Cameleon-femeie

Cameleon-femeie

de Ion Luca Caragiale


Icoana stravezie, in cadrul sumbru-al vietii,
Cu parul ei sur-galben, cu ochi inchis-albastri,
Sclipi deodata clara, vis roz al tineretii,
Cum in obscure-azururi apar pribegi blonzi astri.

O vaz fugind prin codrul cel verde de jugastri -
Era Erato alba iluminand poetii. -
De-a ei priviri focoase ar fi rosit sihastri
Paliti, chlorotici, vineti de greul batranetii.

Purta bacanta-mi nuferi, bujori si violete,
invesmantata magic in daurite plete
si-n varii polichrome bibiluri si altite...

imi arunca pupila-i divine curcubee;
Dar eu, nebun! zic: Spectru! Cameleon- femeie!
Fugi! sufletul ti-e negru si matele pestrite!





Cameleon-femeie


Aceasta pagina a fost accesata de 1182 ori.