Eros

Eros

de Ion Luca Caragiale


E primavara... Sus pe Atlas,
intre pamant si luna plina,
Fug nouri stravezii la vale
cernand usor o bura fina...
Un leopard adult simteste
deodata-n sanu-i o vapaie!
Din crestet pana-n varful coadii,
in creiere si-n maruntaie,
il furnica un neastampar
nesuferit si nenteles...
Din narile lui dilatate,
suflari adanci si grele ies;
Din ochii-i injectati de sange,
ii pica lacrime fierbinti:
El ghearele-si infige-n carne,
scrasneste crunt iesit din minti,
Se zvarcoleste-n salturi stranii...
racneste covarsit de chin -
ii crapa pieptul sub lucrarea
nemilostivului venin...
Ridica botu-n sus sa soarba
racoarea noptii cuputere
si vede-n calatorii nouri
un card de tinere pantere.

S-au dus si nourii si luna -
- pe Atlas soarele e sus -
Acu... bolnavul de az-noapte
lang-o pantera doarme dus.
Da! da!in cauda venenum -
ilustrul Darwin bine-a spus!





Eros


Aceasta pagina a fost accesata de 1058 ori.