Ion prostul

Ion prostul

de Ion Luca Caragiale

Era pe vremea cand purtau
Cocoanele niste turnuri
s-un malacof piramidal
si alte multe umpluturi...

Ion Ciornei, un toparlan,
Un romanas de vita veche,
Purtand suman, purtand itari
si-o turcaneasca pe ureche,

A fost luat la militari...
Da-n loc sa dea de greu si el
Ion ajunse vistavoi,
Noroc! la domnul Colonel.

Baiat voinic, facea de toate:
Era randas, spalatoreasa,
si vizitiu si bucatar,
si sofragiu si fata-n casa.

Ion putea fi orisice,
Ma rog, si doica-ar fi putut;
Dar moasa casii l-a aflat
Ca are laptele batut.

Asa, Ion cu colonelul
Lucra-ntr-o seara la grapat.
Cand iata doamna infoiata
Sus in balcon s-a aratat.

Ion numaidecat se-ntoarse
Si se opri pe ganduri dus,
Uitandu-se plin de mirare
La malacoful cel de sus.

Don'Colonelul il intreaba:
- Ce te-ai holbat asa, tigane?
- Ma mir, traiti, don'Colonel,
Ma mir de ce vaz la cocoane;

Cu malacofu-asa umflat
Cum poti s-o pupi? ca nu se poate
Nici sa te-apropii. - Mai ce prost!
tigan! cand vreau s-o pup, si-l scoate.

- si-l scoate? a raspuns Ion;
- Asa ti-e vorba?... A-o-leu!
- Asa, traiti, don' coronel...
Asa... o pup si eu!




Ion prostul


Aceasta pagina a fost accesata de 1419 ori.