nu spui, ciumulico?
N.: (reculegandu-se): "Faca-se voia ta!..."
B.: Hoho! nu asa, strambo! "Vie-mparatia ta, faca-se voia ta, precum in cer si pe pamant..."
N.: "...precum in cer si pe pamant..."
B.: Mai departe!
N .: (ca si cum ar recita, distrata): Mai departe...
B.: (zgaltaind-o de brat): Nu "mai departe", toanto! Ai uitat-o si asta? Astazi n-ai sa mananci?
N.: Ba da, bunico!
B.: N-o sa ceri, paine?
N.: Ba da!
B.: Apoi, atunci? (Grava:) "Painea noastra..."
N. (repede): "Painea noastra cea din toate zilele, da-ne-o noua astazi si..."
B.: "...si ne..."
N.: "...si ne..."
B.: (impacienta): "si ne iarta noua greselile noastre... precum... precum..."
N.: "...precum... precum..."
B.: (plictisita): Precum, ce?
N.: "...precum ce..."
B.: (scoasa din rabdari): "...precum iertam si noi..."
N.: "...precum iertam si noi... si noi..."
B.: (exasperata): "gresitilor nostri!" magarito! (ii arde o palma peste zulufii de la ceafa.) "si nu ne duce pe noi in ispita, ci..."
N.: "...ci ...ci... "
B.: (tare): "...ci ne izbaveste de cel rau!"
N.: (rasufland): "...ci ne izbaveste de cel rau!" (isi face cruce si pleaca din loc.)
B.: (apucand-o de un zuluf si oprindu-o): Numai atata?
N.: (plictisita): Numai atata, bunico!
B.: N-ai mai uitat nimica, diavole?
N.: Nimica, bunico!
B.: (iritandu-se treptat): Nimic?
N.:(asemenea): Nimic!
B.: (vrand s-o arza la ceafa, face o miscare rau calculata si cade): ...A!...
N.: (aducandu-si aminte): Amin, bunico! (Fuge-ntr-un picior.)
Moftul roman, 6 mai 1901
Tatal nostru
Aceasta pagina a fost accesata de 4994 ori.
