Elegie

Elegie

de Ion Luca Caragiale

Sarac, fara putere,
in lume sunt ursit
Prin valuri de durere
Sa trec necontenit

Am suflet... dar suspine
Printr-insul trec mereu,
Precum trece prin vine
Al mortei fior greu;

Caci el daca iubeste
Un dulce nenufar,
Iubirea-i se umbreste
De un dispret amar!

in van vreau prin iubire
Ferice sa ma fac:
Vai! nu e fericire
Aici pentru sarac!...

O zi n-avui senina
in care sa traiesc;
Viata-mi azi declina,
Ca floarea ma palesc!

Durerea mi-este mare,
Profund e al meu dor!...
O! lacrime amare,
Grabiti! caci voi sa mor!





Elegie


Aceasta pagina a fost accesata de 1175 ori.