Amicului meu Gion

Amicului meu Gion

de Ion Luca Caragiale


Marea cu talazurile       
La mer avec ses vagues

sau

Lumea cu necazurile!     
Le monde avec ses blagues!

Ei, da, Gion!... Academia
    este oarba ca toti orbii...
Declaramu-ne-mpotriva-i
    si strigam urbi et orbi,
Ca ctitoriceasca tafna
    ii da branci p-un povarnis,
Care-o duce drept la baie...
    E un fel de va t' fair' fiche,
Ce se face cu-atat brio,
    cu-acel sans-gen', ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
    pizzicand coarda de sol,
Cum pe piano mica Cionca,
    acest genial copil,
Cu dragutele-i manute,
    ar obtine-un triplu tril...
Dar, pe sfanta pomenire-a
    reposatului blajin!
Pe-a lui clasica-adiata
    de blagocestiv crestin!
- intelege fiecine
    cum e Take-Anastasiu
Ot Tecuciu! - nimeni nu vede
    cum-ca niente non va piu!
Cum ritos s-ar zice-n limba
    lui Alighieri Dante?
incetati nebunul scherzo!
    treceti intr-un demn andante,
Sau lasciam' ogni speranza
    tocm-acuma-n toiul verii,
Cum s-ar zice-n bella lingua
    a lui Dante-Alighieri!
Ctitoriceste mendre
    pot in fine sa dea gres,
Ctitorul chiar daca-i omul
    a-si ciopli de tout bois fleche
Sau ca Bosco, de celebra,
    europeana amintire,
S-aiba mii de buzunare
    si -pe plac -c-un sul subtire -
Sa-ti slujeasca la comanda
    - scamatoricesc tertip -
Peste Milcov cum s-ar spune,
    din acelasi singur sip -
Orice fina bautura
    bere, vin, rachiu sau braga...
Dar, per Bacco! spune-mi oare
    unde suntem, frate draga?
Ce comedie-i aceasta?
    Bine! stiu o-academie
E sufficietemante
    rima la scamatorie
si-asa dar si prin urmare,
    pe Minerva si Apollo!
Ctitorul Mitita Bosco-l
    vom numi de-acuma-ncolo,
si turbati aplauda-vom
    trucurile-i fel de fel:
Bravo! secretar perpetuu,
    eternel! sempiternel!
si promit c-o sa petrecem
    bine... A, dar sapristi:
Domnii mei, nu cumva oare
    v-ati jurat a ma prosti?
Auzi hal de ctitorie?
    - ctitorie-boscarie,
Alandala coconara!
    halima, nu istorie!
Bietul Duna raposatul,
    mare-al vremii caraghios,
Dac-ar mai trai, Mitita
    Bosco l-ar lasa pe jos!
Auzi, xenamoraseala!
    Auzi lume! mais pour s.r,
Nu mai e ramolisire
    - c'est du cr.tinisme pur!
A! dar imortalii nostri
    sunt copilariti cu totul!
De s-o apuca Mitita
    sa le cante cu fagotul,
Mani, le vine fantezia
    sa porneasca chi lo sa?
O chindie, un macabru
    terza-perza hopsasa!
A! mi-ar trebui-nteposul
    stylum al lui Juvenal,
Nu penita mea cea boanta
    si condeiul meu banal,
Sau macar, daca n-am stylum,
    de-as fi-avut macar noroc
Sa posed si eu ca Lica
    Brandusel ac de cojoc,
si sa mursic si sa ustur
    imortalele mumii,
Ce cu schepsis si cu tropos
    papa sutele de mii,
Pe cand pentr-un biet teatru
    - ierte-l Domnul pe-Aristia
Fondatorul! sau mai bine,
    noua, ierte-ne prostia! -
Pe cand, zic, pentru teatru,
    prapadit ca vai de el,
Cum am spune vechi-greceste
    hlemande marel to del
Nu putu gasi ministrul
    supereminent Haret,
Nici macar lescaie franta
    in mirificu-i buget,
s-asta, cand? cand, Melpomeno?
    cand, o Thalie romana?
in momentul cand Teatrul
    se gaseste-n fine-n vana,
si cand soarta, dup-atatea
    tribulatii in zadar,
Dupa un ursuz, se-ndura
    sa-i trimita un veinard,
Pe amicul meu Sihleanu,
    pe veselnicul Potan
Noul gheneral director...
    Ma parol' c'est .patant!
A! dar nu sunt prepuelnic,
    nici hapsan matepestrite!
Hipersensibilitatea
    ramolitei jupanite
Ce se cheama-Academia,
    n-asi voi s-o iritez
Cercetez fara de-a crede
    si crez far-sa cercetez...
Mai la urma
    frunzulita
    loboda... ce-mi pasa mie
De teatru-comedie,
    boscarie-academie?
Ce sunt eu, sa lupt cu ghiujii?
    un gag. ca Galilei,
Sa caz jertfa la prigoana
    ad majorem gloriam Dei
Ca sa strig e pur si muove!?
    Nu ca nu pot je n'veux pas!
Am copii, nevasta, soacra,
    sluji si griji Kai ta lip.;
Sunt micut si slab, n-am slujbe!
    struggle for life, amicul meu!
Numarul stultorum nu voi
    sa-l mai augmentez si eu;
Sa pornesc campanii stranii
    cu armure rococo,
Stranii pe cat de bizare
    - deci raman tot statu-quo:
Nu sunt eu nebun, in versuri
    lungi de saisprece silabe
Sa contrariez acuma
    pasiunea unei babe;
Ca-l iubeste pe Mitita
    Academia batrana,
Lasa sa-l iubeasca, dac-a
    apucat-o el la mana!
Astfel dar, sa nu te superi
    ca grabesc a incheia;
E si vreme; vorba lunga
    prea mult spatiu vad ca-mi ia...
si-apoi, mi-a fugit si Muza
    - perfida si insipida -
Scuza-mi, Gion, acest pripelnic
    indigest olla podrida!




Amicului meu Gion


Aceasta pagina a fost accesata de 2540 ori.