Tatal nostru

Tatal nostru

de Ion Luca Caragiale


Bunica s-a sculat de dimineata cu spatele-n sus.

Nepotica ei s-a sculat din contra foarte bine dispusa.

Bunica o spala, o gateste s-o piaptana; nepotica, la fiecare trasatura a pieptenului, se stramba.

Gata...

Bunica: Asa. Acu zi Tatal nostru.

Nepotica (stand dreapta-n picioare si cu o figura grava, plina de componctiune): "Tatal nostru carele esti... carele esti... esti in..."

B.: in ce, proasto?

N.: "...carele esti in...!"

B.: Iar ai uitat!

N.: N-am uitat, bunico!

B.: Atunci, de ce nu zici? Unde ti-e gandul? incepi iar! "Tatal..."

N.: (repede): "Tatal nostru, carele esti in ce..."

B.: "...ruri!..."

N.: "...ruri!..."

B.: Ei?

N.: "...sfinteasca-se numele tau, vie... vie... vie..."

B.: Ce sa vie, urato?... Vezi ca iar nu stii?!

N.: Ba stiu, bunico!

B.: (pe acelasi ton): Apoi, daca stii, de ce nu spui, ciumulico?

N.: (reculegandu-se): "Faca-se voia ta!..."

B.: Hoho! nu asa, strambo! "Vie-mparatia ta, faca-se voia ta, precum in cer si pe pamant..."

N.: "...precum in cer si pe pamant..."

B.: Mai departe!

N .: (ca si cum ar recita, distrata): Mai departe...

B.: (zgaltaind-o de brat): Nu "mai departe", toanto! Ai uitat-o si asta? Astazi n-ai sa mananci?

N.: Ba da, bunico!

B.: N-o sa ceri, paine?

N.: Ba da!

B.: Apoi, atunci? (Grava:) "Painea noastra..."

N. (repede): "Painea noastra cea din toate zilele, da-ne-o noua astazi si..."

B.: "...si ne..."

N.: "...si ne..."

B.: (impacienta): "si ne iarta noua greselile noastre... precum... precum..."

N.: "...precum... precum..."

B.: (plictisita): Precum, ce?

N.: "...precum ce..."

B.: (scoasa din rabdari): "...precum iertam si noi..."

N.: "...precum iertam si noi... si noi..."

B.: (exasperata): "gresitilor nostri!" magarito! (ii arde o palma peste zulufii de la ceafa.) "si nu ne duce pe noi in ispita, ci..."

N.: "...ci ...ci... "

B.: (tare): "...ci ne izbaveste de cel rau!"

N.: (rasufland): "...ci ne izbaveste de cel rau!" (isi face cruce si pleaca din loc.)

B.: (apucand-o de un zuluf si oprindu-o): Numai atata?

N.: (plictisita): Numai atata, bunico!

B.: N-ai mai uitat nimica, diavole?

N.: Nimica, bunico!

B.: (iritandu-se treptat): Nimic?

N.:(asemenea): Nimic!

B.: (vrand s-o arza la ceafa, face o miscare rau calculata si cade): ...A!...

N.: (aducandu-si aminte): Amin, bunico! (Fuge-ntr-un picior.)


Moftul roman, 6 mai 1901





Tatal nostru


Aceasta pagina a fost accesata de 1609 ori.