Excelsior
de Ion Luca Caragiale
Precum suav-aroma
a florilor plapande
De zefir se ridica,
se-nalta si se-ntinde
Pe ape si campii;
Precum raza de soare
prin spatiuri strabate
si duce-a ei lumina
pe globuri departate
L-a sferelor copii,
Astfel acum in ceruri
crestina voastra ruga
A strabatut ca raza
cu-a fulgerului fuga
L-al lumii creator,
si spiritele bune
l-a lui sfinte picioare
Prea bucuros supus-au
pioasa adorare
De voi facuta-n zori.
Atuncea, stand in tronu-i
puterea cea divina
Careia si Archangheli
si Serafimi se-nchina,
Noi ruga oferim...
Tacerea este mare,
sublima sarbatoare!
Puternicul parinte
va face-ncoronare
Preasfantului Efrim!
Tacerea Christ o rupe
cu-accentele-i divine;
El binecuvanteaza
p-Efrim care ne vine
in misii pe pamant,
si-i zice: Mergi acuma,
cu sfanta armonie
Ridica si indreapta
cazuta Romanie
Prin sapca si cuvant!
Sfantul Efrim purcede,
cu sapca de rigoare,
in tara romaneasca
el vine sa doboare
Al viciilor zbor.
Iubirea si dreptatea
el vrea sa stabileasca,
in inima umana,
el vine sa-ntareasca
Speranta-n viitor!
La Bucuresti soseste,
Speranta-i iese-n cale,
Strigandu-i vesel: Nihil
sine Hasdeo! Vale!
Iubitule Efrim!
Ce vrei tu? vrei diurna?
vrei doua lefuri bune?
Inspectorate? premii?
si misii? ce vrei? spune!
Ce vrei - iti oferim!
Efrim, d-emotiune,
nimic alt nu mai poate
Sperantii sa raspunza,
decat: Le vreau pe toate!
...Pe toate le si are...
si-asa, trimisul nobil
al lui Christos, Efrim,
S-a rencarnat pe lume.
Toti striga: Aferim,
Efrim! si la mai mare!
(dedicata Domniei-sale Domnului B. P. HASDEU, Prezidentul Consiliului de Administratie al Primei Societati Spiritiste Romane)
Excelsior
Aceasta pagina a fost accesata de 2697 ori.
