Ultima ora

Ultima ora

de Ion Luca Caragiale


Ma aflam in toiul conflictului romano-bulgar, in parcul de la Sinaia. Vreme splendida, desi prea calduroasa, si o miscare neobicinuita: pe de o parte afluenta trenurilor de placere, ale caror bilete, fiindca lunea cadea intre doua sarbatori, erau valabile pana miercuri dimineata; astfel, se-ngramadea lumea pentru balciul de a doua zi marti, sf. Maria, cand e si hramul manastirii; pe de alta parte, era hotarata pentru dupa amiazi plecarea suveranilor nostri spre strainatate.

Fizionomia parcului era destul de caracteristica. Persoanele oficiale - curtea regala era in mare doliu - redingota si manusi negre, palarie inalta; generalii si ofiterii in uniforma de mare tinuta; mult public de elita si lume de jos destula. Unii steteau la mese in fata bufetului, pe cand altii se plimbau in sus si-n jos. Asteptand sa-mi aduca o cafea, ma pomenesc batut pe umar cu multa discretie... Un amic, reporter de ziar. A venit sa asiste la plecarea suveranilor, spre a face cuvenita dare de seama in ziarul sau, un ziar foarte belicos.

- Ai aflat?

- Ce? zic eu.

- Care va sa zica, nu stii nimic?

- Ce, frate?

- Aseara s-au prins doi insi, un bulgar si un italian...

- Unde?

- Pe bulgar l-au prins la Valea Larga cand se cobora din tren si pornea pe jos catre Sinaia. Au gasit la el doua revolvere, doua cutite si mai multe scrisori iscalite de Sarafoff, de Dimitroff, de Trifanoff si de asta... cum il cheama, frate?... de...

- ...De Ciciu Penciu...

- Da, de Ciciu Penciu...

- Ei! si?

- Ei! si... a vrut el s-o intoarca, s-o rasuceasca; s-a contrazis si l-au arestat.

- si acuma, unde e?

- E inchis la cazarma vanatorilor in deal.

- Ei! dar italianul?

- Care italian?

- Italianul pe care l-a prins.

- Nu, nene; nu-ti spui ca e bulgar?

- Bine, asta pe care l-a-nchis la cazarma vanatorilor, da, e bulgar; dar ala pe care spusesi ca l-a prins la Busteni... nu era italian?

- A! da! ala, da, ala era italian...

- Ei! cu ala cum sta lucru?

- Vine din America... S-a gasit la el un pachet de dinamita, cam de vreo patru kilograme, otrava si...

- si mai multe scrisori...

- Da, mai multe scrisori... De unde stii?

- Ei, bravo! se putea fara scrisori?... Fac prinsoare ca scrisorile sunt de la Bresci si de la Luccheni...

- Exact.

- si - intreb eu - ce s-a facut cu acest anarhist? Unde l-au inchis? Tot la cazarma vanatorilor?

- As! asta e teribil... ca le-a scapat!

- Cum se poate?

- Da, le-a scapat frumusel. Pe cand voiau sa-i ia dinamita si sa-l lege, repede a dat branci unuia dintre agenti, pe alt agent l-a rasturnat cu o lovitura de picior in pantece, pe urma a scos un pumnal si un revolver si amenintandu-i s-a facut nevazut... Se crede ca s-a ascuns in padurile Pelesului... S-au luat cele mai strasnice masuri ca sa fie prins... intelegi, ce primejdie!

- Bine - zic eu - astea trebuie sa le dai la gazeta d-tale.

- Fireste ca le dau... Acu ma duc la telefon... Stai putin, ma-ntorc indata... iti aduc stiri din Bucuresti.

si a plecat amicul meu la telefon. Ramanand singur, iata vad un ofiter de vanatori cunoscut.

- Iubite capitane, iarta-ma ca te rog un lucru; nu s-ar putea sa vaz si eu pe bulgarul...

- Care bulgar?

- Bulgarul prins la Valea Larga... care e arestat la dv. la cazarma in deal?

- Un bulgar arestat la noi la cazarma?... Poate de acum douazeci de minute incoace... Acuma viu de acolo...

- Nu, frate, arestat de aseara... S-a gasit la el doua revolvere, doua cutite si mai multe scrisori de la Sarafoff, de la Dimitroff, de la Trifanoff si de la Ciciu Penciu...

- Fugi, monser! Cine ti-a spus gogosile astea?... N-avem nici un bulgar arestat... Poti, daca vrei, sa mergi sa te convingi. Salutare, ma grabesc; e tarziu, trebuie sa dejunez mai devreme; escortam pe maiestatile-lor la gara.

Cand capitanul a facut cativa pasi, iata se intoarce de la telefon reporterul meu foarte incruntat.

- Nu stii nimic...

- Ba stiu, zic eu; stiu ca bulgarul dumitale nu exista la cazarma vanatorilor: acum am vorbit cu capitanul... (si i-l arat pe capitanul, care se departeaza prin multime) mi-a spus ca sunt toate gogosi, ca la cazarma lor nici pomeneala n-a fost despre vreun bulgar.

- Da?... bravo! in adevar ca acuma nu mai exista nici un bulgar la cazarma dumnealor... Dar pentru ce?... Pentru ca nu l-au pazit cumsecade si l-au lasat sa scape. Bine c-am aflat-o si pe asta!... Dar in sfarsit, asta n-are atata importanta; asta e veche... Sa-ti spui ce am aflat acuma la telefon din Bucuresti... E lata rau! Razboiul e declarat.

- Ce?! zic eu ingrozit.

- Douazeci si trei de ofiteri romani si treisprezece soldati, facand exercitii pe malurile Dunarii, intre Calarasi si Giurgiu, au fost inconjurati de echipajul unei salupe bulgare, care debarcase pe teritoriul nostru, dezarmati, facuti prizonieri, incarcati in salupa si trecuti pe malul bulgar.

- Cum se poate?

- Vezi dar ca nu mai putem sta cu bratele incrucisate... Stai un moment... Ma duc la telefon, sa dau amanunte despre evaziunea bulgarului...

- Care bulgar?

- Bulgarul care a evadat de la cazarma vanatorilor.

- Ce amanunte, domnule? De unde stii si amanuntele?

- Ce-ti pasa?

si, zicand acestea, bravul meu alearga la telefon.

Ma ridic inecat de vestea razboiului... am nevoie sa ma misc, nu mai pot sta locului.

La cativa pasi, un grup de domni, intre cari si un domn ministru, de care am deosebita onoare a fi cunoscut.

Ma apropiu cu respectul cuvenit si salut... D. ministru imi raspunde foarte politicos si imi intinde mana. Ma mira mult ca d. ministru nu pare indestul de emotionat de lovitura echipajului salupei bulgare.

- Scuzati-ma - indraznesc eu - domnule ministru... E adevarat?

- Ce? intreaba d. ministru, zambind ca si cum ar intelege ce sentimente ma muncesc.

- ...O salupa...

- ...Bulgareasca?... zice d. ministru accentuandu-si mai bine zambetul.

- ...Da... zic eu.

- Linisteste-te... N-a facut pana acuma nici un prizonier roman.

Apoi, catra toti:

- Hotarat, oamenii acestia vor sa sminteasca lumea!

Pe urma, catra mine:

- Ei, cum iti vine dumitale sa crezi asa baliverne?

- De! domnule ministru - zic eu - stiu eu ce sa mai crez si ce sa nu mai crez? De exemplu, istoria cu evaziunea bulgarului.

- Care bulgar?

- Care a fost prins aseara la Valea Larga si inchis la cazarma vanatorilor din deal... zice ca a reusit sa fuga.

Ministrul si toata lumea din grup incep sa raza.

Dar eu urmez:

- si anarhistul pe care l-au scapat la Busteni, care venea din America cu patru kilograme de dinamita...

- Nu v-am spus eu - zice d. ministru - ca o sa sminteasca lumea?... Uite-n ce stare l-au adus chiar pe un om ca dumnealui, care de! orisicat... om cu condei...

Zicand acestea, d. ministru ne saluta frumos si dupa ce mai ma-mbarbateaza inca o data, asigurandu-ma ca razboiul nici n-a inceput, nici n-are sa-nceapa, se departeaza.

Ametit, ma rentorc la scaunul meu si sez la loc, sa astept pe d. reporter, care trebuie sa se intoarca de la telefon. Nu astept mult; iata-l.

- Ei? intreb eu. Mai ai ceva nou din Bucuresti?

- Se vorbeste cu staruinta despre asasinarea unui judecator de instructie.

- Nu ma-nnebuni!... Dar stii ce am aflat eu?... Acu am vorbit cu ministrul X...

- Cu ministrul X!?

- Da.

- Ei?

- E mai lata decat toate!

- Ce?

- Podul de pe Dunare...

- Ei? podul de pe Dunare...

- Podul de la Cernavoda...

- Ei? podul de la Cernavoda...

- Nu-ntelegi?

- A sarit in aer?!!

- Da, zic eu; cum ai ghicit?

- Mi s-a spus ceva la telefon, dar nu credeam... Ma duc sa dau confirmarea stirii!

si pleaca glont.

- Stai! strig eu.

Ma iau dupa el, il ajung si-l opresc:

- Nu uita sa telefonezi ca de trei zile escadra bulgara bombardeaza Constanta.

- Constanta?... Bine!


Universul, 18 august 1900




Ultima ora


Aceasta pagina a fost accesata de 2444 ori.