Iarna
de Ion Luca Caragiale
Negresit ca, sus in ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astazi ne-a cuprins.
Negresit! Focul din soare
Nu-l plateste Dumnezeu,
insa noi platim, sarmanii,
Lemne si carbuni mereu.
Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pamantul inghetat
Ca sa vezi cat e de jalnic
Sa tot tremuri nencetat,
Tu, care-ti iubesti faptura,
N-ai mai zice un cuvant
si-ai opri crivatul aspru
Sa mai sufle pe pamant!
Iarna
Aceasta pagina a fost accesata de 3772 ori.
